Florin Cîțu: „Eu văd că coaliția funcționează, nu există certuri. Toți membrii guvernului au aprobat acte normative importante pentru toți românii”

Arhiva Afectivă. Halima*

Vineri după amiază, în stația Sfânta Vineri reporterul Evelin Țăruș așteaptă tramvaiul paisprezece din direcția Piața Sfântul Ștefan. Nu mai are țigări și ronțăie un drajeu cu aromă de pepene. Numai că drajeul din cutia ”tic— tac” are mai degrabă aromă de carton cu vanilie decât de pepene. Această mistificare senzorială, în loc să-i transmită o cât de mică senzație de curiozitate sau inedit, dimpotrivă, îi amplifică starea de nervozitate și nerăbdare.
Stabilita întâlnire cu operatorul Iustin Bobeică înregistrează timpi morți, tramvaiul nu mai vine, iar transmisiunea în direct de la ceaprăzăria** lui nea Nițu riscă să fie amânată.

Având în vedere vârsta lui nea Nițu, care e trecut bine de nouăzeci și doi de ani, nu e de dorit ca transmisiunea să fie reprogramată. Chiar dacă una ca asta s-ar întâmpla, ar trebui găsită o dată avantajoasă, timp în care, respectabilul meșter în fireturi, ciucuri și chipie se mai poate exprima coerent și poate sta o oră în cadru. Vedem noi cum o să-l așezăm — pe fotoliu, pe un taburet. Depinde. Nu știm. Când am făcut prima emisiune cu el, acum patru ani, de ziua armatei, venise singur în studio. Acum vom merge noi la el să-l filmăm în atelier sau la magazin. Dar să vină odată operatorul. Îl sun pe Bobeică, nu se mai poate!

Evelin formează numărul cameramanului.
— Unde ești, dom’le? Stau în stație de juma de oră și nu mai apari?
Ochii lui Evelin Țăruș panoramează acoperișurile caselor din preajma stației de tramvai. Atunci când vorbește la telefon, Evelin caută puncte de reper aflate deasupra liniei orizontului. Doar așa se poate concentra mai bine când trebuie să decidă ceva în timpul unei discuții.
— Ce faci? Stai în tramvai? Și … ? Cum? Nu mai ești în tramvai? Dar unde ești?
Privirea lui Țăruș vine în picaj, de pe acoperișuri, la nivelul terasamentului, pe un capac de bere aflat pe o traversă. Ascultând cum operatorul Bobeică explică motivul întârzierii, reporterul Țăruș e curios să afle cine a avut ideea să arunce un capac de bere taman acolo între șine? Uite asta chiar e o temă, își zise continuând să fie enervat de riscul ratării orei de transmisie în direct.
— Am să sun în studio. Am să le spun că ești undeva pe șoseaua Pantelimon și gata, asta este, reprogramăm!
Capacul de bere fu acoperit de intrarea în stație a tramvaiului 55.
— Cum ai zis? Nu ești așa departe? Dar unde ești? La Hala Traian? Și nu puteai, deșteptule, sa vii pe jos? În juma de oră ajungeai, ba chiar mai repede. Mare bou am fost că am acceptat să fac echipă cu tine.
Tramvaiul 55 pleacă din stație clopoțind înfundat .
— Ce vrei sa spui cu Hala Traian? Cum adică și eu trebuia să fiu acolo?
Intră în stație un tramvai 14.
— Cum așa? Nea Nițu, ultimul ceaprazar al firmei cu același nume, locuiește lângă Hala Traian? Și eu de ce nu știam? Aha…Ai primit un mesaj. Și atunci de ce stau eu în stația Sfânta Vineri de patruzeci de minute? Nu așa ne-am înțeles? Să te aștept aici că tu ajungi cu tramvaiul paișpe între ora zece-zece și un sfert. Acuma e unșpe fără cinci! Nu, nu, eu nu am primit nici un mesaj de la studio.

Tramvaiul 14 pleacă din stație.
Vine tramvaiul 40. Lumea grăbită să urce îl împinge din toate părțile pe Evelin. Prea stă în calea tuturor vorbind la telefon și gesticulând. Rămâne singur în stație.
— Cum adică, tu mă așteptai pe mine? Ești la nea Nițu acasă? Stă pe Calea Călărași? Aha! Ai și făcut transmisiunea. Înțeleg,
Tramvaiul 40 pleacă din stație fără lume pe scări. Ia uite ce chestie! Toți au încăput, nimeni nu stă atârnat de bară ca în timpul comunismului, gândește reporterul.
— Ce înseamnă să ai încredere în oameni. Gata… L-am pierdut și pe Bobeică. M-a trădat și ăsta. Iar o iau de la început. Alt studio, alți patroni, alte secretare… Uff.. auzi colo, mesaj …
Pleacă din zona de refugiu, traversează. Trece pe lângă Cafenea, Frizerie, Xerox, Reparații ceasuri. Chipul lui apare pe rând în toate vitrinele.


*Povestire, întâmplare complicată. Situație încurcată, amestecătură, confuzie. (Din neogrecescul halimá)

**CEAPRĂZĂRÍE, Prăvălie în care se vând ceaprazuri, chipie sau alte obiecte de uniformă (militară).


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii