Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Arhiva Afectivă. Pripeala nu e bună

Tare nu-i bine când ne pripim judecându-i pe alții.
Cu ce drept noi, niște bieți oameni obișnuiți, niște jalnici truditori ai banalităților zilnice, cu ce drept zic, ne apucăm să-i privim chiorâș pe cei care nu fac nimic? Și nu numai la ăștia ne uităm așa. Cu și mai mare dispreț ne uităm la cei care pe deasupra mai și visează că nu fac nimic!

Cum vine asta? Noi, ăștia „banalii”, care ne ducem la muncă, robotim la program fix, facem ore suplimentare neplătite, vrem să fim luați în serios de societate? Vrem să ne fie apreciate calitățile? Ha-ha! Unde s-a mai pomenit așa ceva? Pentru ce să laude societatea un salahor? Păi, dacă a ajuns să fie salahor înseamnă că omul asta și-a dorit toată viața. Da, chiar așa. Nu mă credeți? Vă spun că asta a fost alegerea lui. Chiar dacă niciodată nu s-a gândit la cuvântul salahor în relație cu propria-i persoană, din clipa în care a primit diploma de „specialist în salahorie universitară” sau „salahorie industrială” sau „salahorie actoricească” sau în altele asemenea, el a devenit un vajnic servitor al științei, poate și al culturii, dar mai întâi al societății de consum. Iar societatea, drăguța de ea, împărțind lumea în – politicieni, vedete, afaceriști top zece etc., pe salahori, fie ei și licențiați în ceva acolo, nu-i suportă oricât s-ar strădui ei salahorii să fie luați în seamă. Societatea nu le acordă atenție salahorilor din mai multe motive. Din toate, unul pare să fie cel mai important – lipsa de fițe. Absența sau carența fițelor nu-i un criteriu oarecare, dimpotrivă. Păi cum vrei tu – salahor, total fără fițe – să apari pe micul ecran îmbrăcat într-un costum demodat, tuns după moda anilor 90 și să amețești auditoriul cu povești aiuristice despre performanțele nu știu cărui laminor din nu știu care așa zisă Cetate a Oțelului. Nu ține. Cască lumea. Nu ai audiență. Rating zero, băiete!

În schimb, ia să apară pe ecran două, trei bibelouri de fete povestind cum au dezvoltat ele o afacere cu nasturi, care nasturi au ajuns să fie cusuți pe costumele de epocă ale marilor case de producție. Ei, da! Ăsta e un subiect! Cu asemenea proiecte prețuite și în afara țării, într-adevăr se poate mândri România. La fel ca și proiectele creatoarelor de sprâncene sau de modele pictate pe unghii. Cum să nu simți bătându-ți în piept inima de român când te gândești ce modele îndrăznețe compun pe unghii pictorițele de miniaturi în ojă semi-permanentă?

Așadar, nu vă mai luați, salahorilor banali ce sunteți, de adevărații creatori. Nu vă mai uitați chiorâș, voi cei lipsiți de viziune la politicienii și la oamenii de afaceri ai țării care, prin curajul și perseverența lor, pun la dispoziția utilizatorilor fantastice șosele de doi kilometri sau săli de baschet renovate cu fonduri europene, desigur transformate în muzee de artă contemporană.

Haideți, fiți rezonabili. Recunoașteți că lumea e în schimbare, că un suflu înnoitor străbate țara și că, în sfârșit, economia duduie și tot românul duce o viață din ce în ce mai bună, mai prosperă și mai modernă. „Tot o unghie și-o sprânceană” este și titlul unei noi balade populare care a fost adaptată și în ritm de rap. Va fi în curând difuzată, odată cu reclamele care preamăresc distanțarea în sălile de concert. Vor fi lăudați cei care în săli cu o capacitate de patru sute de locuri vor organiza spectacole cu un efectiv de cincisprezece persoane răspândite generos. Trei actori în scenă, zece-cinșpe spectatori în ditamai sala. E numai bine. Imaginea cu publicul dispus în răritură va inspira apoi cineaștii avangardiști. Să le urăm de pe acum mult succes!

În final, reiau ce am spus și la început – nu-i bine să ne pripim judecându-i pe alții. Pripeala este un defect care trădează o anume viteză de reacție, iar viteza de reacție este specifică mai ales celor bine cunoscuți din clasa corupților. Corupții – indiferent ce cred ei – vor da socoteală.
Unii dau în fiecare zi între 12:00 și 14:00, alții numai după orele de program.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Arhiva Afectivă. Pripeala nu e bună”

  • Superb!👍

    • Mulțumesc!
      Felicitări pentru inspiratele, înțeleptele și frumoasele postări dragă Smărăndița!

    • Mulțumesc!
      Felicitări pentru inspiratele, înțeleptele și frumoasele tale postări dragă Smărăndița !

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog