Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Arhiva Afectivă. Domnul Clemens și cometa Halley (IV)

Domnul Clemens se așeză în fotoliul ales de Nando cu o săptămână în urmă.
– Bine. Dacă Peșcov-Gorki a avut și succes teatral e bine. În definitiv, era un bun scriitor. Iar pentru ruși era chiar măreț, pe bună dreptate. El era băiatul din popor care înțelegea sufletul rus în amănunt.

Hai să-ți spun prin ce peripeții a trecut omul ăsta la New York. Aflăm în primăvara lui 1916 că Gorki și soția dumisale vin în America. Cele mai importante figuri literare din New York – Jack London, Upton Sinclair, William Dean Howells și subsemnatul – Samuel Langhorne Clemens zis și Mark Twain – am format un comitet pentru a-l întâmpina pe Gorki.

Numai că noi nu știam că Gorki a sosit la New York pe 10 aprilie nu cu soția, ci în compania doamnei Maria Andreeva, actriță la Teatrul de Artă din Moscova. La New York s-a întâlnit cu fiul său vitreg și cu alți emigranți ruși. A fost imediat impresionat. Într-o scrisoare, din 11 aprilie, el i-a scris unui prieten: ”Ei bine, Leonid, aici trebuie să vii să vizitezi. Vorbesc serios. Este o fantezie uimitoare din piatră, sticlă și fier, construcții gigantice oameni cu suflete furtunoase, pline de o energie extraordinară. Socialismul ar trebui mai întâi realizat aici – acesta este primul lucru la care te gândești când vezi uimitoarele case, mașini etc.” În seara sosirii, Gorki și Andreeva au fost onorați cu o cină oferită de brahmanii literari din New York. Eu, Twain am fost principalul vorbitor, iar The New York Times a consemnat evenimentul: „Dacă am putea construi o republică rusă pentru a oferi oamenilor persecutați din domeniul țarului aceeași măsură de libertate de care ne bucurăm noi, să mergem mai departe și să o facem. Nu este necesar să discutăm metoda prin care trebuie atins acest scop. Să sperăm că luptele vor fi amânate sau evitate pentru o vreme, dar dacă trebuie să vină…”

Prin intermediul unui traducător, The Times a raportat și răspunsul lui Gorki: „Mă simt ca acasă, deși limba din New York nu este a mea și nu înțeleg niciun cuvânt. Nu am vizitat niciodată un loc atât de aprins imaginației mele. Nu fusesem aici cu o oră înainte să simt că acesta este cel mai mare oraș, iar Statele Unite, cea mai mare țară de pe fața pământului. Aceasta este țara tuturor țărilor către care revoluționarii socialiști pot privi cu speranță. Aici își va găsi rezolvarea mântuirea omenirii.”

Apoi a continuat:
„Vin în America, așteptând să găsesc simpatizanți adevărați și calzi în rândul poporului american pentru compatrioții mei suferinzi, care luptă atât de tare și își poartă atât de curajos martiriul pentru libertate. Acum este momentul revoluției. Acum este momentul răsturnării țarismului. Acum! Acum! Acum!”

Domnul Clemens îmi observă uimirea și continuă.
– Cum? Nu știai nimic din toate acestea? Da, am trăncănit mult cu Gorki în seara aceea despre asemănări și deosebiri existente pe lume. Mai târziu m-am supărat pe el. Crezusem că vine cu nevasta, când colo el și-a adus ”prietena”. Există și un articol în românește pe tema acestei călătorii. Iată-l:
https://evenimentulistoric.ro/cum-a-mers-maxim-gorki-cu-amanta-in-america-dupa-bani-pentru-revolutie-si-s-a-intors-cu-buzele-umflate.html

S-a înserat de-a binelea. Aș vrea să-l aud pe zisul Mark Twain vorbind și despre altceva. Nu mai încap în urechile mele scandaluri istorisite cu lux de amănunte și nici imagini reproducând cu fidelitate momente jenante. L-aș ruga să-mi spună ceva din lumea minunățiilor naturii deslușite odată cu primele escapade prin pădurile din preajma fermei unchiului Quarles, aflată la doar cinci kilometri de Florida. Dar cine știe, poate gândurile lui, amintirile lui sunt acum în altă parte. Își netezește gânditor mustața și numai ce-al aud:
– Ferma unchiului John A, Quarles, a folosit literaturii mele odată sau de două ori. În Huck Finn și în Tom Sawyer Detectiv am mutat ferma în Arkansas, la o mie de kilometri depărtare, dar nu era nicio problemă – nu era o fermă foarte mare; avea, poate, 500 de acri, dar aș fi putut s-o mut și dacă ar fi fost de două ori mai mare. Nu mi-a păsat de loc de moralitatea faptei mele. Aș muta și un stat, dacă acestea ar fi exigențele literaturii.

Trecem prin vorbe de la unele la altele.
– L-ați cunoscut bine pe William Gillete?
– Cum să nu-l cunosc! O bună vreme mi-a fost vecin. Era talentat! Promitea! La recomandarea mea a debutat la Globe Theater of Boston în dramatizarea textului meu The Gilded Age în 1875.
– Știați că e în stare să vă imite glasul?
– Ce să facă?
– Să vă imite cum vorbiți, cadența frazei, inflexiunile vocii, pauzele… Dacă nu mă credeți, să știți că am dovezi.
– Ia să văd, ia s-aud. Ce dovezi ai de care eu n-am habar?

Îi arăt domnului Clemens înregistrarea de pe youtube.
https://www.youtube.com/watch?v=mqHPN4lW6tI

Stă cu urechea aplecată spre boxe, apoi rotind ochii când spre ecran, când spre mine pufnește, fluieră, și într-un târziu exclamă.
– De necrezut! Împielițatul ăsta chiar a reușit să mă imite! Iar de pe urma mea, a mea – care am făcut atâtea experiențe cu dictafonul – nu s-a păstrat absolut nimic. Păi să nu-ți vină să înnebunești? Ce păcat.. Ce mult regret că din ultimii mei ani, de fapt din ultimul, nu a rămas decât filmul acela a lui Edison. M-a pus să mă învârt o oră pe aleea din jurul casei ca să scoată doar câteva secunde cu mine pufăind din trabuc. Iar la filmarea de pe verandă, timpul era înnorat, vântul se stârnise și încovoia crengile copacilor, nu aveam nici un chef să fim filmați. Claire a cerut să-i fie adusă pălăria, iar eu mi-am pus zahăr în ceașcă cu atâta stângăcie. Parcă nu eram eu. Se vedea că stăm ca la fotograf. Voiam să părem naturali, dar nu eram.


https://fr.rbth.com/histoire/84152-maxime-gorki-voyage-etats-unis-scandale

https://www.svoboda.org/a/27752693.html

https://www.bbc.com/news/world-us-canada-12126700

http://kiosque.lefigaro.fr/le-figaro

https://adairv.com/2009/09/07/gorky-in-america/

https://en.wikipedia.org/wiki/William_Gillette

https://www.youtube.com/watch?v=mqaSOw1WhjI


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *