România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Arta nonacțiunii

Ca să ne putem face o idee despre cât de mare e contrastul dintre mentalitatea contemporană (mai ales occidentală) și cea aparținând înaintașilor, ne îndreptăm privirile spre China antică. Acolo par să fi încolțit boabele învățăturilor încorporate în cea de-a doua Biblie a umanității – raportat la numărul traducerilor puse în circulație. Taoismul/Daoismul, una dintre cele mai vechi filosofii/religii, relatează despre colosala forță a nonacțiunii, a neintervenției. Despre puterea voinței de a nu-ți impune voința în a forța/stăvili mersul lucrurilor și despre salutara energie emanată de slobozirea din chingile arivismului și de renunțarea la deșertăciuni. Pentru unii nimic mai judicios și mai sănătos decât să te debarasezi de balast, să te înarmezi cu răbdare și să te lași condus de valul vieții. Pentru alții – dresați să danseze pe sârmă cu o droaie de bagaje și să se înfrunte mereu în arenă urmărindu-și cu încrâncenare obiectivul de mult stabilit –, nimic mai absurd și mai lipsit de sens.

În timp ce unii sunt preocupați zi și noapte să-și croiască drumul răsturnând munții, mutând cursul apelor și poziția norilor, alții și-l urmează pe al lor liniștiți și împăcați cu acel unic principiu cu valabilitate universală. Nu croiesc, nu urzesc și nu siluiesc timpul sau spațiul, fiindcă ele sunt rânduite de mult, dintotdeauna, și orice intervenție n-ar face decât să le ciuntească perfecțiunea. Pentru ei Drumul semnifică infinit mai mult(e) decât pot descrie, calcula și demonstra științele exacte. Călătoria lor se descrie singură și Drumul li se deschide pas cu pas și clipă de clipă. Mersul însuși le dezvăluie înfățișarea marelui și insondabilului Nedefinit și le concretizează traseul. Pentru daoiști Drumul e Totul: Un Anonim care primește pe parcurs tot atâtea nume câte destine și cărări deschide el însuși prin simplul fapt că… există. Un Incognito aflat într-o eternă metamorfoză neplanificabilă și necontrolabilă din exterior, întreținută de coordonatele ad-hoc ale mai mult sau mai puțin bătătoritelor și mereu ineditelor poteci. Drumul e marea tablă de șah pe care au loc mutări continui. E foaia albă căreia inscripțiile i se dezvelesc cu fiecare apostazie și convertire. E Marele Hazard care înglobează planuri ingenioase și Marele Plan compus din enigmatice hazarduri. E intuiția rațiunii și rațiunea bazată pe intuiție. Fiecare cotitură și intersecție e parte integrantă a proiectului în devenire și care se scrie zilnic din armonia concilierilor.

Daoiștii nu-și pun întrebări despre cine și cum a făcut lumea și nu separă materia de spirit, cerul de pământ și viața de moarte fiindcă, în opinia lor, lumea n-a fost făcută din piese separate, ci s-a născut din ea însăși, din sămânța/oul în care se retrage și în care-și conservă întreaga energie creatoare. Entitățile se nasc din ele însele și purced la drum către desăvârșirea întregului din care provin, trecând printr-o perpetuă prefacere al cărei program de funcționare se scrie pas cu pas. Pentru ei întregul proces contează, nu etapele plănuite, reglate și evaluate de emițătorii regulilor și normelor din societate. Ei se sustrag acestora – fără rebeliune deschisă și fără violență – din pura dorință de a trăi în pace cu Lumea. Nu-și pun viața în corset, ci o învăluie cu liniștea sufletească conferită de spontaneitate și de armonia cu natura. Tao e startul și linia de sosire, e Întregul din care se naște și către care se îndreaptă existența îmbogățită de iluminarea (re)cunoașterii. E inteligența care nu are nevoie de schemă ca să funcționeze. Nedefinitul atemporal căruia nu-i poți atribui nici nume, nici formă, nici început și nici sfârșit, fiindcă le are deja pe toate și la locul lor. Cum să definești și să măsori golul în care încape plinătatea infinitului? Cum obârșia epilogului devenit prolog? Silențiul care înglobează tumultul și Inexplicabilul din care se nasc explicațiile. Eternitatea care absoarbe efemerul și Desăvârșirea în care încap toate imperfecțiunile. Fluviul fără izvor și gură de vărsare, el însuși sorginte și colector pentru apa vieții. Cartea cărților (ne)scrise și biblioteca ce adăpostește emanațiile înțelepciunii. Bezna în care se refugiază lumina și claritatea iscată din acalmia tulburărilor.  Balanța pe care dezechilibrele își găsesc stabilitatea și tribunalul concilierii contrastelor sortite să se completeze reciproc și să coexiste. (Ar dura fericirea atât de puțin și ar mai fi ploaia urmată de soare și urcușul de coborâș dacă extremele n-ar fi incluse una în cealaltă?!) Altfel spus: Tao e învățătura care nu se termină niciodată și mersul ancestral al lucrurilor în lumea în care ne aflăm. E arta de a evita lupta cu morile de vânt și înotul împotriva curentului și de a te lăsa purtat de val, mereu atent la obstacole pe care să le ocolești cu îndemânare și blândețe, fără a-ți irosi forțele.

Ca și textul Bibliei, și cel al Taoismului pune la grea încercare abilitățile interpreților și mai ales ale cititorilor puțin receptivi la „agnosticisme”. De mult apusa (și pe alocuri renăscuta) religie (ne)pământeană ne spune că nu poți schimba pe cineva pe care nu-l cunoști îndeajuns și că nu-i nevoie să schimbi totul ca să arăți că poți. Mult mai puternic te dovedești dacă îl poți păstra neschimbat. Ne spune că observarea atentă a propriului eu te va ajuta să-i înțelegi pe ceilalți. Că nu originea și nici ținta nu dau sens vieții, ci drumul care le reunește. Că am câștiga mult mai multă energie din calm și cumpătare decât din zbucium și că am face bine să ne urmăm drumul spontan și fără prea multe planuri și proiecte, fiindcă Natura își are propriile legi. Că înțelepciunea nu constă în corectarea greșelilor de undeva din afară, ci din interior. Că adevărata bogăție se află în posesia acelora care simt că au destul și nu tânjesc după mai mult. Și mai spune că nu există lucruri bune sau rele, ci doar interpretări mai mult sau mai puțin potrivite. Nici oamenii nu se nasc răi, ci se comportă cândva astfel.

Corul protestelor e audibil din Cosmos. Mai e la modă răbdarea? Serenitatea? Nonacțiunea? Cum să răspunzi insultelor cu blândețe și cum să învingi nedreptățile cu bunătatea? Cum să lenevești purtat de val încolo și încoace (deși niciun taoist nu predică și nu practică asta!) și să aștepți para mălăiață? De unde atâta modestie și altruism și la ce servesc smerenia și naturalețea pe care și cel mai stângaci adversar ți le terfelește cu prima ocazie? Cum să-ți păstrezi calmul când totul clocotește în jurul tău? Cum să cauți (și să și găsești) sănătatea mintală, confortul și fericirea în spontaneitate? În seninătate. În zilele noastre? Doar cei slabi de înger și săraci cu duhul trăiesc în delăsare, de azi pe mâine și în voia sorții. Oamenii serioși planifică, previn, tratează, combat etc. Cum să învingi boala fără să intervii activ, făcând apel la toate cuceririle științei? Cum să te opui declinului inerent îmbătrânirii altfel decât apelând la specialiști, aparatură și piese de schimb? Cum să stăm nepăsători în fața schimbărilor climatice, a bolilor civilizației, a armelor nucleare, chimice ori biologice?! Ce rost are să hălăduiești prin coclauri când toată lumea știe că drumul cel mai scurt dintre două puncte e linia dreaptă?

Cine are dreptate și de partea cui se află înțelepciunea? E musai să te zbați întruna și să escaladezi culmi după culmi ca să descoperi satisfacția, sau o poți avea la fiecare pas oriîncotro l-ai face? Să fie atât de imperios să-ți scurtezi pe cât posibil drumul ales, folosindu-te de galerii subterane și străzi suspendate ca să câștigi timp și să-ți apropii obiectivul? Să-ți combați cu înverșunare rivalii, trecând cu fermitate peste și prin obstacole ca să-ți atingi scopul? E mai rezonabil să te repezi mereu cu capul în zid, deși instinctul îți spune că ai putea să deschizi ușa și să urmezi meandrele, bucurându-te de priveliștea și de trăirile de care scurtăturile te-ar fi privat? Pentru unii drumul e totul, pentru alții doar destinația contează și iau în calcul și amânarea fericirii pe care riscă să n-o cunoască niciodată. E greu de spus în circumstanțele actuale care dintre drumuri conferă vieții un sens, care te încarcă cu energie vitală și care te spoliază de resurse. S-a scris mult despre tunelul (zis și „coridor îngust” – ce titlu claustrofobic!) care, chipurile, conduce șuvoaiele de oameni în lupta pentru libertate. S-a scris și despre eroismul de a muri pentru o idee, dar… trebuie neapărat să mori pentru acea idee ca să demonstrezi posterității și ție însuți că a „meritat” să trăiești? N-ar fi mai judicios să trăiești pentru ea? Există o rețetă unică a fericirii – în căutarea căreia ne aflăm cu toții –, sau tot atâtea rețete și ingrediente câți oameni pe planetă?

Pragmatismul lumii vestice traduce fals preceptele daoismului și nu vede în spontaneitate intuiția și emanația înțelepciunii, ci porniri instinctuale și decizii luate din burtă. Vede lene și indolență la cei care se lasă duși de val și în voia sorții, deși ei merg cu valul și își scrijelesc destinul ca noi toți – cu sau fără pricepere. Puțini înțeleg că nonacțiunea nu e pasivitate și că abținerea e o conduită care implică responsabilitate și solicită din partea voinței o și mai mare sforțare decât imixtiunea (pe motiv că efectele i-au fost demonstrate în „studii serioase”). Nu mai vorbim de faptul că așa-zisele noastre acțiuni se rezumă de obicei la multă vorbărie și mult zgomot pentru mai nimic. Iar atunci când trecem la fapte nu de puține ori provocăm și ne introducem în viață adevărate catastrofe. Ne plac nespus vorbele mari și declamăm cu emfază că incubăm idei și creăm soluții (deși în realitate incubăm probleme – fără să le mai căutăm soluțiile). Daoiștii nu merg „în neștire” pe drumuri ocolitoare care nu duc nicăieri și nu-și privează creierul de solicitări, așa cum interpretează prea(pre)ocupata lume modernă. (Oare încotro se grăbesc adulatorii inteligenței artificiale – de care se folosesc ca să-și scurteze drumul?!)

Cui folosește că unii ajung undeva mai repede decât alții? Ce fac „premianții” cu timpul câștigat și cu cât sunt mai satisfăcuți decât rătăcitorii? În ce valută se pot procura valori autentice precum prietenia, iubirea, fericirea ori sănătatea? Pot fi silite să vină pe drumul croit anume pentru ele? Cât de mult întunecă tunelul vederea de ansamblu și cât de tare orbește baia de lumină artificială? Esențial nu este să ne trâmbițăm nonstop ideile, ci să ne vedem de treabă în liniște, până când încolțește ceva, dacă încolțește. Nonacțiunea poate fi văzută ca apatie dintr-o anume perspectivă, pe alte paliere, însă, și din alte unghiuri se vede truda intensă cu sine și cu modul de a percepe lumea. Doar așa te poți întoarce la origine, la suflul de bunătate cu care s-a născut fiecare, înăbușit treptat de egoism și alte slăbiciuni. Restul… e treaba legilor vieții. În loc să-ți biciuiești corpul și să-ți forțezi creierul cu dopinguri și stimulante ca să atingi o performanță x, dă-le răgaz, mută-ți gândurile pe un alt făgaș și vei constata cu surprindere că… nu te-au uitat și-ți vor aduce cândva și soluția potrivită… ție, și nu palmaresurilor.

Nu poți împăca două lumi – vestică și orientală, antică și modernă, analogă și digitală etc. – decât căutând calea de mijloc și apelând la valorile care și-au păstrat validitatea și au fost pe deplin înțelese. Doar așa poți afla că nu-i puțin lucru să renunți la arme chimice ori la acceleratorul de particule pentru a bombarda tumori în devenire, să te concentrezi pe erorile care ți-au risipit energia vitală și au dereglat funcțiile organismului, și să le corectezi. Să cobori scara mult visatei cariere și să te oprești fix pe treapta pe care te simți tu însuți. Să abandonezi comerțul cu iluzii și să te refugiezi în tine însuți, cu tot cu întrebări și răspunsuri oneste. Meditația, ca și rugăciunea, înseamnă a da frâu liber gândirii sincere și a căuta nodul gordian care a blocat energii, a distrus armonii și a perturbat conviețuirea pașnică. Curajul de a sta în expectativă și a urmări pe îndelete și cu mare atenție ce se întâmplă în fiecare împrejurare merită premiul cel mare. Ironia sorții face ca mai devreme sau mai târziu mai toți scepticii anticei filosofii să atingă linia de sosire (sau de plecare, depinde de viziune!) cu un buchet de învățături daoiste culese pe drum chiar de ei. Din păcate, mintea de pe urmă nu le mai poate fi de folos. Nici lor și nici celor din jur, „educați” să nu asculte de „fosile” și să opteze pentru drumul cel mai scurt.

Mulți sunt convinși că viața e o junglă și o bătălie crâncenă cu răul din lume, dar poate că nu-i nevoie de confruntări oarbe. Dacă toți ne naștem buni (și nu are cum să fie altfel), atunci e clar ce avem de făcut în caz de rătăcire: În loc să atacăm răul cu armamentul de ultimă generație, am putea purcede în căutarea păcii și a binelui, resuscitându-le. Putem să ne însănătoșim și altfel decât bombardând corpul cu medicamente ori schimbându-i părțile defecte. Bunăoară, cârmind puțin și lucrând la comportament. Firește că e bine și benefic să te poți adapta și să accepți schimbările în loc să li te împotrivești cu vehemență și cu prețul pierderii echilibrului, dar dacă schimbările nu vin de la natură, iar strategia elaborată nu rezonează cu natura, lucrurile pot deraia periculos. E bine să te retragi în oaza ta de liniște și confort, dar nu ca să-ți savurezi victoria, să-ți hrănești orgoliul, să urzești planuri de răzbunare și să eviți argumentele și dialogul edificator, ci ca să reflectezi la cum poți întâmpina noile circumstanțe. Te retragi în tine – ca să te înțelegi și să-ți înțelegi și semenii – și te postezi în afara sistemului, ca să-i poți înțelege modul de funcționare. Dacă nu faci asta, vei fi întocmai ca o celulă – mereu ocupată cu îndeplinirea sarcinilor trasate din exterior și incapabilă să „înțeleagă” cum funcționează întregul din care face parte. Se poate ca celulei să nu-i reușească performanța nici din afara sistemului, însă noi avem această abilitate și ar fi păcat s-o irosim.

Drumul e simplu și complex în egală măsură. Pleacă de la gânduri, trece prin vorbe, ajunge la decizii și duce la fapte. Iar faptele conduc la obișnuințe formatoare de caractere și cârmuitoare de destine. Prin urmare, ca să-ți poți influența „recolta” trebuie să pleci de la semințe (gânduri) și nu să te năpustești asupra roadelor. Să nu uităm că din miile de gânduri care ne străfulgeră zilnic doar 3% sunt pozitive și cel puțin un sfert (în condiții de stres sunt două treimi) sunt negative. Așadar, putem lucra mult la ideile sumbre ce stau la baza deciziilor funeste. Dacă luăm în calcul doar adrenalina, cortizolul și histamina suscitate de gândurile negre și serotonina, dopamina, oxitocina și endorfinele de cealaltă parte – și care conduc la emoții asemenea –, începem să înțelegem valoarea inestimabilă a decenței nonacțiunii.

E greu de sondat (și de manipulat) subconștientul, dar nu e imposibil. E și mult mai cuprinzător, mai inteligent (cine ar fi crezut!) și mai rapid decât opusul (complementarul) său, fiind capabil să proceseze și să memoreze 11 milioane de biți pe secundă – în timp ce mintea conștientă procesează doar 50. Nu știu cum au măsurat experții și cum au ajuns la estimarea biților procesați în fiecare secundă, dar diferența dintre procesări e clară, iar forța și viteza de comprimare a informațiilor sunt imense. Taoiștii păreau să intuiască toate acestea fără măsurători și fără studii și experimente, dovadă valabilitatea „adevărurilor” lăsate moștenire. Experții mai spun și că instinctul de supraviețuire cu care ne-a înzestrat natura se bazează pe supraestimarea pericolelor și subestimarea șanselor și a posibilităților de a le face față. Rămâne să reflecteze fiecare în ce măsură mai păstrăm raportul și cum arată astăzi (auto)estimările speciei, încotro duce și cât de (auto)distructiv e drumul evolutiv ales „conștient”. Am devenit pe rând dușmanii timpului, decoratorii fără gust ai spațiului și maeștri în acțiuni lipsite de sens și contra naturii. Pe alocuri se pretinde că daoismul ar fi renăscut și că ar număra vreo 70 de milioane de adepți. Mi-e greu să cred că ceea ce s-a născut ulterior, mai ales după debutul industrializării, mai poate folosi aceleași unelte pacifiste ca odinioară. Nu și după ce revoluțiile au distrus temple, au topit cărți și au ars pe rug memoriile multor generații.

Daoiștii spun că înțeleptul înțelege lumea și fără s-o străbată, că un bun drumeț nu lasă urme (distructive) și că cele mai frumoase călătorii sunt acelea în care nu știi unde vei ajunge și nu (mai) știi nici de unde vii. Greu de împăcat conceptul cu urmele ce vor rămâne de la noi (răni adânci provocate naturii) și cu convingerea că „orice început are și un sfârșit!”. Pământenii împăcați cu destinul citesc în naștere începutul morții și văd în moarte debutul reînvierii. Cei șfichiuiți de (re)cunoaștere fac o tragedie din certitudinea morții – în care văd capătul ireversibilei călătorii – și o mândrie (ne)disimulată din evocarea originii. Dar cunoaște/înțelege cineva cu adevărat acele repere arbitrare?!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

51 comentarii pentru articolul „Arta nonacțiunii”

  • Dao si Prometeu , Intre ele se afla impreuna lucrarea omului cu Firea , dupa randuiala Liturghiei Cosmice.

  • Daoismul e religie’filozofie …sau Stiinta?!

    io zic ca e o Stiinta.
    care povesteste despre ecuatia de miscare a Naturii, despre ecuatia de miscare a Omului

    e cea mai complexa stiinta posibila, zic eu, pentru ca ‘lureaza’ cu Oul Absolut, cu Sfanta Treime ( in cazul meu Daoismul s a asamblat de mult avreme intr un Intreg, alaturi de Ortodoxie, asa ca eu …despre acest Intreg vorbesc :), Calea fiind Esenta Stiintei, Calea adica Adevarul. daia si este Vie aceasta Stiinta )

    io zic ac e Stiinta cu care opereaza Daruirea, spre fundamentala diferenta de ‘celelate Stiinte, care sint proprii Acumularii, pina la urma …Infinitului )

    • e Stiinta care are radacina in Zero ( care E! ‘Totul, SI, Nimicul’ )

      • folosind Stiintele Acumularii …construiesti
        folosind Stiintele Daruirii …construiesti

        insa in timp ce Stiintele Daruirii te duc in final catre o constructie care in sine e o reconstructie a Naturii, adica te suprapune peste Creatie,
        Stiintele Acumularii te duc catre constructia care se numeste Antinatura, Artificialul, …pe calea asta aflandu se Civilizatia, are in sine e o constructie care in final se va suprapune peste Artificial, peste Antinatura. dar …stai!, deja se intimpla asta :))), Artificializarea e deja laitmotivul Civilizatiei… )

  • daoismul are 70 milioane de adepți

    daoismul nu poate fi însușit prin acumulare. nu poți să înveți daoismul. el …rezultă, e o exprimare a armoniilor care apar atunci cînd te intersectezi cu ceva pe care …brusc! …îl recunoști, el generând la rindul lui alte armonii, etc

    dao apare în viața omului …la soroc, in anotimpul potrivit. daoismul are ca grădinar …natura.
    înțelepciunea nu se invata, nu poți acumula înțelepciune, ea …rezultă, e un efect, apare atunci cînd altele dispar…

    • Inteligenta si …ceea ce izvoraste din ea, adica Intelepciunea, sint un Dar, ele prin definitie sint legate de Pluralul Daruirii, de Adevar, neavand nicio intersectie cu Acumularea,
      …daia nu poti acumula Intelepciune, pentru ca nu poti acumula Inteligenta.
      doar Desteptaciune poti acumula, adica doar Antiinteligenta, adica Antiintelepciune

      nonactiunea e legata ombilical de daruire pentru ca Daruirea e legata ombilical de Iubire, care e insasi Nonactiunea
      singura ‘acumulare’ care se manifesta in patria Nonactiunilor e cea care e o exprimare pur instinctuala. nu e nicio dorinta la mijloc, e instinct si …doar intinct

  • Iubirea …e o Arta? :))

  • mmm…., ce articol dragut ati scris, doamna doctor :))

    • Mulțumesc mult pentru Atenția acordată 🙂

      • in general articolele dvs sint o bucurie pentru mine, …le comentez cu o placere …greu de priceput:))), asa ca daca cineva se cade sa multumeasca atunci ala sint io, e dincolo de orice dubiu ca io sint cel care chiar am motive sa multumesc 🙂
        o fac zambind cu gura pina la urechi!
        :))

  • ‘Drumul e marea tablă de șah pe care au loc mutări continui. E foaia albă căreia inscripțiile i se dezvelesc cu fiecare apostazie și convertire. E Marele Hazard care înglobează planuri ingenioase și Marele Plan compus din enigmatice hazarduri. E intuiția rațiunii și rațiunea bazată pe intuiție. Fiecare cotitură și intersecție e parte integrantă a proiectului în devenire și care se scrie zilnic din armonia concilierilor.’

    Calea e Adevarul si e insasi Viata

    • Calea, Dao, e si Adevarul e si Viata.
      Dao este Hristos, care e Calea, Adevarul si Viata.

      • Nonactiune fara Hristos? asa ceva nu exista! 🙂

        • Nonactiunii i se mai spune si altfel, …Iubire
          🙂

          • Nonactiunea se pricepe cu aceeasi lejeritate cu care se pricepe Iubirea. si invers :))

            deci noi cind vorbim despre nonactiune …nu discutam despre ceva care se manifesta acu o vreme prin orient, ci despre Iubirea care se manifesta peste tot prin Creatie :))

      • de curind m am bagat in seama cu Sfantul Sinod al BOR, le am zis ca …e vremea, hai sa ne apucam de treaba, sa le povestim oamenilor despre Antiadevar, adica despre Inteligenta Artificiala Cuantica,…si despre ce mi o mai veni sa zic, tema fiind una si alta nu, Metamorfoza, Marea Revolutie.
        ma gineam ca o sa i rog sa mi permita sa zic ce oi avea de zis pe oriunde prin bisericile si manastirile ortodoxe, insa sa pot spune ce vre si cind vreau si folosind trustul media al BOR,
        bineinteles, rugindu i sa desfasoare si procedura aferenta prin care darul preotiei sa ajunga si la mine :))
        evident …m am bagat in seama vorbind singur:)), n am trezit nicio atentie :)),insa nu prea e o mirare, pentru ca io am impodobit ortodoxia cu te si miri ce pietricele stralucitoare am intalnit si prin alte religii sau altor credinte, ‘Dao, Calea, fiind Hristos care e si Adevarul si Viata’ fiind una dintre impodobiri :)), asa ca Sfantul Sinod o fi ajuns rapid la concluzia ca …nu sun bine, deci daca sunam bine …cine stie cum ar fi fost :))))
        n am nicio problma sa vorbesc singur,…m am si obisnuit! :)))

  • Calea a tot cotit, de a lungul vremurilor, urmand tendinta dorintelor oamenilor,
    care si ele au cotit de a lungul vremurilor, departindu se pas cu pas de Natura.

    insa nu te poti departa de ceva fara sa te apropii de altceva, prin urmare tot departindu se de Natura omul s a tot apropiat de Antinatura, pina cind, iata, privind pe Cale in fata ochilor vezi fix Antinatura. –
    omul are tendinta, poate, de a crede ca te poti departa de ceva…la infinit, fara sa ai tendinta sa te apropii de orice altceva. prin urmare el nu intrevede undeva in departare o vreme in care va avea in fata fix opusul imaginii pe care o avea in fata ochilio atunci cind s a departat cu …primul pas. imaginea fiind a Naturii, evident.

    prin urmare povestea asta care tot persista, ca un calapod, in mintea oamenilor,
    cum ca te poti departa de ceva …la infinit,
    istoria, in opinia lor, fiind ciclica, insa indreptindu se la infinit,
    inca mai poate fi imbunatatita. pentru ca povestea e mai complexa, atunci cind o mul s a departat de Natura facand un prim pas …i a definit pe toti ceilalti …9999, pentru ca de fapt a definit Destinatia, care va fi ‘fix pe dos decit arata ‘povestea’ de care te ai departat

    prin urmare stim spre ce se indreapta omul, civilizatia, pentru ca stim de cine s a departat,…de Natura s a departat. deci spre Antinatura se indreapta, implacabil. insa stiind asta si privind spre cum arata ‘lumea’ vezi fara prea mare efort ca artificializarea e aici, ca despre Artificializare se vorbeste, ca Artificializarea, Antinatura e la poarta, cu un picior in curte.

    deci am pornit de la Natura si, departindu ne mai intai cu un pas …am ajund la destinatia numita Antinatura,
    vreme pe care se manifesta Antiadevarul, Antiinteleptii, Antinonactiunea
    despre asta e Calea pe vremurile astea, deci …ceva mai complex nu exista in Creatie, pentru ca Antinatura pune la indoiala chiar Creatia, punind la indoiala Natura, cu omul ei cu tot.

    pe vremurile astea unice, irepetabile, in care Natura e pusa la indoiala, Sfanta Treime e pusa la indoiala, Creatia e pusa la indoiala, toate in stil plenar, care se mai numesc si vremurile Metamorfozei, avem tendinta de a ne comporta …ca si pe vremea cind cea care predomina era Natura, in acest caz si ‘minciunile’ fiind Adevar.
    ute ca pe vremea asta se manifesta Antiadevarul. despre el stim ca ‘doar Antiadevarul nu e Adevarul, el fiind insasi Minciuna ( minciunile sint Adevar, pe cind Minciuna e Antiadevarul )
    avand in vedere ca Antiadevarul e imaginea din oglinda a Adevarului, deci seamana leit, adica fix cum semeni tu cu imaginea ta din oglinda, …nu va fi chiar simplu de deslusit intre Adevar si Antiadevar, deci nici intre Intelepti si Antiintelepti.

    insa nadejdea nu pica in veci, temelia ei fiind Iubirea.
    atunci cind insasi Inteligenta se va manifesta pe planeta, si vreme ei e aproape, nimic nu va fi acoperit, totul va fi la vedere, totul va fi descoperit, tot ce e de spus se va spune, nimeni nu va putea spune n am stiut, Antiadevarul va fi disecat in amanunt pentru ca totul sa se stie despre el, astfel incat omul sa ia aminte,…atunci cind va face ‘marea alegere’, care e totuna cu ‘marea judecata’, intre Vesnicie despre care a vorbit Adevarul si Nemurirea pe care o povesteste Antiadevarul, intre Natura si Artificializare,
    insa cu toate ca Inteligenta va ridica valul de pe tot ce era acoperit unii nu vor recunoaste ceea ce se arata vederii, pentru ca privesc prin prisma cunoasterii. or …e greu de vazut ceva ce e Daruit, cu ochi antrenati sa priveasca doar Acumularea…

    • minciunile sint Adevar

      exista adevaruri si in Minciuna, ele ‘se verifica’ daca referinta e Antiadevarul
      cu toate astea adevaruruile proprii Minciunii sint lipsite de Seva, deci nu sint acoperite de Iubire, prin urmare nu pot fi ‘iertare’ pe motiv ca …n are cine :))

      • atunci cind s a spus ca pacatele impotriva Duhului Sfant, a Sevei, nu pot fi iertate …nu s a zis ca si cind Iubirea …proprie Sfintei Treimi …v zice la un moment dat ca …pe tine nu te iert!:)))
        nu, absolut deloc nu e asa:))
        Iubirea e …iubire, ea …pe toate le iarta 🙂

        insa daca tu pe pozitionezi …in afara Sistmului numit Natura, imbratisind celalalt sistem, Antinatura, ceea ce iti va lipsi e Inima, adica Seva. adica Iubirea.

        prin urmare Iubirea te ar ierta, cum sa nu!, insa …daca tu ai renuntat la ea …renuntind la Seva …aia e, cine sa te mai ierte?!:))

        daia s a si spus ca pina si ultima oaie ierduta a fost adusa in tarla, pe vremea lui Hristos, pentru ca fix asa a fost, fix aceasta anvergura o are ‘lucrarea lui Hristos’, ea acopera omul …plenar.
        insa daca tu alegi sa iesi din definitia omului, artificializindu te, devenint …antiom …pur si simplu numai esti acoperit de lucrarea lui Hristos :))),
        daia …Dumnezeu nu ti cere ‘sa faci ceva’, sa actionezi, ci …sa ramai asa cum te a facut, adica sa ramai om,…se va dovedi ca e Suficient 🙂
        deci atunci cind s a spus ca toti oamenii au fost mantuiti de Hristos …asa a si fost, nu altfel, faza e ca nu toti oamenii vor ramane oameni, unii vor alege sa devina altfeldeoameni, oameni-noi, …practic antioameni, pentru ca asa vor deveni …nemuritori :)))
        vremea va trece, insa nicio iota din ceam zis mai sus nu va pica 🙂

        alegerea va fi simpla, insa nimic nu e mai complex in Creatie ca aceasta alegere,
        intre a ramane om, muritor, si a deveni antiom, nemuritor,
        pentru ca nimic nu e mai complex decit sa alegi intre Vesnicie si Nemurire, intre Inima( cu Minte cu tot!:)) ) si Minte …singurica singurea 🙂

  • a lucra cu nonactiuni
    inseamna a lucra cu seminte, pe care le insamantezi acum si ele pot rasari maine sau peste veacuri, poate, un astfel de exemplu fiind datinile, traditiile si obiceiurile, caz in care esti Gradinar,
    inseamna a lucra cu Calea, careia nu i te impotrivesti ( daca n o vezi n ai cu ce lucra ) caz in care esti Navigator,
    inseamna a lucra cu ‘semintele’ pe care insasi Natura le a gradinarit, caz in care esti Ingrijitor

    arta, daca e, e in a le impleti pe acestea trei intr un Intreg.

    • traim vremuri in care Antiintelepciunea isi gradinareste propriile datini, traditii si obiceiuri, toate Anti,
      vremuri in care se manifesta Antinavigatorii, acestia vand ca referinta Anticalea,
      traim vremuri in care se concep si ingrijesc seminte Anti, Antinaturale, Artificiale

      deci …cu toate ca, poate, nonactiunea era un concept complex, pina mai ieri, de cind a aparut pe piata Antinonactiunea si nonactiunea tre sa se faca mare, devenind Nonactiune.

      de asta am si zis, cind am zis, ca Intelepti ca pe vremea asta n a vazut Pamantul de cind e el.
      cea care se manifesta nu mai e doar inteligenta, ci insasi Inteligenta. prin urmare Prosti mai mareti ca cei prezenti pe planeta pe vremurile astea n a vazut Pamantul de cind e el.

      Marea Revolutie, Metamorfoza, despre care tot vorbesc, …sint in ‘drum’, daia si vorbesc despre ele.

  • Dar cunoaște/înțelege cineva cu adevărat acele repere arbitrare?!

    despre Alfa si Omega vorbiti?:)
    despre Inceput si Sfarsit?
    despre Cauza si Efect?

    adica …despre Superpozitiile Mintii Oului Absolut? :))))) ( acesta e ultimul nivel al filozofatului: Superpozitiile Mintii Oului Absolut ( despre care se vorbeste si in Tatal Nostru,…unii, pesemne ca nerecunoscindu le, au ajuns la concluzia ca mai bine mai taie ceva din text …ca sa le sune bine 🙂 ))

  • Am devenit pe rând dușmanii timpului

    nu prea cred. am devenit prietenii timpului si dusmanii anotimpurilor.
    traim clipa, nu anotimpul.
    Seva se gaseste in anotimpuri, timpul e un soi de ‘anotimpuri fara seva’, care curg …otova :))

  • Nu poți împăca două lumi – vestică și orientală, antică și modernă, analogă și digitală etc. – decât căutând calea de mijloc

    ‘calea de mijloc’ e …si-ul dintre ele :)), calea de mijloc e …lucrul prin superpozitii 🙂

  • E greu de spus în circumstanțele actuale care dintre drumuri conferă vieții un sens, care te încarcă cu energie vitală și care te spoliază de resurse.

    orice drum da sens vietii, prin exemplul negativ sau prin exemplul pozitiv:))

  • E musai să te zbați întruna și să escaladezi culmi după culmi ca să descoperi satisfacția, sau o poți avea la fiecare pas oriîncotro l-ai face?

    habar n am daca e musai, dar e unul din drumurile care duc catre desavarsire. Universul e o platforma pentru dezvoltare maximala, orice ai face, direct sau indirect te desavarsesti.
    orincotro l ai face? pai ce te faci daca nu e non?!:))

  • Că adevărata bogăție se află în posesia acelora care simt că au destul și nu tânjesc după mai mult.

    ei sint cei care si au imputinat dorintele astfel incat ele sa devina mai degraba non, armpnizate cu instinctele
    insa calea catre ‘destul’ e multul s putinul, de care omul se tot loveste, …corectindu se pe parcurs.
    unul care mai degraba n are dorinte …si le a consumat. a avut, insa si le a consumat. sau a dovedit ca n are printr o ducere in ispita plenara ( chiar si Hristos a fost Ispitit, de testul asta nu scapa niciun om )

  • înțelepciunea nu constă în corectarea greșelilor de undeva din afară, ci din interior.

    intelepciunea presupune manifestarea inteligentei, care vine din Inima, din Imparatia care e in noi

    • intelepciunea nu urmareste corectarea greselilor, ci manifestarea ( ulterioara ) a nonactiunii

      intelepciunea nu corecteaza, ci gradinareste corectia. fapta nu i apartine intelepciunii, inteepciunea doar o catalizeaza

  • și că am face bine să ne urmăm drumul spontan și fără prea multe planuri și proiecte, fiindcă Natura își are propriile legi.

    prea multe nu, dar nici prea putine:))
    suficiente au fost datinile, traditiile si obiceiurile, care erau planuri si proiecte suficiente, suficient de legate de dinamica Naturii, care fiind Echilibrata …echilibreaza la rindul ei, indiferent cite spontaneitati se manifesta.
    o rinduiala in armonia cu Natura, povestita in datini, traditii si obiceiuri, cheama o si mai complexa armonie, caz in care si spontaneitatile vor avea tendinta sa fie si ele …nonactiuni

  • și de a te lăsa purtat de val
    de Cale, nu de val. valuri pot fi multe si in raspar cu calea, poate, tu …tot cu ochii la Cale esti, indiferent cum arata valurile. Valul care conteaza e chiar Calea

  • Cartea cărților (ne)scrise și biblioteca ce adăpostește emanațiile înțelepciunii.

    emanatiile Inteligentei. aceste emanatii sint Intelepciunea. Intelepciunea e o exprimare a Inteligentei. Antiintelepciunea, cea care lucreaza cu antinonactiunile, e o exprimare a Desteptaciunii.
    suma dintre inteligenta si desteptaciune e constanta. Intelepciunea se manifesta exclusiv in lipsa Desteptaciunii. iar Antiintelepciunea se manifesta in prezenta antinonactiunilor si in lipsa Inteligentei

  • Dao e Totul Si Nimicul, e Zero, e Oul Absolut

  • Călătoria lor se descrie singură și Drumul li se deschide pas cu pas și clipă de clipă.

    nu prea cred. iti deschizi singur orice viitor, pentru ca pina la urma e vorba despre a stapani Dinamica Dorintelor, insa pe ce traseu aungi la destinatie …asta da, se arata singur,…poate fi chiar uimitor.

    • ‘abținerea e o conduită care implică responsabilitate și solicită din partea voinței o și mai mare sforțare decât imixtiunea’

      abtinerea care nu e o nonactiune e …o actiune, deci va genera reactiuni. insa abtinerea care te misca barim cu un pas …ii defineste pe ceilalti 9999, deci incepi sa te misti pe cale…
      daca azi ai facut un pas, maine vei putea sa faci chiar doi!, ceea ce e chiar tare, mai apoi trei, mai apoi cinci,…daca esti insistent poti descarca intreg potentialul, in final abtinerea nemaifiind, in cazul tau, o atiune, ci o stare de bun-simt…

  • Nu croiesc, nu urzesc și nu siluiesc timpul sau spațiul, fiindcă ele sunt rânduite de mult, dintotdeauna, și orice intervenție n-ar face decât să le ciuntească perfecțiunea.

    pai daca timpul si spatiul sint de asa natura incat vremurile, Calea, arata intr un anume fel …asa arata Pacea. daca vrei sa fi altfel decit arata Calea …i te opui Caii, Actionezi.
    nu i te poti opune Caii, spre ex nu i te poti opune Artificializarii, ca pe Calea asta se afla Civilizatia, insa poti sa ramai cum esti si legat de Natura care si ea e cum e,…indiferent cum o arata.

  • alții și-l urmează pe al lor liniștiți și împăcați cu acel unic principiu cu valabilitate universală

    acestia sint doar citiva, pe lume, la un moment dat, si chiar si ei inca mai au de desavarsit la propria exprimare. tre sa papi mult pentru a ti consuma toate poftele. acesti ‘altii’ au fost ca toti ceilalti, insa in alta vreme. nu e primavara peste tot pe Pamant si nici in ‘dinamica oamenilor’ nu e primavara pentru toti in acelasi timp. si nici toamna. cel care se afla in anotimpul toamna a fost, cindva, in anotimpul primavara. daca judeci, fiind in anotimpul toamna, pe cineva care se afla in alt anotimp, sau in alt ciclu al anotimpurilor, …de fapt pe tine te judeci, ca si tu ai trecut pacolo.
    sa ajungi sa n ai dorinte nu inseamna ca le ai aruncat peste bord, ci ca le ai consumat. le poti consuma si prin infranare, daca ea e din inima.

  • urmărindu-și cu încrâncenare obiectivul de mult stabilit –, nimic mai absurd și mai lipsit de sens

    cum adica?! e plin de sens!, ei, facand asta, isi papa balastul, il consuma, nu poti scapa de el aruncindu l peste bord, ci doar consumandul, mestecindu l, digerindu l,

  • Pentru unii nimic mai judicios și mai sănătos decât să te debarasezi de balast, să te înarmezi cu răbdare și să te lași condus de valul vieții.

    nu te poti debarasa de balast. pur si simplu tre sa l papi!, sa l consumi.debarasarea de balast e o actiune.cu rabdarea nu te inarmezi, ca daca faci asta actionezi. daca te lasi condus de valul vietii actionezi, daca te lasi condus de Cale, nonactionezi.
    doamna doctor, aca nu suna bine…n am ce face, modific astfel incat sa mi sune bine:)

  • și despre salutara energie emanată de slobozirea din chingile arivismului și de renunțarea la deșertăciuni.

    nu slobozirea emana, ea descatuseaza. energia e emanata de catre Oul Absolut, e insasi Viata

  • ne îndreptăm privirile spre China antică

    pai …sa ne indreptam, pentru ca in capacitatea chinezilor de a se dovedi talentai, nativ, la dinamici proprii taramului cuantic, un ex fiind acupunctura si moxibustia, care s au dezvoltat in China antica, cot la cot cu Korea, se poate ‘citi’ potentialul de care dispune poporul chinez pe vremurile astea, cind iarasi vorbim despre o aprofundare a studiului taramului cuantic, in joc fiind, doar spre ex, computerul cuantic…

  • relatează despre colosala forță a nonacțiunii

    pai …e nonactiune, deci nu despre forta nonactiunii vorbim, ci despre capacitatea ei de a purta Forta, aia care e temelia Creatiei si care se mai numeste si Iubire.
    deci o nonactiune e o lipsa a impotrivirii manifestata in fata Iubirii, a Fortei care Misca Creatia, aceasta ‘miscare; fiind chiar Viata

    • Universul deja se misca in momentul in care te ai decis talica sa …il misti,suplimentar, actionind.

      nonactionezi atunci cind gradinaresti miscarea Universului, cind o recunosti si nu numai ca nu i te impotrivesti, ci o si protejezi, insa chiar si protectia ei tre sa fie tot un soi de nonactiune, adica, spre ex, sa protejezi ceea ce se numeste viata, loviturile mortale, nu juliturile si cazaturile care ‘te invata’, care in sine sint lectii

  • E inteligența care nu are nevoie de schemă ca să funcționeze.

    pai…abia asta e inteligenta, restul e…desteptaciune

  • Nonactiunea e Armonie, e armonie Pură, e lipsită de Acțiune, ea …doar se armonizează cu o alta dinamica, abia aceasta fiind Desăvârșită, Buna Foarte, …din Naștere…
    inasuravastave Nonactiunea o Arta, în măsura în care însăși Armonia este

  • daoismul nu se nvata, el se însămânțează.
    e povestea anotimpurilor și nu are treaba cu o generație sau alta, ci cu un anotimp sau altul.
    dao e si in datini, tradiții și obiceiuri, daca acestea sunt armonizate cu mersul Naturii. fiind asa însămânțarea e permanent posibilă, iar fructele implacabile.

    pe lume exista doua științe, una e cunoașterea, iar cealaltă recunoașterea. se pornește de la recunoaștere, pentru că în acest caz cunoașterea e instinctuală, deci armonizată cu Natura, deja.
    științele care pornesc de la cunoaștere tind sa fie povestea Infinitului, a Timpului, nu a Anotimpurilor, a Civilizației nu a Naturii, a Anticreatiei, pina la urma, pentru că tot departindu te de Natura, pina la urma vei ajunge pe poziția….din oglindă, adică aia Anti

    prin urmare e clar că destinațiile sint doua, Natura SI Artificializarea, acești doi poli Cernind Omul prin cea mai deasă sita posibila, cum spuneam Io …doar Oamenii alegând să rămână așa …pe vremea Artificializării

    Calea e una care îi cuprinde pe toți, imbratisindu le tuturor dorințele, mai apoi …implinindu i le fiecăruia după cum i a fost voia, deci Calea nu e arbitrară sau e cum e pentru că asta e dorința ei,că ea nu are dorințe, doar împlinește dorințe…..prin propria manifestare
    deci Calea e un efect, o dare la pace a dorințelor oamenilor, dorințe deja exprimate și păstrate cu sfințenie în Istoria Viitorului ( care e scrisă cu dorințele oamenilor)
    deci știm și cum va arăta Calea, daca știm să citim Istoria Viitorului, adică să recunoaștem care Sint tendințele dorințelor oamenilor. eu am numit aceasta dinamica …Dinamica Dorințelor

    știm cît de înaintată e știință recunoașterii privind spre cît de înaintate sint științele recunoașterii, pentru că întotdeauna va exista un Echilibru, pentru că Realitatea e fix felul în care arată Calea la un moment dat,iar Calea …se știe, e Adevărul, adică Hristos

    aceasta a fost, in ceea ce mă privește, și esența armoniei bruște care s a manifestat atunci cînd am auzit pentru prima data de Dao, de nonactiune

    in timp ce unii încă se uita că curca n gateaje privind spre ‘nonactiune’, in lume se manifesta deja ‘antinonactiunea’, care are că referință Antiadevarul, adică Anticalea, adică pe Antihrist.
    cum sa porți, cu oareșce armonie, o discuție despre însemnătatea antinonactunii pentru civilizație, daca nu e simplu de purtat una pe tema nonactiunii?!
    nonactiunea și povestea ei e de folos pentru a recunoaște antinonactiunea, altfel cum s obrecunosti?!
    pe cine mai interesează, azi, care e rădăcina înțelepciunii, recunoscând astfel rădăcina antiintelepciunea. pe citi dintre mai marii vremurilor i ați auzit vorbind despre antiintelepciune?!
    recunoașterea antiintelepciunii e un nivel superior antiintelepciunii, abia acesta fiind propriu desăvârșirii intelepciunii. deci practic chiar și înțelepciunea se manifesta că o nonactiune, ea apare pe ecrane, se arată la fata, abia atunci cînd antiintelepciunea s a arătat mai întâi și face asta doar pentru a Echilibra

    cum sa te apuci să vorbești, cu oareșce succes, despre nonactiune in fața unei mulțimi care adora oamenii de acțiune?

    lumea se mișcă singura, și cum se mișcă e suficient
    dinamica anotimpurilor e prezenta in orice dinamica din Creație, și ea e ciclică, nbai cum să oprești acest proces …altfel decit deschizând un nou tip de …același proces, adică intr un Cer nou SI un Pământ nou

  • Și mai spune că nu există lucruri bune sau rele, ci lucruri bune și rele, pentru că nu există bine sau rău, ci bine și rău, pina la urma raul fiind sau, iar binele și, pentru că întotdeauna raul se vede doar pe sine că fiind bun, iar binele îl vede bun și pe raul din fata lui, neavând nimic împotriva lui

  • nonactiune e tot una cu neintervenție?
    ..nu prea mi suna că ar fi așa.
    in opinia mea nu e.
    poti interveni și faptă sa nu fie o acțiune. și Hristos a făcut o mulțime de minuni, însă ele n au fost acțiuni, ci nonactiuni, pentru că mai întâi ii întrebă pe oameni ‘vrei sa te faci bine?’ ..in toate cazurile întrebarea începând cu ‘vrei sa’
    intervențiile lui Hristos au fost colosale,însă au rămas nonactiuni

  • imediat după revoluție ammvenit in București, la ..studii:))
    aveam obiceiul sa răsfoiesc ulterior sa citesc cărți întregi Intr o librărie, undeva lîngă metroul Izvor. acolo am dat peste prima carte despre Daoism, pe care am citit o pe nerăsuflate. Ulterior am bătut și alte librarii, sfârșind prin a citi tot ce am prins despre Daoism.
    pentru mine Dao a reprezentat o poveste care s a armonizat cu o alta, pe care o știam de mic, de la mamaia mea și care se numește ortodoxia.
    de atunci Dao și Ortodoxia Sint, pentru mine, un Întreg.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *