Arhiva Afectivă. Raveca și balul din Atlanta

29/01/2021 | ✎ Sabina Ivașcu

Socoteala dhe-acasă nu să potrivește cu hei dhin târg? Om vedea.
Și dacă nu să potriveșthe, ce-i? Îi gaură-n tavan? Nu-i.

Batăr oauăle să le vând, că arpacașu, mai poathe s-așthepthe, gândi Raveca punând coșul pe tarabă.
Scoase din marginea coșului o cârpă împăturită. Era o mânecă de la o flanelă veche. Șterse cu grijă locul etalării mărfii și se porni să rânduie — ouăle, punga cu arpacaș, legăturile uscate de mărar, de cimbru, de busuioc, apoi piparca, prunele afumate, nucile.

Le puse în grămăjoare cât mai atractive — credea ea — lăsând spații egale între ele.
Nici în dreapta, nici în stânga ei, nu era nimeni, ceea ce putea să fie ”și bine și nicicum”.

Din portofel scoase cartonașele pe care Vetuța scrisese, cu cariocă vânătă, prețurile.
Obișnuită să șadă când are mult de așteptat, Raveca bătu aerul cu mâna în căutarea scaunului.
Brusc se dumiri că în zăpăceala plecării uitase să-și ia un scăunel, cât de mic, de-acasă.
Oftă și bătu mărunt din picioare apoi se sprijini în coate pe tarabă exact ca Scarlet O’Hara la balul de caritate din Atlanta.

Raveca își potrivește părul scăpat de sub năframă, îmi ia mâinile de pe tastatură, mă privește în ochi și incepe:
— Api, domnucă dragă, ai ocservat bine! Poza cu Scarlet O’Hara o găsise Rafailă într-o revistă Cinema și o lipise pe cutia de zahăr din cămară. Da auzi aci, auzi numa! Când s-o dat filmu la televizor iereau să ne moară doi pui în cuibar! Ie. Nu the mint! Suzi mujea de sete, în grajdu, Zeicu lătra ca bolându, nime nu mai făcea nici o triabă. Așe dge tare ne-o furat filmu pă tăț, absălut pă tăț!

Noroc cu Remus. Iel o fo sânguru din casă la care minthea nu s-o mprăștiat cu una cu doauă.
Dar, auz aci! Io, Raveca, îm amintiesc momentu ăsta cu balu, chiar de la cinematograf. Ie dară!

Eram încă vătmăniță la Sibiu și într-o sară, după ce ieșirăm din tură, io și încă o fată, mersărăm să vidhem filmu la grădhină. Era cald, era așe o vară faină! Și ce dhe rochii de barșon*, ce oameni mândri, și bat-o s-o bată, ce aprigăm, fimeia aia Scarlata! Fain film! Floarea Talion are șî carthia!

Gata. Acu scrie ce vrai, io trăbă să vând oauăle. Griji ce scrii despre noi!
Și să-ț spun ceva: și dacă scrii, și dacă nu scrii tot nime nu ne bagă-n samă, să nu uiți asta!

Greu m-am dezmeticit. Nu-mi venea să cred. Era a doua oară când Raveca, încălcând absolut toate restricțiile, a venit să vorbească cu mine. Prima dată a fost atunci când, depărtând două frunze de fasole din grădină, mi-a spus să scriu despre un recensământ, iar acum, a doua oară, din cauza coatelor ei pe tarabă, semănând ca stare cu Scarlet O Hara.

S-ar mândri Raveca să afle că, în 1842, Salcâmu Mic era un sat cu multe case și mulți locuitori, în timp ce pe locul viitorului oraș Atlanta nu se aflau mai mult de șase case și treizeci de locuitori.
Deși de atunci au trecut doar o sută optzeci de ani, Salcâmu Mic s-a făcut și mai mic, iar Atlanta a devenit capitala statului Georgia.

Până la urmă, Raveca a găsit un scaun pliant.
L-a luat cu împrumut de la un consătean care vinde în hală.
— Poți să șezi cât vrei și când pleci lași scaunu la florărie. Ia zi, ai avut ceva cumpărători, nană Ravecă?
— Nu prea-i lume, nu prea. Țăț trec p’ ângă tarabă, tăț trec, numa trec, numa trec.

Îi ceasul jumătate la unspece. Oi sta până vând oauăle, ie, Doamne ajută-ne! îi musai să le vând az.
*barșon= catifea

Celelalte episoade le puteți găsi aici:

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii