Așa s-a ctitorit o biserică

Era zi frumoasă de vară, în care satele erau pustii. Doar în unele locuri, câte o femeie gătea de zor, ca să ducă mâncarea la câmp, unde se secera sau se lucra la fân. Căldura era dogoritoare, dar nu se plângea nimeni de ea, pentru că era vremea bună pentru astfel de lucrări. Pe drumul dintre sate un autoturism negru, cu număr mic, mergea cu viteză minimă, ca cei dinăuntru să vadă ritmul lucrului pe tarlalele ce mărgineau șoseaua. Au oprit la capătul satului, unde erau grajdurile pentru animalele CAP-ului și unde un grup de bărbați așteptau cu emoție sosirea autoturismului. Erau acolo: inginerul șef, inginerul zootehnist, președintele CAP, doctorul veterinar. Se anunțase vizita primului secretar al Comitetului Județean de partid și președinte al Consiliului Județean, Ion Traian Stefănescu, așa că toată conducerea era în fierbere, deoarece nu era o vizită de curtoazie iar asprimea șI verticalitatea acestui șef devenise proverbială. Era un om înalt, aproape de doi metri, cu o privire pătrunzătoare, foarte instruit și inteligent. De multe ori, la ședințele de la județ, unii erau tentați să consulte dicționarul , ca să știe ce anume zice acest om. Glume s-au făcut la adresa lui, dar de râs nimeni nu râdea de el și nici nu putea spune nimeni că l-a văzut râzând.
— Ce păziți voi aici? Nu vedeți că grajdul acesta se poate dărâma oricând. Câte animale sunt adăpostite aici? Începe el discuția imediat după ce salută și dă mâna cu toți.
— Păi, optzeci de vaci cu lapte, răspunde primărița, care îl însoțise în mașină și care părea mai mica și mai puțină la trup, când stătea alături de acest bărbat înalt, cu vocea apăsată, ce nu permitea replica.

După modul în care era privit de cei prezenți acolo, lângă clădirea gata să se dărâme, se pare că inspira teamă. Deși ceilalți erau bărbați, stăteau cu un pas în spatele lui și o împingeau pe ea în față, să încaseze „loviturile”.
— Îți dai seama, că dacă se dărâmă peste animale, pușcăria vă mănâncă pe toți? O întreabă el pe primăriță privind-o în creștetul capului, de la înălțimea staturii lui .
— Avem grajdurile noi, modernizate, dar efectivul animalelor este mai mare, așa că n-am avut unde să le adăpostim, răspunde primărița. Zilele trecute au fost aici secretarul cu agricultura și directorul de la Direcția Agricolă și au promis că în cel mai scurt timp vor dirija aici fonduri pentru restaurarea acestui grajd.
— Ce să mai restaurezi de el? Voi nu vedeți că se dărâmă?

Supărat, se întoarce spre unul dintre cei care-l însoțeau și-i spune să-i facă legătura prin stația de pe mașină cu secretarul pentru agricultură. Acesta a răspuns la primul apel.
— Am înțeles că ai văzut dezastrul de la ferma zootehnică… N-a apucat să termine ce avea de spus că secretarul se precipita să-i răspundă. Nimeni nu știa ce scuze își găsește, dar după câteva minute în care primul secretar asculta, acesta îl întrerupe:
— Începând din acest moment, vei fi prezent aici până se rezolvă situația. Când totul este gata, voi veni să văd ce ați făcut. Să nu dureze o veșnicie, că nu avem la dispoziție atâta timp!

A închis și și-a îndreptat din nou privirea spre primăriță:
— Te-am scăpat de pușcărie, fato!

Deși era timorată de prezența lui, primărița mai avea o problemă mare, așa că întreabă:
— Dacă mureau vitele făceam pușcărie, dar dacă se răstoarnă biserica peste oameni și-i omoară, ce mi se întâmplă?
— N-am înțeles! Pare el nedumerit. Ce legătură are biserica voastră cu grajdul acesta în ruină?
— Biserica este și ea într-o stare deplorabilă. Este așezată pe deal și a alunecat terenul iar un perete a luat-o la vale. Dacă se răstoarnă peste oameni, ce mi se întâmplă? insistă primărița, cu riscul că ar putea fi taxată aspru pentru această intervenție.
— Ce preot aveți aici?
— Avem un preot foarte bun, cu care colaborăm în măsura în care trebuie făcută mobilizare la muncă sau pentru alte activități. Este un om de omenie. Lumea ascultă de el pentru că este un om de cuvânt, harnic, cu multe calități. Cred că este așa cum trebuie să fie un preot.

Ultima parte a spus-o mai șoptit, mai mult pentru ea, dar a auzit-o și prin urmare concluzia lui a fost vădit ironică:
— Un om pe care-l lauzi atâta, trebuie să aibă și ceva… defecte, nu poate fi totul special la un singur om! Nu? Mâine dimineață la prima oră să fie la mine la birou, să văd și eu cât este de minunat acest om. Fără să mai adauge ceva, s-a întors la mașină, a salutat și a plecat.

Iată că în câteva minute s-au rezolvat două mari probleme pentru comună, așa că primărița era mulțumită, chiar dacă după o asemenea întâlnire se simțea epuizată.

Când i-a povestit preotului întâmplarea, acesta a fost de-a dreptul șocat. A mers a doua zi , după cum fusese chemat, și a venit încântat. Nicăieri în țară nu s-a aprobat construirea vreunei biserici și iată că aici oamenii aveau perspectiva aceasta minunată. Preotul trebuia să meargă în capitală, de unde, era sigur acum, că va primi toate aprobările dar și fonduri pentru a începe construcția bisericii. Nimic nu i se părea greu acum, când visul lui, atât de drag, se împlinea. Și cu adevărat, prin efortul acestui preot neobosit, în scut timp s-a înălțat o biserică alba și strălucitoare, în apropierea celei care devenise o ruină . Și toate acestea într-o perioadă de deplin comunism înfloritor . Iar drept răsplată pentru ajutor, primărița și primul secretar aveau rezervat un loc în strana bisericii.

(Text de Silvia Bodea Sălăjan)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii