Premierul Marcel Ciolacu a anunţat luni că propunerea României pentru funcţia de comisar european este Roxana Mînzatu
Arhiva Afectivă. Domnul Clemens și cometa Halley (II)
– Ce ai aici în cutia asta? E gravată cumva cu motive ornamentale rusești?
– Nu. E o cutie de birou pentru ținut cărți de vizită. Făcea parte din setul de birou al străbunicului meu, Alexandru. Motive ornamentale ca acestea se găseau și în Rusia pe unele obiecte cu specific asemănător, comandate la Viena.
– Ia uite câte aflu de la tine! Alexandru și mai cum?
– Alexandru Munteanu al lui Vasile*, poet și scriitor. A fost protopop la Biserica Albă.
– Străbunicul tău avea optsprezece ani când a început Războiul Crimeii.* Ți-a povestit vreodată despre acele cumplite întâmplări?
– Nu avea când. Nici mie, nici mamei. S-a stins în 1929 când mama avea doi ani. Atâta știu că străbunicul purta o frumoasă corespondență cu regina poetă Elisabeta, Carmen Sylva. Am învățat la școală despre Războiul Crimeii, dar fără poze.
– Fără poze. Ești o figură! Așadar, Alexandru Munteanu se numea străbunicul tău. Poate am să uit, poate îmi voi aminti, nu știu. Am să citesc ce mi-ai dat aici. O grămadă de ziare, cărți. Le voi citi. Ei bine, cred că știi – străbunicii tăi erau în timpul Războiului Crimeii sub austrieci. Odată, îți voi povesti întâlnirea mea cu Alexandru al II lea Țarul Rusiei. S-a întâmplat la Yalta în august 1867. Am făcut o călătorie în Crimeea la bordul navei Quaker City.** Și crede-mă, la Odessa, la Yalta, m-am simțit ca în America!
– Chiar așa, domnule Clemens? Interesant. Ce anume din Odessa vă ducea cu gândul la America?
– Străzile, curățenia.. așteaptă puțin să caut carnetul acela. Oh.. Am atâtea… Da! L-am găsit! Uite ce apucasem să notez: „Odessa arată exact ca un oraș american: frumoase străzi largi și în cale afară de drepte; case joase (cu două sau trei etaje) – spațioase, îngrijite, fără decorațiuni fanteziste; de-a lungul trotuarelor salcâmi albi ca ai noștri; străzi și magazine; pietoni grăbiți; casele și tot ce este în jur este nou-nouț. Totul este atât de familiar ochilor. Oriunde te uiți, în dreapta, în stânga, America este peste tot în fața noastră! ” Ei, ce zici? Ar mai fi ceva de adăugat?
– Vă cred pe cuvânt.
– Nu, nu trebuie să mă crezi, trebuie să înțelegi. Încerc să-ți explic, și cred că agreezi ideea că orice experiență doar povestită, dar nu trăită, e greu de priceput pe de-a întregul. În primul rând, trebuie să afli că acel Război al Crimeii, din 1853-1856, a fost o grozăvie însumând serii de gafe politice și militare, distrugând vieți și convingeri.
– Sunteți de acord cu acest citat? Ascultați :”Nu putem, însă, spune că războiul Crimeii nu a realizat nimic sau că tratatul de pace nu a avut un rol important. Pe lângă slăbirea puterii Rusiei, războiul a avut două realizări majore, una care a durat aproape 80 de ani, iar cealaltă cincisprezece. Rezultatul cu efecte mai îndelungate a fost independența Țărilor Române, eliberând gurile Dunării atât de controlul rus, cât și de cel austriac.”***
– Nu. E prea general. Îmi sună mai bine acesta: ”Pe scurt, Războiul Crimeii a fost un război fără o decizie postbelică clară, dar tocmai în acest fapt stă importanța sa. Deși puterea Rusiei nu a fost distrusă, influența ei în Europa s-a diminuat temporar. Deși prestigiul Franței a crescut, ea nu a devenit din nou puterea dominantă de pe continent. Napoleon al III-lea credea că și-a deschis calea pentru a remodela Italia și Germania după bunul plac, însă s-a dovedit că cele două țări s-au remodelat singure și au făcut-o împotriva sa.”
– Iar finalul?
– Citez mai departe: „Cavour și Bismarck, și nu Napoleon al III-lea, au fost adevărații câștigători ai războiului Crimeii. Lecția oferită de acest conflict este că într-un război dintre Rusia și Vest, țările care se mențin deoparte au cel mai mult de câștigat. Atunci, după 1856, Prusia rămasă neutră s-a impus în spațiul german și a pus bazele celui de-al doilea Reich. Pentru englezi, războiul din Crimeea, deși atât de neconcludent, a fost mai puțin dezamăgitor decât pentru Napoleon al III-lea. Cei doi aliați urmăriseră să slăbească puterea Rusiei și au reușit să o facă. Ulterior, și-au imaginat că au oferit Imperiului Otoman șansa de a se reforma și au fost dezamăgiți când au văzut că acesta nu a reușit să se schimbe. Totuși, englezii au avut ceva de câștigat: balanța puterilor a fost refăcută și Marea Britanie nu a fost nevoită să mai intervină pe continent pentru următorii 60 de ani, păstrându-și puterile pentru construirea marelui imperiu colonial.”
(Va urma)
*Războiul a început în iulie 1853 prin ocuparea de către Imperiul Rus a Principatelor Române sfârșind în martie 1856 când Rusia cere oprirea ostilităților . Prin Tratatul de la Paris (1856) Principatele Române au obținut cu ajutorul [9] marilor puteri (Marea Britanie și Franța) independența (de facto) față de Rusia și Imperiul Otoman , trei ani mai târziu fondarea Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești a reprezentat piatra de temelie la crearea statului modern român
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Crimeii
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Munteanu_(al_lui_Vasile)
http://www.twainquotes.com/Revolution/revolution.html
**https://twainsgeography.com/content/innocents-russia
Comentarii
Lasă un răspuns