Kremlin: „Toată lumea vrea să evite o ciocnire directă între Rusia și NATO. Rusia va fi pregătită să dea cel mai decisiv răspuns țărilor care se vor implica în războiul din Ucraina”

Arhiva Afectivă. Să nu umilim Lacul lebedelor

Ce acorduri frumoase de bal musette* se aud dinspre bulevardul Capucinilor… Acolo, la intersecția acestui bulevard cu Piața Operei din Paris, se află Café de la Paix, Cafeneaua Păcii unde, odinioară, zgomotul ceștilor de cafea așezate pe farfurioare de porcelan se pierdea în trapul trăsurilor care treceau în grabă ducând cu ele timpul zilelor dintr-o Belle Epoque nepăsătoare și aparent indiferentă la cât de mare, mică sau mijlocie este Europa în raport cu alte continente. Dar să nu uităm că, treptat, cuceririle Revoluției Franceze, făcută în numele eliberării popoarelor asuprite, s-au transformat apoi în idei mărețe care au dus la un război de extindere.

Ce știm, dar mai ales ce nu știm despre Cafeneaua Păcii, despre Café de la Paix ar întreba cineva, așa într-o doară sub cerul, altă dată francofon, al Micului Paris. Răsfoim albumul cu poze vechi al Europei. Lornioane, bastoane cu măciulie de argint, pălării florentine, rochii lungi acoperind botine cu mulți bumbi, mustăcioare răsucite și manșete scrobite valsează în acompaniament de armonică, iar un zgomot înfundat de cizme mărșăluind se aude tot mai aproape.

București 2022. Ce știți dumneavoastră despre Café de la Paix, întreabă reporterul un tânăr care dă din cap în tăcere în ritmul pe care doar el îl aude în căști. Nimic, va spune tânărul progresist. E vreun film? Cafe delape? Sună ca ceva în italiană sau spaniolă. E din italiană? Băiatul, ascultând rap în căști, se oprește și se prezintă. Abia a împlinit optsprezece ani și e preocupat să găsească de lucru la altă firmă de curierat. Țelul său e să nu zăbovească prea mult într-un singur loc. Acesta este – zice el – cu siguranță țelul. Prietenul lui e mult mai analitic. Fost protestatar ”cine nu sare ia condamnare” și luptător pentru cauza ”părinte unu, părinte doi” caută în memorie ceva pierdut într-o buclă a întâmplărilor absurde. Nu găsește ce caută, în schimb știe sigur care este locul unde poți găsi de lucru pentru aproape o lună de zile. I-a spus lui cineva că așa stă treaba, deci are viitorul asigurat pentru câteva zile pe malul mării la vară. Ce va fi mai târziu nu contează. ”Căutăm pe net.”

Ce știți despre ziua de 10 Mai?, continuă reporterul. A întrebat o fată cu coadă arămie, care purta peste nas o mască înflorată. Tânăra zâmbește spre cameră și pornește cercetarea pe Google. Ăăă… imediat. Da! Uite aici, citește! Reporterul se holbează la ecranul androidului ținut câteva secunde în poziția ”ia de vezi!”. Eh!? V-ați lămurit? întreabă tânăra dându-și jos masca și tocând zâmbăreț guma de mestecat între dinți. Reporterul s-a lămurit și se oprește la o terasă, plictisit și derutat. Nu mai poate omul să facă un interviu ca lumea, zice el privind în gol stropii de bere neștearsă de pe tăblia mesei.

Cafeneaua Păcii… Câte păci, tot atâtea cafenele… Ba nu! Café de la Paix e unică! Ce ar fi gândit oare parizienii melomani din perioada de glorie a muzicii lui Ceaikovski și a coregrafiilor lui Diaghilev despre faptul că atât compozitorul cât și coregraful vor fi tăiați de pe lista spectacolelor programate cu doar puțin înainte de februarie 2022? Obișnuiți în Café de la Paix din perioada Belle Epoque pariziană, pe lângă Ceaikovski și Diaghilev, erau și Massenet, Zola, Maupassant, Oscar, Wilde, Prințul de Walles. Ei au rămas pe listă. Ei sunt buni. Ceaikovski și Diaghilev, niet, adică nu! De ce? Fiindcă așa spune logica vremii: musai să fie puși la zid și sancționați toți rușii, începând cu Snegurocika și sfârșind cu păpușa de lemn pictat care a inspirat modulul 3 în 1, da, la Matrioșca mă refeream.

Nu știu ce s-a ales astăzi de faima acelui celebru restaurant- cafenea. E, totuși, un local în care s-a scris istorie și cultură, în care mari artiști, scriitori, filosofi ai vremii au confirmat sau infirmat pronosticuri de la cursele de cai până la unde sunt granițele Europei. Pesemne este în continuare un loc al high-life-ului francez trăitor sau doar trecător prin Paris. Și, desigur, nu doar francezii cu destui bani îl frecventează, ci orice turist din afara Franței, cu pregătire financiară corespunzătoare, turist care vrea să guste preparatele din ofertantul meniu al casei, adaptat fără îndoială gastronomiei prezentului – fără calorii, grăsimi, zaharuri nocive.

Disputelor din cafeneaua de odinioară pe teme de război și pace, pe teme de cancan local sau de aiurea, iată că li se adaugă acum cele cu subiect fierbinte, gata să dea în clocot. Se conferențiază, se dialoghează, se lansează chemări. Problema intervențiilor de urgență, al ajutorului de urgență, al sancționărilor de urgență este mereu pe prima pagină a tuturor agențiilor de presă, a canalelor de știri radio/tv/net. Și până la urmă iată despre ce este vorba azi la o cafenea europeană, nu neapărat pariziană: ce e și ce nu e geografic Europa; cine sunt dușmanii, cine sunt prietenii Europei; cum ar trebui să se procedeze la securizarea Europei; care țări sunt și care țări nu sunt pregătite să intre în UE (deși alea ”nepregătite” se află de când mama lor le-a făcut în Europa și nu pe planeta Marte); cine are statut de ”catindat” să fie considerat de-al Europei, cine nu… ne mai gândim; țările care doresc să se integreze să fie privite cu amabilitate; țările care nu doresc să se integreze să fie lăsate în plata Domnului; să nu se uite de consens! consensul e mama și tata succesului și neîndoios al propășirii sigure! Mai încet cu patrioții, mai încet. Orban, de ce faci valuri? Cei care nu înțeleg pe ce lume se află să fie opriți de la vot. Cei care gândesc diferit să meargă pe jos, e treaba lor dacă nu vor să aibă loc la fereastră, lângă șofer. Și treptat unii vor fi integrați, alții vor fi lăsați să se dumirească. Cât despre Ceaikovski, Diaghilev… hmm… E de reflectat… Hai să nu umilim Lacul lebedelor.

Gândindu-ne că acest joc, deseori infantil, de-a ”care pe care, că eu sunt cel mai tare” are o vechime de sute și mii de ani, să nu ne mirăm dacă vreodată, din afara spațiului cosmic am putea fi priviți ca niște zănatici cărora, deși nu le lipsesc prea multe, la răstimpuri li se urăște cu binele.


*Bal-musette este un stil de muzică instrumentală franceză care a devenit popular pentru prima dată la Paris în anii 1880.

https://www.dreamstime.com/photos-images/cafe-de-la-paix-paris.html

https://www.sortiraparis.com/hotel-restaurant/restaurant/articles/211566-le-cafe-de-la-paix-le-sublime-restaurant-historique-de-paris-au-cadre-renove


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Arhiva Afectivă. Să nu umilim Lacul lebedelor”

  • ‘Presa occidentala e revoltata…’

    Din ce spune doamna Feraru…occidentalii s au saturat pina dincolo de gat ca si alte state sa aiba…dorinte.
    Pur si simplu nu …mai au acest drept!, :))), caz in care cele care se implinesc vor fi intotdeauna dorintele majoritatii 🙂
    A fost data drept exemplu Ungaria, in cazul ei treaba fiind clara, daca are chef sa si mai implineasca dorinte…proprii atunci asta va fi posibil exclusiv iesind din ue:)) :))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog