Arhiva Afectivă. Tunul lui Orban avea totuși câteva probleme

București 2020. 27 septembrie, mergem cu toții la vot! Mergem? Eu zic să mergem. Oare mai știe cineva cum votau pe vremuri românii? Cum pe care vremuri? Pe cele îndepărtate, mult îndepărtate. Ce eram noi în lume pe vremea lui Mehmed al doilea, zis și Mahomed Cuceritorul, cel care a pus pe butuci Imperiul Roman de Răsărit? Ce eram noi, și nu numai noi? Eram plătitori de tribut. Deci, nici vorbă să votăm pe vremea aia. Că tot veni vorba de Mehmed al doilea. Știți cum se numea inginerul specialist în tunuri angajat de otomani pentru asediul Constantinopolului? Nu știți. Orban! Da. Se numea Orban, sau Urban și era un cunoscut armurier din Brașov, specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Orban a construit un tun enorm, măsurând peste 8 metri lungime și circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanță de aproape doi kilometri. Deși bizantinii aveau și ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea tendința să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Orban avea totuși câteva probleme: nu avea precizie, încărcarea dura trei ore și ghiulelele erau puține; s-a prăbușit sub reculul propriu după numai șase săptămâni.*

Într-un articol apărut în 30/09/2016, comentând printre altele și părerea istoricului Neagu Djuvara despre locul nostru în lume, după ce îi face găinari pe membrii Academiei Oamenilor de Știință din România în comparație cu academicienii francezi, autorul articolului Mihai Buzea, conchide :

„…ce spune acolo **profesorul Djuvara este parțial adevărat, adică parțial fals: românii și rușii, ca și alții, au aparținut aceleiași civilizații (cea bizantină), care ar fi avut o durată de viață mult mai scurtă decât oricare alta: 1300 de ani față de media 2000 – 2500 de ani. De ce această excepționalitate?

De unde? Nu ni se explică. Eroarea profesorului Djuvara: a vrut să-i îngroape pe bizantini înainte de soroc. Dacă și-ar fi respectat propriile sale calcule, ar fi admis că bizantinii n-au murit și n-au de gând să moară înainte de vreo trei sute de ani, ceea ce împinge discuția, aparent, într-un orizont temporal foarte confortabil, când noi toți, bizantini și nebizantini, vom fi demult oale și ulcele. Numai că e o mică problemă: bizantinii nu se simt tocmai bine. Lumea lor n-a murit, dar trage să moară. Sub asalturile blajine (soft power) ale civilizației occidentale, bizantinii îndărăt tot dau ca racul, iar asta ar mai fi cum ar mai fi, dar și toate cântecele pier. Și ce poate face biet bizantin săracul în fața acestui asalt, adus dinafară de străinii îndrăgiți de trădătorii dinăuntru?! Exact! Se apără, ni se explică.”

Articolul continuă și îl puteți citi în întregime în linkul aici atașat.
https://www.contributors.ro/de-ce-nu-ne-lasa%C8%9Bi-sa-va-aparam-de-americani/

La discuții, cometatorul Cyl intervine:

„Teoria aceasta romantică despre, cicluri de civilizație, , oarecum in linie toynbee-eana și spengleriană e mai mult decât discutabilă (iar pretenția de a da o estimare temporală apropiată de exactitate e de-a dreptul astrologică). Istoriografia sec. 20 o moștenește , în mare măsură , pe aceea a marilor sisteme a sec. 19 , la care se adaugă această neo-știință ideologică si fantezistă numită ,geopolitică, ce poate justifica orice . Civilizația bizantină , greco-romană , era urbană și imperială , grandioasa, cultură bizantină a avut un rol major în Renaștere ; nu se poate confunda cu ,bizantinismul,, care este o percepție occidentală fundamental prejudiciată . Nebulosul iraționalism apocaliptic ,velicorus, al stepelor scite , de asemenea , moștenește prea puțin din adevăratul spirit bizantin , iar ,post bizantinismul, balcanic este rustic, popular ,,levantin, – otoman , o relicvă . Realitățile ,pe teren, sunt mult mai complexe , fluide , dinamice și continue , decât arată ,pe hartă, , cu granițele îngroșate. Ce are în comun bolșevismul cu cultura clasica creștină bizantină ? Reluând o vorbă de duh a dlui Pleșu, e ca și cum s-ar vorbi de un ceas cu cuc fără cuc .”

Mihai Buzea

„Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule Cyl. Din nefericire, nu puteți fi luat în serios din cauza scorului catastrofal cu care ați pierdut meciul cu virgulele. Vă aștept cu alte comentarii, eventual după ce terminați studiile liceale.”

Cyl

„Virgulele erau ghilimele, dacă nu ați observat. Vă apreciez amabilitatea și politețea și bănuiesc că altceva v-a deranjat. Se știe, când argumentele lipsesc se recurge la gramatică sau la caligrafie. Numai bine ”.

Încheierea discuției o face elegant comentatorul Mihai Bădici (sau Badici).

Mihai Badici

Neculce zice cam așa:
„Și după ce-am venit, încă și Șeremet în câteva rânduri mi-au dzis să mă aședzŭ și va scrie la împăratul să-m dè jalovanie și sate. Dar tot n-am priimit, că este norod prè cumplit, și nu sunt oamenii slobodzi să margă unde i-i voia, nici la împărăție fără ucaz. Și ucaz nu vor să facă, ca pentru să nu facă cheltuială împărăției. Și la împărăție, vro curte mare ca acee, cu tvorebnici mulți, nu-i măcar pre cumu-i la domnia țărâi noastre, sau altă crăie și domnie, ce foarte un lucru puțin, numai oșteni de agiunsu. Deci de viiața mè îmi era cum îmi era, dar mai mult îmi era pentru copiii miei, la ce vor rămâne, că numai doar săldați să fie, iar la alte boierii nu încap feciorii unora ca acestora”
De obicei în discuțiile astea merg pe mâna cronicarilor; pentru că nu au prins epoca dihotomiilor moderne, de obicei ei scriu ceea ce văd. Pe Neculce l-a îngrozit ce a văzut, aşa că a preferat să se întoarcă în Moldova lui, cu riscul de a se judeca ani de zile pentru a i se „retroceda” moșiile, ba chiar eventual să fie judecat ca hain .
Problema e că nu are nici o treabă măreţia Bizanţului cu fumurile Moscovei. După cum vedeţi, chiar şi cronicarul se temea pentru cariera feciorilor lui, pentru că singura opţiune era cea militară. De fapt problema adevărată a bizantinismului, în sensul din articol, care e mai degrabă a ortodoxiei, e că nu a cunoscut Reforma. Dar ce să facem, când a căzut Bizanţul nici catolicii nu o cunoscuseră. Şi unde s-ar fi putut oare întâmpla asta? În spaţiul balcanic, ocupat de turci, nu se putea, ţările române erau prea slabe pentru asta. S-ar fi putut întâmpla poate la Moscova, dar după cum vedeţi, acolo cei instruiți se făceau militari….”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Orban

https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_Apus

https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4%83s%C4%83rit

*https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83derea_Constantinopolului

** (referire la Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilizations”, (editura Mouton, Paris, 1975)