Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Arhiva Afectivă. Globul înfățișând o lebădă printre nori

1955. Mă joc toată ziua în curte cu două fetițe mai mici decât mine, Ruhălă și Haielă. Părinții lor, Ely și Moise Alstein, mă acceptă în locuința lor la orice oră a zilei sau a serii. Ne așezăm uneori în fața aparatului de radio Orion și ascultăm muzică de la Viena, știri de la Budapesta sau noutăți de seară de la Vocea Americii. Vinerea, spre de apusul soarelui, nenea Alstein își începe rugăciunile punându-și filacterele, acoperindu-și capul cu o pânză albă, un soi de șal cu dungi și ciucuri. În zilele de sărbătoare, Ely tante prepară cel mai bun salam de gâscă din lume. Doar odată i-am tulburat fără să vreau. Era zi de târg, ieșisem pe furiș din curte toate trei, stăteam afară în fața porții ținându-ne strâns de mână, gândindu-ne unde să ne plimbăm „nu departe de casă”. De dimineață, bunica îmi dăduse 3 lei să-mi cumpăr mingiuță pe elastic și o înghețată. În loc de mingiuță și o înghețată, m-am dus la vișlarul care tocmai adusese un ceaun plin și am cumpărat trei „vișle” cu muștar și două cocuri (chifle). Am împărțit vișlele cu Ruhălă și Haielă, după care ne-am întors acasă.
Părinții fetelor: Unde ați fost?
Noi: La piațbo.
Și ce aveți pe bărbie și pe obraz?
Noi: Muștar.
Da ce-ați mâncat? Cine v-a dat muștar?
Szobino.
Ați mâncat muștar gol?
Nuuu.
Da cu ce? Moshele, komm! Fetele au mâncat virșli.
Nenea Alstein: Eh… Ely, macht niecht, nu te faci creștin numai cu un virșli.
Soții Alstein m-au iertat pe loc, dar am înțeles că nu-i de joacă cu tradiția.

Zi de iulie, Brad 1956. Sticlele de sirop (una de zmeură, alta de lămâie) stăteau cu gura în jos având fiecare câte un picurător în loc de capac. Veneau însetații, puneau cincizeci de bani pe tejgheaua de tablă a mașinii, domnul Pollak lua un pahar din cele cinci existente pe stelaj și apăsându-l cu două rotiri peste țâșnitoarea de apă a tejghelei, igieniza paharul.
Un tânăr cu basca pe ceafă: Are ruj pe el nene, mai spală-l odată!
Domnul Pollak: Mulțumesc, văd și eu că are ruj, hat akor, acum e bine?
Tânărul: E bine.
Domnul Pollak: Un sirop?
Tânărul: Două, unul mie, unu la copilu’ ăsta.
Într-un păhărel, ca de țuică, se scurgea prin picurător, din sticla de sirop întoarsă cu gura în jos, siropul. Apoi măsura era turnată în paharul care urma să intre sub robinetul fâsâind sifon pâna la dunga de sus.
Venea câte unul mai pus pe vorbe:
Sifonul cât ? Cinzeci de bani? Păi cu atâta vindeai până nu demult siropul. L-ai scumpit?
Domnul Pollak: Acum e un leu, prețu’ i pus, nu știi să citești?
Când a primit aprobare pentru Palestina, domnul Pollak a vândut nu se știe cui sifonăria ambulantă și o vreme pe locul acela asfaltul a avut o culoare diferită. Era mult mai curat. Fusese mereu spălat de apa care se scurgea de la pahare.
În locul mașinii de făcut sirop a apărut femeia care făcea cocoșei de porumb. Mirosul floricelelor fierbinți era atât de îmbietor! Turna un pumn de boabe în sita de pe tabla încinsă de cărbunii ce scânteiau dedesubt. Pocnind, una cate una, floricelele umpleau sita care glisa deasupra tablei. Eram hipnotizați de mișcarea acestei site care, în mintea noastră, atingea perfecțiunea.
Tanti dă-mi thie rog dhiun leu cocoșei!
Ie dheași șî duthie! Meri numa înșiet să nu le chierzi pă jios. Mereți cu loabda de-ași drașilor!
Ne gonea, știind că vom pleca alergând și chiuind spre ștrec.

Decembrie,1956, acasă, la Brad, în camera cu sobă. Eu și Ruhălă împodobim pomul. De anul trecut știu că așteptarea mereu grăbitului Moș Crăciun înseamnă mai mult decât găsirea a darurilor sub pom, că este sărbătoarea Nașterii Pruncului Iisus și că se întâmplă în fiecare iarnă înainte de Anul Nou. Încerc să-i explic prietenei mele în cuvinte simple ce înțeleg eu despre tradiția asta. În cameră intră Rebike cu un braț de lemne. Cu bărbia ține în echilibru încărcătura de lemne și vreascuri. Poc, trosc, cad pe jos câteva găteje. Mai bine ajută-mă să duc lemnele astea lângă sobă decât să lămurești tu ce nu poate fi lămurit! Ruhălă se apleacă și ia de pe covor un băț încovoiat: e ud, ăsta arde greu. Rebike făcând cocoloașe dintr-un ziar: Da deșteaptă mai ești tu, Ruhi! Eu m-am oprit din lecția despre Nașterea Domnului și privesc neconsolată un glob spart. Globul înfățișând o lebădă printre nori supraviețuise multor Crăciunuri pornind chiar din copilăria bunicii Anastasia. Ruhălă îmi spune să nu fiu supărată, că globul acela era crăpat de anul trecut. Apoi mi-a spus să punem separat într-o cutie globurile care au câte un mic defect. Ușa s-a închis, Rebike a plecat sa aducă chibriturile.

Ruhălă și Haielă au plecat în 1957 în Palestina (așa se spunea pe atunci). A fost ultima dată când le-am văzut. Nenea Moshele a reușit să-l convingă pe cumnatul lui „să-i facă forme de vapor” motocicletei Simson, pe care noi copiii o călăream, mai ales în zilele când era spălată în curte cu stropitoarea cea mare. Nu mai știu nimic de ei, cum nu mai știu nimic nici de familia Pollak, atât de cunoscută în oraș pentru faimoasa mașină de făcut sirop cu sifon.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii