Asasinarea statului român de drept

La sfârșitul anului 1989, mi s-a părut că particip la o revoluție, dar târziu, foarte  târziu, am aflat că  „a fost și o lovitură militară de stat”[1]. Atunci, potrivit senatorului Șerban Săndulescu, „am asistat la re-KGB-izarea Românei. Ion Iliescu a adus din rezervă toţi agenţii GRU şi KGB dovediţi ca atare în ultimii ani. Aceştia se regăsesc în Guvernul României, în Parlamentul României şi în toate structurile de forţă ale României”. Și ca lucrurile să fie clare, în ziua Crăciunului, complotiștii – inclusiv magistrații cooptați în grabă – i-au împușcat pe soții Ceaușescu, după un simulacru sinistru de proces penal.

S-au scurs trei decenii și jumătate de la crima aceea odioasă și istoria se întoarce la locul faptei,  cu o altă „lovitură de stat”, vorba suveranistului George Simion, dar și a altora, inclusiv a  părelnicei victime. Culmea, tot în decembrie și tot într-o  sărbătoare din calendarul ortodox – Sf. Nicolae -, numai că  scenaristul  nu mai vorbește limba slavă, ci engleza cu accent american. Nimic nu anunța asasinatul căreia i-a căzut victimă statul român de drept, chiar nimic! Sigur,  a existat o stare de consternare care a  durat vreo patruzeci și  opt de ore, suficient ca vectorii oficiali de opinie să se replieze și să încropească un plan menit să sugrume votul popular. Mai întâi, „Marele Licurici” și-a trimis mesagerul la Curtea  Constituțională de la București cu o  jalbă, însă, stupoare, onorabilii, asigurați și de Serviciile  Secrete de la noi, au închis cazul, decizând că procesul electoral a decurs conform legii. S-au constituit în pripă și împotriva oricărei morale elementare coaliții de guvernare și tabere pro-Lasconi, haștagiștii și actorașii  frustrați că scena artistică le e prea îngustă și nu le mai încape talentul de narciși  incurabili au năvălit în piață ca pe vremea „Ciumei  roșii”, prostituatele din  presa neoașă s-au pretat la minciuni  ordinare, mai dihai ca abjecții activiști proletcultiști, astfel încât independentul Călin Georgescu să fie linșat mediatic. O întreagă mașinărie de propagandă s-a pus în mișcare, azvârlind tone de rahat peste o țară la răspântie. Efectul s-a vădit a fi contrar, lapidatul crescând vertiginos și ireversibil din ura dușmanilor! Și când campania se încheia, moșul cel generos și bun s-a strecurat pe hornul bastionului vegheat cu râvnă (cacofonia e obligatorie!) stahanovistă de vajnica Livia și a deșertat din sacu-i plin darul râvnit de  paznicii democrației  și libertății, chipurile! (Unii ar băga mâna în foc că personajul așteptat cu  nerăbdare  candidă o  dată pe an ar fi semănat la chip cu Soros, însă alții neagă, e la mintea copiilor să fie magnatul !) Și acolo, „noaptea, ca hoții”, pe brâul sobei constituționale, niște magistrați (nu aceiași ca la Târgoviște!) s-au sesizat din oficiu (sic !) și au salvat democrația  dâmbovițeană, slăvite fie-le numele în veci!  Apropo, e curios careva  să caute de câte  ori s-a sesizat aidoma înalta și autocratica instanță și în ce fel de cazuri? Demersul  i-ar lămuri și pe suporterii  orbi ai primejdioasei hotărâri ca precedent jurisprudențial. Căci, mâine, poimâine, nu m-ar mira să ne trezim și cu alte anulări de drepturi legale, sub pretextul apărării Constituției… Din păcate, ca trăitor damnat al spațiului judiciar mi-am dat seama iarăși că hârtia suportă orice samavolnicie, nu există nicio îngrădire! Acolo unde există voința de a  suprima o normă legală, există și argumente, nu ? Ce tristă constatare, după o carieră de jurist… Ex-ambasadorul „Moșului Sam”, pardon, „Unchiului”, un om de zahăr, altminteri, Adrian Zuckerman, a exultat  invadat de lacrimi, ca pe Broadway: „E o decizie foarte bună, în opinia mea. Vreau să mulțumesc Curții că a ajuns la această decizie cu unanimitate. Cred că a salvat România de la ruși, de la un candidat rus, eu l-am numit «The Manchurian Candidate» al rușilor. Ce s-a întâmplat aici a fost o lovitură de un stat împotriva altui stat. Nu s-a văzut până acum ceva de mărimea asta, de sofisticarea asta”. L-a îngânat și ciolacul Marcel, ca parodia să fie deplină…

România răsuflă ușurată, înaltul pretoriu a scos-o  din ghearele Satanei, ce mai contează  mijloacele! Scopul,  mai presus de toate, restul e propagandă pravoslavnică! Parchetele duduie după ce CSAT le-a azvârlit  pe gurile zeloase sacii de cărbuni încinși duhnind  a minereu putinist. Nu  departe de uzinele  judiciare, la marginea Capitalei, Călin se învârte prin celebra-i sufragerie TikTok-izată și își pregătește bagajul, conștient că oricând e posibil să-l umfle mascații, ce, nu la fel s-a întâmplat și cu Dragnea? Că și el era omul mujicilor, mai țineți minte? Fleacuri, îmi veți râde în nas, importantă e democrația ! Bă, dar voi nu vedeți că lozincile  seamănă  izbitor cu alea aduse cu tancurile  muscalilor? Diferența nici nu prezintă  vreo importanță  – SUA  în loc de URSS -, atât! „Mulțumim sovieticilor că ne-au eliberat de imperialiștii americani  și vest-europeni !”, înainte, și „Mulțumim americanilor că ne-au eliberat de iminentul jug moscovit !”, azi…  Comunitatea internațională s-a relaxat  brusc și, prin rechinii de la Bruxelles și Washington, își sufocă prada eșuată pe  plaja Mării Negre.  Gâzii și gâzele mediatici, shoulder to shoulder cu patapievicii, cărtăreștii  și liicenii (de se-nchină și dracu’ ?!), se întrec  mai dihai ca în „Cântarea României” de odinioară și-și  proslăvesc stăpânul de pe Potomac, actualul far călăuzitor. Alde Lasconi îi trimit scrisorele lăcrămoase și nevertebrate, cerându-i intrarea în grații. În definitiv, domnitorii munteni de odinioară nu procedau aidoma cu Poarta Otomană ?

Dintr-o altă perspectivă, presimt o redeschidere a campaniei penale, cu „dispozitive de securitate” reactivate la instanțele principale. Deh, inamicii poporului trebuie  pedepsiți exemplar și mare minune să nu se ceară inclusiv reînființarea tribunalelor excepționale!

În conjunctura dată,  spaima de  ripostă belicoasă  a rusului m-a încolțit mai abitir  ca oricând, de vreme ce rămășițele statului român își acuză fostul  prieten de la Răsărit de implicarea în treburile noastre interne! Brr, ce frig vine dinspre stepele calmucilor !

O alta  are în vedere un exod masiv al tinerilor în străinătate, speriați de conflictul militar din vecinătatea granițelor și scârbiți de înăbușirea  sufragiului popular.

Și totuși, cum îl vor anihila pe Călin Georgescu organele represive ale statului? O mutare radicală – arestarea, de pildă – i-ar consolida  statutul de erou național, de  arhanghel al celor mulți și obidiți, de salvator providențial al  patriei.  Dacă e să mă întrebați pe mine, cred că chestiunea aceasta are întâietate în strategia gardienilor „democrației originale” de aici. Probabil că îi vor dibui niscaiva pâre penale cu suport emoțional la naturelul nației, asfel încât Autoritatea Electorală Permanentă să-i blocheze viitoarea candidatură. Bineînțeles, după ce va fi descăunat Toni Greblă, alt personaj indezirabil, după ce, în urmă cu niște ani, a vândut struți în… Rusia. Vedeți, așadar, cum se leagă  faptele, curat complot putinist, bibicilor! A, nu cumva să uit  să vă împărtășesc o impresie personală în legătură cu aparițiile audio-video din sufrageria călinică. L-am privit de câteva ori și l-am cercetat atent, să mă conving cât e șarlatenie și cât bună-credință. Din nefericire, niciodată n-am mers până la capăt  cu analiza și știți  de ce ? Mă pufnea  râsul, fiindcă tonul vocii și mimica actorului de ocazie mi-l aduceau în fața ochilor pe Kaa, faimosul șarpe din Cartea junglei. Comunicatorul  se căznea, pe de o parte,  să-și hipnotizeze simpatizanții și să-i  țină captivi în mistica  transă, iar, pe de altă parte, să-i atragă în tabăra lui pe nehotărâți. Nu că și voi ați simțit așijderea? Sau mă înșel eu? Mi-aș dori, nu vă ascund, să ascult și opinia specialiștilor psihologi, că la psihiatri refuz să  mă gândesc, deși… Altcumva, n-am avut niciodată încredere că un om singur e-n stare să reformeze ceva! Solitarii ăștia cu ifose profetice nu sunt doar incapabili să coaguleze împrejurul lor colectivități, ci și periculoși, astfel încât trebuie tratați ca apariții exotice, nicicum ca oameni de stat!

Indiferent de facțiunile pro și contra, e cu neputință să evităm tragicul adevăr: statul român de drept a fost asasinat, iar mortul de la groapă nu se mai întoarce! Cu ce îl înlocuim, are cineva idee?

[1] „Părerea mea sinceră este că în decembrie ’89 a existat o simbioză între revoluţie şi lovitură militară de stat”, a precizat Cătălin Ranco Pițu, fost procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție,  cu ocazia lansării  la  Oradea  a cărții Ruperea blestemului. Revoluția Română din decembrie 1989. (Camelia Bușu) Potrivit autorului, „grupul Ion Iliescu avea ca scop înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere, însă menţinerea României în sfera de influenţă a URSS. Toţi componenţii grupului erau comunişti convinşi. Nici nu-şi imaginau ca România să o ia pe altă cale decât pe calea comunismului, însă a unui comunism de tip nou, mai ales după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. Grupul era foarte bine organizat şi era format din multe persoane. Aripa civilă a grupului a fost condusă de Ion Iliescu, iar aripa militară iniţial de generalul Ioniţă, pentru ca ulterior, după moartea acestuia, conducerea să fie preluată de către generalul rezervist Nicolae Militaru. Din grup făceau parte foarte mulţi ofiţeri superiori ai MAPN dar aproape în egală măsură de ofiţeri de la Ministerul de Interne, şi aici includ şi departamentul securităţii Statului. Componenţii grupului au fost şi importanţi dar şi numeroşi. (…)  Vă pot spune cu certitudine că, în timpul Revoluţiei, pe teritoriul României nu au existat acţiuni armate ale unui alt stat străin. Însă agenţii acestor forţe, mai ales agenţii de informaţii ai URSS, erau în număr mare şi era firesc în contextul respectiv. Noi aveam însărcinarea de a apăra flancul sudic al Tratatului de la Varşovia, servicille erau integrate cu cele ale statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, încât prezenţa sovieticilor, inclusiv cu agenţi de informaţie, era firească. Însă tot ce s-a întâmplat înainte de 22 decembrie, dar mai ales după 22 – pentru că atunci au survenit aproape 1000 de morţi în timpul represiunii -, a fost rezultatul forţelor interne. Asta o stabilesc cu titlu de certitudine, inclusiv documentele militare ale armatei române, elaborate ca urmare a unor analize foarte profesionist făcute în anul ’90-’91, fiecare structură concluzionând fără echivoc că toate acţiunile militare au fost gândite, coordonate şi executate de către forţe interne. Aceste materiale au fost secretizate, din păcate, până în anul 2018, respectiv 2019. Când am început ancheta am cerut desecretizarea lor”.