Arhiva Afectivă. De-ale lui Honoriu

30/01/2021 | ✎ Sabina Ivașcu

Orașul. Larmă multă, mașini, camioane. Nu-mi place. Stau și aștept ca un dobitoc să-i vină rândul la dentist lui Toader Faur. Sunt înhămat de câțiva ani la șareta asta prăpădită și fac drumuri aproape inutile. Indiferent unde sunt mânat, nu simt bucuria de a pleca, nici mulțumirea de a rămâne.

Dacă Remus și Raveca nu mă vindeau când au avut năzărirea aia cu plecatul din sat, eram acum acasă, în locul în care m-am născut, în adăpostul clădit de fie-iertatul Valer Miheț. Alta era viața mea acolo. Duceam căruța la strânsul fânului, sacii cu grâu la moară, aduceam uscături de la pădure, toate eu. Aveam un rost, eram îngrijit, auzeam vorbă bună. Acum iată-mă ”în parcare” la marginea pieții, lăsat în grija vânzătorului de mături.

Așa am ajuns? Să aștept să-i vină rândul lui baci Toader la dentist? Numai de asta sunt bun? Știu, e nedemn să mă plâng. Și apoi, ce lipițan mai e ăla care se văicărește?
Da, da, sunt de mii de ori mai fericit decât străbunii mei care au tras la vagonete în mină și care, după bezna din subteran, zărind lumina soarelui aproape au orbit.

Sunt chiar mai fericit decât caii de manej. Eu în manej? Să mă învârt ca prostul, să dansez polca, și să mă las dresat, pentru ce? Pentru că aș fi servit ca un prinț, aș dormi într-un grajd de lux, având maseur și frizer personal? Și toate astea pentru ce? Să merg la pas, trap, galop, ca să aplaude unii? Să tropăi făcând pe veselul în rumeguș la repetițiile cu orchestra? Să alerg de nebun pe o pistă, având grijă să nu-mi zdrobesc picioarele în copitele altor cai sau în tot soiul de obstacole? Nu. Hotărât nu sunt făcut pentru asemenea ”activități”.

Cum sta el și se gândea mai mult la ”ce n-ar fi vrut să fie”, Honoriu simți pe spinare niște atingeri ciudate. De plouat nu plouă, nu stau la umbra vreunui corcoduș copt, și totuși ce am pe spinare? Putea să privească peste umăr dar nu avea chef. Scutură crupa, își înfoie coada, și zvrrr – văzu o vrabie zburându-i pe lângă urechi. Ea fusese cea care se plimbase în voie pe spinarea lui. Dacă știa, o lăsa în pace. Ar fi avut cu cine trăncăni, dar dacă a alungat-o, acum, gata. Crezând că o aduce îndărăt spuse așa, mai mult în aer: Ia te uită! Da ce sunt eu? Bulevard? Uliță principală?
Un băietan ieși agale din piață. Cumpărase niște mere. Ajuns în dreptul calului, îi aruncă în iarbă un măr mic. Honoriu mai făcu doi pași, aplecă grumazul și dezvelindu-și dinții îl culese ca pe o trufanda. Mestecând și fornăind își continuă șirul gândurilor.

Ha! Deunăzi am auzit de la Zeicu unde credeau ei că a stat până acum binoclul subofițerului neamț. Între cârpe! Nici măcar Lucreția, mâța clarvăzătoare, nu știa că acel binoclu a fost foarte util, mai ales în vremea vizitelor de partid și de stat. Fără binoclu putea Valer Miheț să mă știe ferit? Ba mă ascundea în Padurea Covaciului, ba mai spre porumbiște. Oriunde numai să nu fiu luat. Oh, frate! Să fi știut tovarășii de la regiune că la Salcâmul Mic să află un lipițan numa bun de concursuri, m-ar fi lăsat acasă? Nici pomeneală. M-ar fi luat nu așa, cu orice dubă, da cu un camion de lux, sigur!

Ehei, câte aș avea de povestit… Acu, dacă îl am stăpân pe baci Toader mi-e peste picior să ajung oricând aș vrea la casa lu Remus Miheț, la fosta mea casă… Uite-l că vine! Dă Domnul și plecăm.
Șareta se clătină într-o parte. Baci Faur cu falca anesteziată și încă strâmbă, e fericit. Ia din șaretă găleata care e numai a lui Honoriu (!) și se duce la cișmea să-i aducă apă.

Celelalte episoade le puteți găsi aici:

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii