Ați făcut viața mai urâtă decât moartea

În starea de urgenţă, când nu era obligatoriu rahatul ăla de cârpă sanitară, eraţi unii cu chilotul pe faţă, alţii respiram liber – nimeni dintre cei ca mine, fără simbolul dictaturii pe gură, n-a urlat la voi, ăştia speriaţi, care aţi ales să purtaţi voluntar mască, nu striga nimeni nimic după voi, doar privirile voastre trădau ura şi turbarea cu care vă raportaţi la cei care gândesc altfel. În tot anul ăsta de dictatură v-am deschis uşile şi v-am apăsat butoanele la semafoare ăstora scăpaţi pe voi de groaza Covizilor, să nu vă uite dumnezeu încremeniţi între uşi sau alăturea cu stâlpul. Personal, am stat mai tot timpul în picioare în autobuze (şi mai ocup şi foarte puţin volum în lumea asta), să puteţi sta voi, ăştia speriaţi, un om pe două scaune. Am stat la distanţă de voi, cei îngroziţi de răceala chinezească de doi lei, considerând că nu e bine să vă zgândăresc fricile în mod inutil şi că în timp veţi înţelege singuri şi cât e de gravă viroza, şi cum trebuie să vă protejaţi funcţie de vulnerabilităţile voastre medicale. Ne-aţi răspuns, tuturor ăstora care v-am protejat ca pe nişte bibelouri cu ură, cu acuzaţii şi cu dorinţa dementă să ne vedeţi aliniaţi la psihozele voastre, măcinaţi de ranchiuna că unii mai avem curajul să trăim în timp ce voi vă comportaţi ca morţii. Vă repet mereu, AŢI FĂCUT VIAŢA MAI URÂTĂ DECÂT MOARTEA – iar acum vă miraţi, în aceeaşi notă de mediocritate intelectuală, de ce oamenii din stradă nu se mai tem de nimic, nici de amenzi, nici de brutalitatea forţelor de ordine. Vă pierdeţi vremea, n-o să înţelegeţi niciodată ce simte şi ce gândeşte un om cu instinctul libertăţii, care dacă-i iei dreptul de a decide cum trăieşte nu mai are nimic de pierdut. (Sursa: Facebook Anca Radu)