Întâmplarea (cum a fost)
Servet Yardimci, vicepreşedinte al Federaţiei Turce de Fotbal (TFF) şi membru în Comitetul Executiv al UEFA, a declarat că arbitrul Sebastian Colţescu şi-a pus capăt carierei prin ceea ce a făcut la meciul PSG – Istanbul BB.
„Categoric ce s-a întâmplat este inacceptabil. Nu există scuze. Al patrulea arbitru a făcut-o lată. Drept urmare, şi-a terminat cariera de arbitru, S-a întâmplat ceva ce UEFA nu acceptă. Arbitrii vor primi sancţiunea corespunzătoare”, a spus Yardimci.
Meciul PSG-Istanbul BB, din etapa a VI-a, ultima, a Grupei H a Ligii Campionilor, arbitrat de români, a fost întrerupt, în minutul 16, la scorul de 0-0.
Turcii au părăsit terenul după ce arbitrul de rezervă, Sebastian Colţescu, a folosit cuvântul „negru” la adresa unei persoane din staff-ul echipei din Istanbul.
Oaspeţii au protestat deseori la deciziile arbitrului de centru, Ovidiu Haţegan, iar Sebastian Colţescu l-a atenţionat pe central că o persoană din staff-ul echipei turce trebuie sancţionată. Colţescu a folosit cuvântul „negru” indicându-i centralului Haţegan acea persoană.
Haţegan l-a eliminat pe antrenorul secund Pierre Webo, fost internaţional camerunez, iar turcii au decis să iasă de pe teren după mai multe discuţii cu brigada şi cu alţi oficiali ai meciului.
Jucătorii echipei Istanbul Başakşehir au părăsit, după aproape două ore, Stadionul Parc des Princes, refuzând să mai dispute meciul cu PSG din Liga Campionilor, în urma scandalului de rasism în care este implicat Sebastian Colţescu. UEFA a stabilit că partida se va relua astăzi, de la ora 19.55.”1
Întâmplare (fictivă, dar lămuritoare)
Domnul antrenor Sebastian Colțescu trebuia, înaintea acestui meci, să petreacă o lungă vacanță în continentul african.
Acolo ar fi aflat multe lucruri interesante și mai ales importante.
Dacă, să zicem, ar fi fost invitat la un safari, și dacă, admirând cum aleargă o zebră, s-ar fi rătăcit, oficialitățile locale ar fi anunțat în zonă că s-a pierdut în teren un om, un european, pe nume Sebastian Colțescu, venit de la București.
Cum arată? ar fi întrebat oamenii de acolo, din savana aceea, oamenii puși să-l caute.
Cum adică, cum arată? E un om, „așa ca și noi”, dar are nume european, adică, românesc ar fi spus șefii operațiunii de căutare.
Potera locală, după ce l-ar fi căutat peste tot, nu l-ar fi găsit, deoarece indiciul principal era, că rătăcitul, arată „ca și noi”, adică fix ca localnicii, asta fiindcă ei foloseau numai și numai exprimarea corectă. În cele din urmă, niște copii din satul de lângă savană, neștiutori ai exprimării corecte, ar fi găsit „un om alb disperat”, dar și-ar fi amintit să spună asta părinților ceva mai târziu, după ce domnul Colțescu, turistul rătăcit, ar fi fost localizat și cules de un elicopter al federației. Băștinașii, în căutările lor, nu s-au uitat după culoare, nici după vreo diferență, căci nu acesta era indiciul, ci asemănarea.
De aceea nu au dat de el.
Între timp a venit elicopterul, antrenorul a ajuns la ai săi și totul s-a terminat cu bine.
Lăsând gluma la o parte, fiindcă nu e de joacă atunci când e vorba de nuanța ochilor și obrajilor tăi, când vine momentul să fii reperat în savană, domnii antrenori români trebuiau să învețe nu cum arată acel antrenor secund, ci numele său. Mai ales că acel antrenor era pe teren și nu în pădure.. Numele acelui antrenor secund trebuia să fie pronunțat și astfel meciul ar fi continuat fără incidente. Omul s-a simțit jignit, și sinceri să fim, părea că abia așteaptă un prilej să se revolte. Părea. Nu e sigur că aștepta. Astea sunt speculațiile celor care nu înțeleg cum stau lucrurile cu exprimarea corectă. Dar rețineți că cea mai teribilă lecție a fost dată în minutul 16:00 al meciului, când echipa turcă, în semn de solidaritate cu antrenorul camerunez jignit, a părăsit terenul.
Așa se întâmplă când peste tot educația e precară. Dar mai ales la noi!
Când în abecedarele românești, la pagina 43, autorii nu au înlocuit numele calului „Suru” cu un cuvânt corespunzător, care să nu facă referire la nuanța părului său. Păi se poate așa ceva? E inadmisibil!
Așa se întâmplă când bluza primului echipament de antrenor are în registru denumirea greșită, și nu „culoarea unei bucăți de lemn trecute prin foc.”
Așa se întâmplă dacă Ilie Năstase în loc să glumească politicos cu o jucătoare și să-i spună că seamănă cu „un desert bogat în calorii”, a pronunțat exact numele acelui desert.
Așa se întâmplă când, în loc să spui că cineva este stresat, folosești un cuvânt care definește exact culoarea furiei.
Sau când cerul din luminos, devine „neluminos”, fiindcă se apropie furtuna.
Și da, așa se întâmplă când copil fiind, în loc să ceri părinților permisiunea să te lase în tabără la „Marea-în-care se-varsă-Dunărea”, tu spui Mării pe numele acela incorect, așa cum (greșit politic încă), este denumită pe hartă.
Lasă un răspuns