Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Arhiva Afectivă. Despre adrenalină și arta libertății de exprimare în terapia plictisului

Lansată ca manifestare a protestului social pe zidurile caselor și clădirilor de periferie din Țara Căutătorilor de Aur, prin anii 60-70, iată că arta stradală a ajuns si la noi. Trebuie să admitem, așadar, că asistăm la un împrumut bizar. Să dorești să preiei, să reactivezi un stil care, de mai bine de cincizeci de ani, a intrat în desuetudine chiar și în țara de baștină, devenind un gen, o manieră „second hand”, nu-i un demers tocmai lăudabil pentru așa zisa avangardă românească. Iar succesul îndoielnic este și el influențat de acest mic neajuns privind originalitatea fumată. Dar vin esteticienii postmoderni si spun: Nu contează că arta stradală e un gen artistic controversat, vechi, perimat! Să nu uităm că acest curent vine de peste Ocean și, pentru că vine tocmai de acolo, e musai să fie cool și oricând binevenit la noi!

Zadarnic încerci, omule derutat și uluit, să aduci argumente din zona comportamentului deviant, să pomenești cumva de simțul civic sau alte chestii legate de îngrijirea orașului ca responsabilitate comună. Nu vei reuși, omule derutat și uluit, să ții piept talazului noului val artistic. Vei fi pus la punct și aspru admonestat. Ce vreți să spuneți, tradiționaliștilor cu oraș curat?! Ce aveți oameni buni? Unde ne trezim?! Încetați cu ideea nebunească care îndeamnă la păstrarea aspectului îngrijit al orașului sau la noțiunea de bun simț! „Arta adevărată” nu le are cu „bunul simț”!

Cel puțin așa susțin esteticienii de azi, vajnici susținători ai artei stradale.

Ai în casă probleme cu bunica/ bunicul care sunt încă vioi, dar sunt deranjați (în vioiciunea lor crescândă) de scleroză sau demență senilă? E simplu! Vindecarea e după colț! Dă-le sprayuri colorate și trimite-i pe stradă. La început o să le placă „să țină de șase” în timp ce grafferi cu experiență tocmai umplu cu înjurături zidul unui bloc de curând zugrăvit. Căci este știut – adrenalina e mama inspirației! Nu e totuna să scrii mare între trei vitrine „muci, muci, muci”, sau să scrii mărunt, dar reliefat „noi de-aicea nu plecam decât dacă plecați voi primii”.

Iată aici exemplul viu al bunicilor grafferi, practicanți ai artei stradale în Portugalia.

„Odată ne-a oprit poliția lângă zid și a vrut să ne bage pe toți în dubă, să ne ducă la secție…Eram cu un grup de douăzeci de bătrâni. Evident că aveam permis să desenăm pe pereți, dar cursanții au vrut să meargă la poliție! Li s-a părut palpitant.”

https://www.vice.com/ro/article/kb8qba/fa-cunostinta-cu-gasca-de-bunici-portughezi-care-fac-graffiti-987


Această formă mascată de vandalism m-a dus cu gândul la o scenă oricând posibilă.
Să zicem că artista portugheză, plină de excelente intenții novatoare față de zidurile cândva curate ale Lisabonei, mă cunoaște la un workshop și mă invită la un ceai/cafea. Eu trăncănesc ce trăncănesc și deodată, când amândouă tocmai descoperim o surprinzătoare comuniune de idei, eu iau ceașca încă plină de cafea și zvrârr dau cu ea peste perdeaua din dantelă, moștenire de familie.

Am spus că-i o simplă fantezie. E foarte posibil ca în acea casă să nu existe nici un fel de moștenire sub formă de perdea de secol XIX. Dar să revenim.
Așadar, eu zvârr cu întreg conținutul ceștii spre perdea, apoi cu ceva din zațul rămas mai arunc peste mătasea sidefie a canapelei din salon. Ba chiar și peste două-trei perne de decor în același ton.

Gazda e înmărmurită. Fiind artist avangardist nu mă bate, nu mă dă afară din casă, dar zâmbind sălciu mă întreabă:
– De ce ați făcut asta? Vă dați seama că mi-ați pătat perdeaua moștenire de familie?

La care eu nu am decât un singur răspuns :
– Stimată doamnă, mi-am imaginat pentru câteva clipe că nu sunt o femeie oarecare, ci o veche stradă a Lisabonei cu ziduri odinioară curate. Ei bine, eu ca veche stradă a orașului am simțit că aici pot să mă manifest creator! Aici, în salonul dumneavoastră.

https://atlasofthefuture.org/project/lata-65/


„Arta stradală apare în directă relație cu orașul postmodern, în care artistul și arta sa se află într-un dialog continuu cu spațiul ca mediu înconjurător. Faptul că apar tot mai multe lucrări de artă stradală, înseamnă că lumea începe să conștientizeze rolul artei, al culturii și al activităților specifice acesteia în modelarea și dezvoltarea urbană căpătând prin aceasta identitate și autonomie.

https://www.revistasinteza.ro/lasati-artistii-stradali-sa-coloreze-romania


Pasiunea pentru mâzgălit pereți își are istoria în antichitate. Dar nici atunci nu a reușit să se ridice la rang de artă. Sau, dacă unii pretindeau că ar fi fost totuși o formă de artă, era poate un soi de împodobire pornografic – comică a lupanarelor si atât. Un fel de „artă dezinhibată”, întâlnită mai apoi în mai toate toaletele publice din gările de provincie.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog