Arhiva Afectivă. Deghizatul și Strategul (dialog fictiv după o bătălie)

Carol Robert de Anjou, către Basarab Întâiul:
‒ Prin urmare, eu te-am numit „Vaivoda Transalpina nostram*” și nu ai fost mulțumit. Da! Nu ai fost deloc mulțumit! Și nu m-au impresionat, câtuși de puțin, cei șapte mii de arginți ai tăi. L-am pus pe Dionisie Szechy ban al Severinului, iar tu, ca un nesimțit, te-ai apucat să cucerești ce-i dădusem lui Szechy. Halal caracter! Apoi ai refuzat să mai plătești tributul de vasal.

Basarab Întâiul:
‒ Nu-i adevărat! Mi-am plătit arenda pentru vasalitatea acordată. Am vrut să vă despăgubesc cu acele 7.000 de mărci de argint**, să vă cedez cetatea Severinului, ba chiar să-mi trimit un fiu la curtea voastră ca garanție, „numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”.

Carol Robert de Anjou, către Basarab Întâiul:
‒ M-am urcat pe cal și am pornit la drum lung, numai și numai să-ți arăt, ce și cum gândește stăpânul tău. Ai ras totul în calea mea crezând că prin înfometare oastea mea va fi slăbită. Și apoi, ce? Credeai că dacă îmi trimiți prin solie apropouri cu „o fi și-o păți”, că vrei pace și așa mai departe, eu mă las înduplecat? După ce am găsit Curtea de Argeș pustie, m-am aprins atât de tare, încât până și cetatea a luat foc. După amărâtul ăla de armistițiu, te-am crezut și ți-am cerut călăuze să-mi arate cel mai scurt drum de întoarcere, iar tu, ca un nemernic, m-ai îndreptat spre troaca aia nenorocită, de unde nici cal, nici oștean nu putea să mai iasă. Ce soldat ești tu, mă, care trimiți o oaste în văgăună ca dup-aia o asmuți cu sulițe și pietre ca pe o fiară prinsă în capcană. Te crezi șmecher?

Basarab Întâiul:
‒ Ai avut sfătuitori care te-au implorat să accepți oferta mea, dar tu ai refuzat și ți-ai condus armata de 30.000 de oameni în Țara Românească, fără provizii, fără să cunoști locurile. Mă faci nemernic pe mine, tu? Tu care n-ai pic de omenie în tine? Nu te gândești că te-a ajuns blestemul lui Zah² fiindcă ai lăsat pe Cazimir polonul, să-i necinstească fata? Așa se vorbește. Răzbunare de tată a fost, care răzbunare, pretutindeni te-a urmărit.

Carol Robert de Anjou, către Basarab Întâiul:
‒ Bați câmpii. Ce-are a face atentatorul Zah cu ce vorbim noi acum? Găsind Curtea de Argeș părăsită, mi-am dat seama că ai fugit în munți și am decis să nu mă las până nu dau de tine! Așa am ajuns în defileul acela în care s-a declanșat măcelul. Când mi-am văzut cei mai buni cavaleri uciși, toți claie peste grămadă, cai și soldați, în strâmtoarea aceea de unde nu puteam scăpa și unde bolovanii ne striveau mai rău ca grindina, în timp ce toate căile de scăpare erau blocate de cavaleria valahă, mi-am dat veșmintele și însemnele regale unuia dintre căpitanii mei.¹ Arcașii l-au confundat cu persoana mea și astfel nenorocitul și-a găsit sfârșitul. Abia am scăpat de acolo, ca prin minune, îmbrăcat în haine civile murdare.

Basarab Întâiul:
‒ Din 9 până în 12 noiembrie 1330 a durat bătălia. Oastea mea, formată din valahi și pecenegi, ți-a învins armata, Carol Robert. Iar tu, da, așa este, ai scăpat cu viață, îmbrăcând hainele unuia din fidelii tăi. Orice ai face și oricum ai vrea să răstălmăcești povestea, acestea au fost faptele.

---

Potrivit cronicii, Carol reușește să fugă deghizându-se în îngrijitor de cai. Mulți dintre soldații lui Carol recrutați în Transilvania dintre boierii care i-au fost loiali, erau și valahi. Această înfrângere a armatei maghiare și, totodată, mare victorie a armatei valahe conduse de Basarab, consfințește actul de naștere a unei țări noi, independenta Țară Românească. Strategul acestei victorii a intrat în istorie sub numele de Basarab I Întemeitorul.

Biruința de la Posada este importantă, nu atât pentru că a întrerupt temporar raporturile feudo-vasalice dintre regele Ungariei și voievodul român, ci mai ales pentru că a făcut dovada forței statului român nou apărut, devenit astfel o realitate politico-teritorială ireversibilă pe harta Europei medievale.***

---

*voievod al Transalpinei noastre

**echivalentul a 74 kg aur.

*** Florin Constantiniu

1 Pentru conducătorul maghiar, care avea o armată organizată, ciocnirea cu amestecul de oșteni și țărani nu părea a fi o povară și nici nu prezenta atâtea dificultăți. Bătălia de la Posada s-a dovedit însă a fi un eșec total. Pentru a supraviețui, regele Carol Robert a fost forțat să folosească un truc. Domnitorul a schimbat veșmintele și stema cu cele ale fiului lui Dionisie, Desev. Datorită acestui truc, Carol Robert a scăpat de la locul bătăliei și, îmbrăcat în haine plebee, a ajuns la Visegrad.

[Jan DŁUGOSZ], Jana Długosza kanonika krakowskiego dziejów polskich ksiąg dwanaście,

tłum. Karol Mecherzyński, t. III (Kraków: [b.w.], 1868), 128..

ROCZNIKI KULTUROZNAWCZE

Tom XI, numer 2 – 2020

DOI: http://dx.doi.org/10.18290/rkult20112-9

NATALIA WOSZUK

2 Fratele soției lui Carol Robert de Anjou, Elisabeta, prințul Cazimir al Poloniei, a venit în Ungaria, unde a sedus-o pe fiica aristocratului Felician Zah, Klara. Drept răzbunare, acesta a încercat să ucidă familia regală maghiară. Regele și regina au fost răniți. Carol Robert de Anjou s-a răzbunat crunt, la rândul său. https://romanialibera.ro/aldine/history/700-de-ani-de-cluj-425847

How not to invade a country: The Battle of Posada – Karwansaray Publishers Blog