Arhiva Afectivă. În sat la noi. (Reportaj SF folcloric)

E vară. Dintr-un vălătuc mare alb și aproape nemișcat, pe cerul smeuriu al înserării se desprind caiere plutitoare. Nunta e pe sfârșite. Primarul mai felicită odată mirii, nașii și părinții răspândiți pe dealuri și coline. Face acest gest de primar omenos, mereu implicat în viața comunei Hurducata. Încă de la bun început, domnul primar Stere Sforăescu s-a oferit să ajute familiile mirilor în vederea bunei organizari/desfășurări a mult așteptatei nunți. Gurile rele spun că e așa săritor, fiindcă unul din nași e cumătrul primarului, alții mai știutori neagă cu vehemență, susținând că dacă primarul e burlac, nici vorbă de cumătru, chiar dacă alții la bufet pun rămășag că-i cumnat de soră, deci tot interes. Dar măiculiță dragă, ce ajutor neprețuit! Păi fără contul primarului pe Facebook cum ar fi putut viitorul mire să ceară prietenie fratelui tatălui miresei? Care frate, dup’ aia să anunțe familia? Fra’su mai mare, de cum l-a auzit la telefon pe fratele mai mic, s-a speriat la început, pe bună dreptate, doar nu se mai auziseră de vreo doi ani. Bucuroși că s-au regăsit, fie și în vreme de pandemie, frații au început să depene verzi și uscate, că deh, nu mai știuseră unii de alții mai nimic atâta vreme. Pețitorul, plin de iubire și răbdare, așteaptă să se încheie sporovăiala fraților și după vreo câteva deconectări nedorite, mai spre seară apucă să transmită cererea în căsătorie. Toată această operațiune se petrecu în condiții de maximă siguranță: pretendentul afară, cu mască, sub fereastră, în dreptul odăii unde se afla cel cu computerul. Credeți ori ba, un PC IBM 300 Pentium doi dat la casat, dar încă funcțional, făcu posibilă tradiționala prezentare a pețitorului în condiții absolut regulamentare. Cocoțat pe un scaun găsit în curte, viitorul mire salută de la fereastră înspre odaie fața stufos-sprâncenatului chip al viitorului socru ce apărea și dispărea pe ecran. Socrul, ținea pesemne mobilul în buzunar și la răstimpuri îl mai aducea în dreptul feței/măștii, altfel nu se explică de ce tot apărea și dispărea. Mireasa, fericită nevoie mare că unchiul trăiește și e la doar câțiva kilometri de casa ei, scotocește de zor în contactele de pe Instagram poate doar, doar, vede vreo poză de-a unchiului cu casa, via și livada, nah, să se laude și ea cu neamurile. Cererea în căsătorie o impresionează mai puțin fiindcă asemenea cereri primește cam de câteva ori pe zi sub formă de emoticoane sau GIF-uri cu inimi înlănțuite sau păsărele cioc în cioc pe o ghirlandă de trandafiri. Mirele, mai puțin școlit în ale netului, mai mult iubitor de natură, săpat, cosit, dat la porci, plimbat vaca la păscut, nu știe despre mireasă decât că e frumoasă și că „are liceul luat”. Când a vrut și el sa dea bacul nah, a început pandemia, asta e. De stat de vorbă, dacă au schimbat acolo vreun „servus, tu”, sau „ceau”, la bufet odată, sau când a fost cu mersul la vot, mai acu ceva timp. Băiat de modă veche, oameni buni! Chiar de modă veche, adică țăran autentic, alfabetizat, gospodar și cu bun simț. Pretendentul aflase de la o vecină bloggeriță că mireasa are un unchi cu IBM, deci cu ecranul mai mare unde l-ar putea vedea pe tatăl miresei ca să facă cererea în căsătorie în condiții de rezoluție acceptabilă. Dar să nu ne pierdem în preview-uri și să revenim la fericitul moment al nunții. Mesele nuntașilor, răspândite romantic pe marginea drumului, prin livezi, sau pe dealuri, te duceau cu gândul la Nunta Zamfirei. Numai că primarul Stere Sforăescu nu agreează asemănări cu fastul regimului burghezo-moșieresc și nici cu manifestări gen Cântarea României, s-avem pardon. Iar distanțarea socială în vigoare nu trebuie în niciun caz să fie asociată cu exemple desuete de petrecere în familie, obișnuite în trecut. La ghidonul micului său vehicul de protecție, improvizat dintr-un triciclu cu prelată transparentă, primarul se oprește din loc în loc, mereu potrivindu-și viziera. Fluturând mâna, zâmbind ca în reclamele „nici o carie”, primarul cel omenos se fotografiază din mers cu cei aflați pe traseu. Câte doi, trei la o masă de douăzeci de metri, nuntașii mâncau hrana rece și beau din mici sticle de plastic vinul gata îmbuteliat, toate repartizate de o firmă de catering care parașuta la răstimpuri cele necesare nunții. Totul, așa cum am mai spus, în deplină siguranță și în condiții de igienă maximă. Tortul mirilor a apărut în mărime naturală pozat pe un banner purtat de un elicopter care a survolat zona până spre apusul soarelui așa încât toată lumea a apucat să-l vadă întreg, iar apoi a fost parașutat pe la mese, porționat, în casolete cu greutăți. O mătușă din partea socrilor mari, amețită de căldură și de atâta respirat sub mască, mai bine de câteva ceasuri bune, strigă de zor: Haideți să jucăm Perinița, puneți banda! Zadarnic încearcă să o potolească prin portavoce mesenii de peste porumbiște, ea nu și nu! Aleargă cu masca deja reavănă pe față printre lanurile viitoarelor produse cerealiere, învârtind batista și cântând faimosul cântec de la cinci dimineața al revelioanelor (numite) comuniste. Ce nesimțită, șoptesc între ele invitatele de la județ, dar și câteva din fostele dactilografe de la inspectorat, rămase șomere pe vremea lui Boc. Mirii, așezați de-o parte și alta a părții lungi a mesei principale, își zâmbesc cu sfioșenie îmbujorați la gândul apropiatei nopți a nunții. Masa lor e chiar în centrul comunei Hurducata, sub cortul mare al primăriei, rămas acolo cu prilejul ultimei strângeri de semnături. Cununia civilă a avut loc on-line prin „subscribe” iar jocurile, toasturile și strigăturile urmau să fie retransmise de îndată ce primăria va putea procura/împrumuta ecrane mari sau „măcar un proiector, să vadă oamenii clipuri diverse făcute de câțiva nuntași” (citat din cererea primarului către o firmă de organizare nunți, botezuri.) Acum, desigur, știm cu toții că distanțarea socială te apără de contaminare. Oare ei, mirii cum vor rezolva tainicul act din noaptea nunții dacă rezultatele la testul Covid nu vor fi favorabile? Dacă sunt/nu sunt ambii asimptomatici ? Ce decizie vor lua dacă testul va spune că mirele e pozitiv în timp ce miresei îi va apărea răspunsul „eroare, repetați prelevarea”? Ce va urma? Adio, noaptea nunții și welcome carantinare / izolare? Să recunoaștem, nu tot ce e legat de nunta merge cu „subscribe”.

Noaptea se lasă peste satul care a trăit prima cununie civilă răspândită pe dealuri și coline. Toți, absolut toți, sunt acum la casele lor. E ora știrilor. Cu mic cu mare sunt curioși să afle dacă reporterii au transmis la județ vestea despre evenimentul petrecut în satul lor în condiții mai mult decât regulamentare. Pe prispa din fața casei soacra mică se tânguie cu glas șoptit dar silabisit spre pridvor unde încercata și bătrâna ei mamă, bunica miresei, privește melancolic spre Carul Mare. „Mamaie, matale ce crezi, om fi noi primii care om avea un niepoțăl făcut online? Cum or fi oare copchiii făcuț prin internet? Or hi frumoși, or hi dhieștepț? Or sămăna pră careva dhin noi?” Din șură se aude un mormăit. Mezinul casei, obosit de atâta alergătură de la o masă la alta pe dealuri și prin livezi, le spune: Hai, culcarea fetelor, faceți liniște că vreau să dorm. Vă spun eu mâine cum e cu upload și download la aplicația copii. Vin ei și nepoții dacă serverul e performant. Hai, pa!


*„În sat la noi” era titlul unul film realizat in 1951, primul film despre colectivizare. Sub conducerea comuniștilor, câțiva țărani săraci vor să creeze în satul lor o „colectivă”, dar chiaburii încearcă sa le strice planurile.

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8En_sat_la_noi
http://oldcomputer.info/pc/ibm300/index.htm
https://youtu.be/tiJ7EKirDKU

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii