Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Atmosferă de război: Taiwan again… and again… and again!

Beijingul nu și-a abandonat niciodată ambițiile de a prelua Taiwanul chiar și prin forță. Chinezii au investit constant în ultimii 30 de ani în echiparea armatei. Comportamentul expansionist al Beijingului de-a lungul strâmtorii Taiwanului și în zonele maritime înconjurătoare a fost înlocuit cu o postură din ce în ce mai agresivă în care construcția de avanposturi militare este pe primul plan (exemplu elocvent sunt lucrările derulate de China la așa-numitul Mischief Reef, situat la vest de Insulele Spratlys, disputat de Brunei, Malaiezia, Filipine, Taiwan, Vietnam și China). Toate aceste construcții au fost denumite în limbajul planificatorilor militari americani drept „Marele Zid de Nisip”. Din 2020, aeronavele și navele Armatei de Eliberare a Poporului și-au crescut în mod semnificativ activitatea în strâmtoarea Taiwan, cu intrări aproape zilnice în zona de identificare a apărării aeriene din sudul Taiwanului. Forțele Aeriene Chineze trec cu regularitate linia mediană care desparte strâmtoarea, de la nord-est de lângă insulele periferice ale Japoniei, până la sud-vest lângă Hong Kong. Taiwanul se pe primul aliniament al luptei globale dintre democrația liberală și autoritarismul chinez.

Sosirea pe aeroportul Songshan din Taipei a unei delegații de senatori americani, la bordul unui avion militar strategic de transport C-17 Globemaster III, aparținând armatei SUA cu o donație de 750.000 de doze de vaccin anti-COVID, ajutor pe care președinta țării, Tsai Ing-wen, l-a descris ca un „simbol al legăturilor bilaterale puternice cu America” a produs valuri de nemulțumire la Beijing. Țara a vaccinat doar 3% din populație până acum, în vreme ce zilele trecute a raportat cele mai multe decese cauzate de COVID. Până acum, delegațiile oficiale americane veneau la Taipei cu avioane C-40, care sunt versiunea militară a Boeing 737, potrivit agenției taiwaneze Central News Agency. De data aceasta prezența unui avion de transport trupe marchează o nouă etapă în colaborarea dintre Taipei și Washington. Taiwanul, pe lângă acordurile cu SUA de cumpărare de tehnică militară (Departamentul de Stat al SUA a autorizat vânzarea către Taiwan a 40 buc de obuzierelor autopropulsate Paladin de 155 mm M109A6 și a kiturilor ghidate GPS pentru obuzele de artilerie, marcând astfel prima autorizație pentru guvernul de la Taipei emisa de către administrația Biden – costul estimat al întregului pachet este de 750 de milioane de dolari) a lansat, de asemenea, o serie de inițiative pentru modernizarea și reorganizarea armatei sale. În 2022 la Taipei va fi inaugurată Agenția de mobilizare totală a apărării (All-Out Defense Mobilization Agency). De asemenea Taipeiul a făcut investiții în cumpărarea de avioane de luptă (66 de avioane de ultimă generație F-16) și platforme mobile de rachete de croazieră anti-navă cu lansare terestră.

O chestiune de timp!

Odată ce Partidul Comunist Chinez își intensifică amenințările de a lua înapoi Taiwanul cu forța, alarma crește în cadrul armatei SUA. Vorbind despre exercitarea de către China a unei „opțiuni militare” împotriva Taiwanului, contraamiralul Michael William Studeman, care este Director de Informații al Comandamentului Indo-Pacific al Statelor Unite din 3 iulie 2019, anterior fiind Director de Informații al Comandamentului Sudic al Statelor Unite, a spus la începutul lunii iulie: „Pentru noi este doar o chestiune de timp, nu o chestiune de „dacă[1]. Anul acesta amiralul John C. Aquilino, în calitate de comandant al Comandamentului Indo-Pacific al Statelor Unite din 30 aprilie 2021, a declarat unei comisii din Senatul american: Părerea mea este că această problemă este mult mai aproape de noi decât crede majoritatea.” Precedentul comandant al zonei Indo-Pacific, amiralul Philip Davidson, a declarat în martie că ”China ar putea fi pregătită să pună mâna pe Taiwan cu forța până în 2027”. Întrebat despre aceste avertismente, generalul Mark A. Milley, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, a oferit următoarea declarație diplomatică: „China are o cale de urmat pentru a dezvolta o capacitatea militară reală, o capacitate care să-i permită să efectueze operațiuni militare pentru a prelua întreaga insulă Taiwan”. Este adevărat că desfășurarea unui atac amfibiu este una dintre cele mai dificile operațiuni militare, iar China s-ar putea să nu aibă capacitatea de a face acest lucru în viitorul apropiat, deși Beijingul nu ar trebui neapărat să invadeze insula pentru a-și atinge obiectivul. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă China ar bloca Taiwanul, o insulă care importă aproximativ două treimi din alimentele sale și aproape 100 la sută din aprovizionarea cu energie. În timp ce Marina SUA păstrează un avantaj calitativ, China are deja cea mai mare flotă militară din lume. În câțiva ani, forțele sale aeriene și de rachete vor fi, de asemenea, mult mai mari decât cele pe care Statele Unite le desfășoară în regiune. Deja se estimează existența a peste 1000 de rachete de croazieră chinezești pentru fiecare portavion american. China are capacitatea reală, fără glumă, de a bloca Taiwanul.

Controlul spațiului aerian al Taiwanului

Pe 1 octombrie Beijingul a aniversat centenarul creării Partidului Comunist. La 23 iulie 1921, într-o casă mică din cărămidă din fosta concesiune franceză[2] din Shanghai, Mao Zedong[3] și un mic grup de revoluționari chinezi, inspirați de revoluția bolșevică din Rusia, s-au adunat în secret pentru a forma un nou partid politic. Având sprijinul unei populații, în mare parte din zona rurală a Chinei, în 1949, Partidul Comunist Chinez (PCC) a reușit să dea jos guvernul naționalist a lui Chiang Kai-shek, cu care a luptat împreună împotriva ocupație japoneze și care ulterior s-a retras în insula Taiwan. Cu prilejul acestei sărbători nu mai puțin de 38 de avioane, în două valuri, au fost trimise către zona de identificare aeriană a Taiwanului ( ADIZ)[4]. A doua zi, în două runde, 39 de avioane ale armatei chineze (PLA) au patrulat din nou în zona ADIZ-ul a Taiwanului. America a reacționat: purtătorul de cuvânt al diplomației americane, Ned Price, a denunțat provocările militare considerate destabilizante pentru pacea și stabilitatea regională. Site-ul Opex 360 scria că la 4 octombrie, PLA a trimis nu mai puțin de 52 de avioane către ADIZ-ul taiwanez într-un singur val inclusiv 12 bombardiere strategice H6[5], 36 de avioane de luptă (34 J-16[6] și 2 Su-30) și 2 aparate de patrulare maritimă Y- 8 ASW[7]. Tot ce ai nevoie în aer pentru o invazie! Răspunsul a venit din parte militarilor americani dar și din partea militarilor englezi ceea ce denotă o reconfigurare a protectorilor Taiwanului. Grupurile navale ale portavioanelor USS Ronald Reagan, USS Carl Vinson și HMS Queen Elizabeth, precum și mai multe nave din Japonia, Olanda, Canada și Noua Zeelandă, au efectuat un exercițiu comun în ultimele zile în zona Taiwanului. Portavioanele au în dotare avioane F-35B (cu decolare scurtă și aterizare verticală -STOVL- variantă care înlocuiește avioanele americane AV-8 Harrier II și Harrier GR7/9 ale Royal Air Force ) și F-35C aflate în dotarea forțelor navale americane (versiune pentru portavioane care a înlocuit avioanele F/A-18 Hornet). Trei portavioane și 14 nave diferite din 6 țări într-o zonă la sud de Okinawa însemnă o acoperire militară a spațiului 24 din 24 de ore. Ziarul naționalist japonez Sankei Shimbun a afirmat, fără îndoială, că scopul manevrelor militare a fost de a „îngrădi China”, deoarece aceasta încearcă în mod activ să își extindă operațiunile în apele înconjurătoare. Gruparea navală a Angliei, Carrier Strike Group 21 (CSG21) condusă de portavionul HMS Queen Elizabeth a anunțat pe Twitter că a trecut prin strâmtoarea Luzon din Marea Filipine în drum spre Singapore, unde are planificate exerciții cu marina din Singapore. În plus, fregata CSG21 HMS Richmond (F239) a participat la exerciții cu fregata marinei vietnameze Dinh Tien Hoang (HQ-011), înainte de a se îndrepta și ea spre Singapore.

Războiul asimetric al Chinei în strâmtorile Miyako și Bashi

Strâmtoarea Miyako și Canalul Bashi sunt poziționate în „primul lanț insular”, care se întinde de la arhipelagul japonez de sud pe lângă Taiwan până în Filipine. Începând cu anii 1980, strategii PLA sub conducerea vicepreședintelui Comisiei militare centrale, Liu Huaqing (1 octombrie 1916 – 14 ianuarie 2011), numit tatăl marinei moderne chineze, au stabilit importanța primului lanț insular în depășirea încercuirii strategice a Chinei de către Statele Unite și aliații săi regionali. Este clar că acum au început pregătirile finale ale Chinei pentru un război cu Taiwanul. Relațiile dintre Beijing și Taipei s-au deteriorat din 2016 odată cu conversația fără precedent a președintei taiwaneze, Tsai, cu președintele de atunci, Donald Trump. Ce au însemnat aceste operațiuni aeriene? Ieșirile la scară largă au fost, în primul rând, o demonstrație de forță pentru Taiwan și Statele Unite. Ele au arătat abilitățile de luptă ale PLA, inclusiv capacitatea de a mobiliza avioane de război din diferite zone militare de pe continent și de a opera noaptea. Ceea ce merită remarcat a fost desfășurarea de către PLA a 10 avioane de luptă J-16 și două bombardiere H-6 pentru misiuni nocturne, care au inclus incursiunile peste Canalul Bashi și peste zona ADIZ din sud-estul Taiwanului. Canalul Bashi este o cale navigabilă între insula Y’Ami din Filipine și insula Orchid din Taiwan. Este o parte a strâmtorii Luzon din Oceanul Pacific. Canalul Bashi reprezintă un pasaj important pentru operațiunile militare. Cele două zone maritime Canalul Bashi, care leagă Marea Chinei de Sud de vestul Oceanului Pacific și Strâmtoarea Miyako care se desfășoară între insulele japoneze Miyako și Okinawa și oferă un mic pasaj cu ape internaționale și un spațiu aerian prin zona economică exclusivă a Japoniei sunt doi căi pe care forțele Armatei de Eliberare Populară le folosește pentru antrenamente în zilele acestea. Ambele căi navigabile constituie principala intrare pentru Marina Armatei de Eliberare Populară (PLAN) în Oceanul Pacific. În iunie, Forța de Apărare Aeriană a Japoniei (JASDF) a trebuit să intercepteze avioanele de război electronic și supraveghere Shaanxi Y-9JB (GX-8) ale Forței Aeriene a Armatei Populare de Eliberare (PLAAF). De asemenea, pe 15 aprilie, Forța Aeriană a Armatei de Eliberare a Poporului Chinez (PLAAF) a efectuat un exercițiu militar pe distanță lungă, folosind bombardiere Xian H-6K, aeronave de avertizare timpurie și control aerian (AWAC), avioane de război și supraveghere electronice, precum și avioane de luptă, trecând prin Canalul Bashi și strâmtoarea Miyako. Avioanele au fost sprijinite de navele de război ale Armatei Populare de Eliberare. Între acestea era cel puțin un distrugător cu rachete ghidate. În acea zi de aprilie, avioanele de luptă au încercuit Taiwanul. Aceste exerciții s-au repetat la începutul acestei luni. Tot atunci forțele aeriene chineze au utilizat bombardiere Xian H-6G în spațiul aerian internațional între insulele japoneze Okinawa și Miyako. Cu o lună înainte, în martie, Beijingul a trimis o altă patrulă cu rază lungă de acțiune care a inclus patru bombardiere Xian H-6K, prin strâmtoarea Miyako. S-a întâlnit cu trei nave ale forțelor navale chineze – două fregate cu rachete ghidate de tipul 054A Jiangkai II și un petrolier din Flota Mării de Est – pentru un exercițiu militar. Pe 23 iulie a fost prima patrulă comună ruso-chineză cu avioane cu rază lungă de acțiune în Marea Chinei de Est și Marea Japoniei. Patrula a inclus două bombardiere strategice rusești Tu-95MS care au zburat prin strâmtoarea Miyako. Dacă ne uităm în urmă constatăm că 2015 a fost anul care a marcat momentul în care PLA și-a sporit prezența militară în strâmtoarea Miyako. În 2016, singurul grup naval al unui portavion chinez de 60.000 de tone, Liaoning, un portavion multirol din clasa Amiral Kuznetsov din era sovietică și navele sale de escortă, au intrat pentru prima dată în Pacificul de Vest prin strâmtoarea Miyako înainte de a intra Marea Chinei de Sud prin Canalul Bashi. A fost un moment de referință în relațiile operaționale militare dintre țările din zonă Filipine, Taiwan și Japonia și China. Canalul Bashi și strâmtoarea Miyako oferă oportunități pentru Beijing de a-și antrena forțele navale.

No-man’s-sea! („marea nimănui”)

Observăm că declanșarea operațiilor militare de exercițiu împotriva Taiwanului este de fapt un ”casus belli” presupus a sta la baza: (1) unui viitor război SUA-China; (2) a unui război împotriva Japoniei în disputele teritoriale Senkaku / Diaoyu; (3)  a unui război împotriva SUA în Marea Chinei de Sud cu atacare bazei SUA din Guam[8]

Toate  aceste aventuri militare cer ca PLA să proiecteze puterea dincolo de primul lanț insular pentru a interceptat eventualele întăriri militare americane. Chiar dacă nu are aceste abilități de a trece de primul lanț insular și de a depăși adversarii – și anume Taiwan și Japonia – și de a amenința Guam, doctrina PLA impune închiderea Mării Galbene, a Mării Chinei de Sud și a Mării Chinei de Est cu activele militare navale și aeriene din dotare, iar cele două canale sunt esențiale. Din punct de vedre militar PLA nu ar trebui să controleze fizic căile navigabile pentru a le folosi în conflict: ar trebui doar să le refuze utilizarea altora adică să creeze o zonă A2/AD. Au chinezi mijloacele necesare unei astfel de operațiuni? Da. Ei nu vor transforma zona într-un lac chinezesc, o vor transforma într-un loc al nimănui în care niciuna dintre părți nu se bucură de libertatea de mișcare asigurată. Este ceea ce a făcut Federația Rusă din Marea Neagră odată cu crearea zone A2/AD din Crimeea, din Kalinigrad (enclava baltică) și din Latakia(Siria)

Cum exersează China invazia Taiwanului

O invazie amfibie pe scară largă este o operațiune militară dintre cele mai complicate și dificile pe care PLA le-ar putea desfășura de-a lungul strâmtorii. Succesul depinde de superioritatea aeriană și maritimă, de acumularea rapidă și de susținerea aprovizionării la țărm. O încercare de a invada Taiwanul ar invita la intervenția internațională. Va putea China să construiască o operațiune amfibie de o asemenea amploare? După părerea mea se poate dar nu știm cât de eficace va fi având în vedere geografia insulei Taiwan similară cu cea a Norvegiei. Însă China ar putea lansa o invazie asupra insulelor deținute de Taiwan în Marea Chinei de Sud, cum ar fi Pratas sau Itu Aba. O invazie PLA a unei insule offshore de dimensiuni medii, mai puțin apărate, precum Matsu[9], se află în limitele capacității militare ale Chinei. Insula se află la o distanță de aproximativ 10 km est de orașul Xiamen din Fujian, separată fiind de țărm de golful Xiamen.

Taiwanul cere ajutorul Australiei

China își consolidează puterea militară pe măsura creșterii economice și își flexează mușchii în exerciții navale și aeriene desfășurate în apropierea Taiwanului. Beijingul a trimis avioane de război aproape zilnic de la jumătatea lunii septembrie. Toate aceste activități militare chineze au făcut ca insula și comunitatea internațională să fie neliniștite, creând teama unui atac surpriză pentru a aduce insula în mâinile Beijingului. Ministrul taiwanez de externe, Joseph Wu, a avertizat asupra războiului cu continentul și a cerut Australiei să sporească schimbul de informații și cooperarea în materie de securitate, în timp ce Beijingul intensifică o campanie de intimidare militară. Wu a spus că Taiwanul va lupta până la capăt dacă Beijingul va lansa un război împotriva insulei. „Sunt sigur că, dacă China va lansa un atac împotriva Taiwanului, cred că vor suferi și ei extrem de mult”. Secretarul de presă de la Casa Albă, Jen Psaki, a declarat că Statele Unite îndeamnă China să înceteze presiunea militară, diplomatică și economică împotriva Taiwanului. „Angajamentul nostru față de Taiwan este solid și contribuie la menținerea păcii și stabilității în strâmtoarea Taiwan și în regiune„, a spus Psaki.

Când Clinton a deschis Cutia Pandorei! 

Comunitatea internațională vede cum China exercită presiuni asupra Taiwanului. În cadrul unei ședințe la Comisia Militară Centrală, Xi, comandantul-șef al forțelor armate, a declarat că China ar trebui să arate că este „întotdeauna pregătită să lupte”. Vrea China în realitate o confruntare militară cu SUA sau vrea să o evite. Pe 9 martie 1996, președintele american Bill Clinton a ordonat ca două grupuri navale de luptă conduse de portavioanele USS Independence și USS Nimitz să intre în apele din zona de sud a Taiwanului pentru a aborda amenințările Chinei împotriva insulei înainte de alegeri prezidențiale de la Taipei. China și Taiwanul au fost guvernate separat de când s-au despărțit în 1949 ca urmare a unui război civil. Relațiile lor s-au deteriorat de când Tsai Ing-wen, orientată spre independență reală a insulei față de China, a devenit președintele Taiwanului în 2016. Continentul consideră insula o provincie renegată. Important este să ne aducem aminte de un moment similar cu cel care se întâmplă acum și să vedem o soluție ce poate fi aplicată în caz de criză reală. Joi, 7 martie 1996, într-o sală de mese elegantă cu vedere la râul Potomac, secretarul apărării William J. Perry a amenințat că SUA va intra în război cu China. Motivul? Cu câteva ore înainte, avioanele de recunoaștere ale Forțelor Aeriene ale SUA de tipul RC-135 și crucișătorul USS Bunker Hill monitorizaseră trei rachete balistice chinezești M-9 în timp ce erau lansate din munții Huanan/China către Taiwan. Au căzut în zonele adiacente a două porturi taiwaneze: mai întâi Kaohsiung în sud, apoi Chilung în nord, apoi din nou în sud până în Kaohsiung. Liu Huaqiu, un înalt oficial al securității naționale chineze, venit la întâlnirea cu oficiali americani, a găsit un Secretar al Apărării, Perry, transfigurat, asteptându-l la o cină programată în acea seară în camera Madison de la etajul opt al Departamentului de Stat. În ceea ce un participant a numit „un menuet bine repetat”, Perry l-a avertizat pe Liu că vor exista „consecințe grave” în cazul în care armele chineze ar lovi Taiwanul. Același lucru a spus și consilierul pentru securitate națională Anthony Lake. Într-un efort de a descuraja o mișcare taiwaneză pentru independența oficială față de China, Beijing a lansat două exerciții militare în martie 1996 în zona strâmtorii Taiwanului. Momentul a fost destinat să influențeze primele alegeri populare din Taiwan. La douăzeci și unu de ani de la moartea omului puternic Chiang Kai Shek, Taiwan se îndrepta spre democrație. 1996 a început cu probleme pe toate fronturile pentru serviciile de informații americane. Serviciile secrete au descoperit vânzarea de către China a 70000 de magneți inelari către Pakistan pentru a fi utilizați la centrifugele de îmbogățire a uraniului. Biroul de Informații Navale a raportat că China a început să transfere rachete, echipamente grele și mai multe brigăzi – aproximativ 10.000 de soldați – în provincia Fujian, pe coastă, pe 4 februarie 1996. Alarmat de aceste informații, Casa Albă l-a trimis pe subsecretarul de stat Peter Tarnoff pentru a-și avertiza omologul, Li Zhaoxing, împotriva declanșării unei agresiunii. Tarnoff a citit, în fața omologului, cu ”voce tare”, din Taiwan Relations Act, care îndeamnă Casa Albă să „mențină capacitatea Statelor Unite de a rezista oricăror repercusiuni de forță împotriva insulei”. Exercițiile chineze au început pe 7 martie și au ținut până pe 25 martie. Secretarul Apărării William Perry i-a cerut lui Lake și Christopher, împreună cu directorul CIA, John M. Deutch, să i se alăture în jurul mesei de conferință din biroul său de pe inelul exterior al Pentagonului. Generalul John M. Shalikashvili, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de Stat Major, a informat grupul despre situația din zona Taiwanului folosind un set de diapozitive clasificate. În exercițiul militar început de China, a spus Shalikashvili, tocmai a început prima din cele patru etape – loviturile strategice cu rachete. Submarinele, distrugătoarele și avioanele Su-27 se pregăteau pentru o campanie de superioritate aeriană și maritimă în apropierea insulelor Dongshan și Nanao, în strâmtoarea sudică. Forțele amfibii s-au adunat, în cele din urmă, pentru un asalt pentru a asigura un cap de plajă pe Insula Haitan, selectat în funcție de informațiile navale „din cauza asemănării topografiei de acolo cu cea a Taiwanului”. A fost în mod clar un efort uriaș de intimidare și numai atât? Generalul Shalikashvili s-a simțit în siguranță când a exclus o invazie la scară largă a Taiwanului. China pur și simplu nu avea resursele de navigație necesrae invaziei, în special nave amfibii. Planificatorii militari au respins scenariul. Li, care a devenit de atunci ambasador la Washington, a declarat că răspunsul Chinei a fost simplu: „Taiwanul face parte din China, iar problema Taiwanului este afacerea internă a Chinei și nu ar trebui să intervină nicio forță străină și nici o țară străină”.

Este Xi puternic sau amenințarea Taiwanului arată slăbiciune?

În ultimele luni, incursiunile aeriene ale forțelor chineze au crescut ca mărime și regularitate. Ele simulează o invazie a insulei. În același timp, liderul partidului comunist Xi Jinping și-a intensificat retorica, susținând că retragerea SUA din Afganistan arată că Washingtonul nu poate fi invocat ca un aliat. Visul chinezesc a lui Xi este acum recuperarea Taiwanului. Incursiunile testează apărarea Taiwanului, dar și intimidează. Acestea fac parte din tactici de „zonă gri” împotriva insulei. Ele includ, pe lângă exercițiile militare de anvergură, campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și bulversarea relațiilor internaționale ale Taipei-ului precum aderarea la Adunarea Mondială a Sănătății (organul decizional) al OMS. Represiunea din Hong Kong a distrus conceptul de „o țară, două sisteme” o soluție pe care Beijingul dorea s-o implementeze pentru insula rebelă. Gâtuirea mișcării democratice a fostei colonii britanice a îngrozit Taiwanul și a jucat un rol important în revenirea la putere a președintelui Tsai Ing-wen, a partidului democratic progresist, care cere o mai mare independență față de continent. „Politica privind o singură China” a devenit o poveste. Cele două țări au evoluat în direcții opuse – Xi către un totalitarism în timp ce Taiwanul a devenit o democrație deschisă, tolerantă și diversă. Majoritatea taiwanezilor nu se mai identifică cu China așa cum este definită de partidul comunist. Ei se văd în primul rând ca fiind taiwanezi. Posibilitate unei uniri cu Beijingul este acum în afara oricărei posibilități. China nu mai este un loc atractiv pentru taiwanezi. Era bunelor maniere s-a încheia. Urmează o perioadă gri în relațiile celor două.

Să concluzionăm: Xi Jinping și alții lideri din Beijing cred că Statele Unite se află în faza de declin terminal și nu se vor opune încercărilor militare asupra vecinilor. Pe scurt, descurajarea eșuează. De unde știm? De la întâlnirea de la Anchorage dintre Yang Jiechi, diplomatul de vârf al Chinei și reprezentanții Casei Albe secretarul de stat Antony Blinken și consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan. Atunci Jiechi a declarat fastuos: „Deci, permiteți-mi să spun aici, de față cu colegii chinezi, că Statele Unite nu au calificarea pentru a spune că vor să vorbească cu China dintr-o poziție de forță„. Credeți ca de atunci chinezii au învățat smerenia?. Nu. Pe 10 august, Ziarul Poporului (People Daily) a difuzat un articol intitulat „SUA nu mai are poziția de forță pentru aroganță și impertinență.[10]” Am o singură întrebare pentru dumneavoastră: va continua Biden politica lui Trump în Pacific sau nu? (vom explica în numărul viitor)


[1] The risk of a war over Taiwan is growing. Here’s how to deter Beijing – Washington Post-iulie 2021

[2] Concesiunea franceză a fost o concesiune străină în Shanghai, China din 1849 până în 1946 și a fost extinsă progresiv între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Perioada de concesiune s-a încheiat în 1943, când guvernul francez de la Vichy a semnat-o cu guvernul marionetă pro-japonez din Nanjing (Nanking)-capitala de sud a Chinei. Zona acoperită de fosta concesiune franceză în secolul 20 a fost un cartier rezidențial fiind de asemenea centrul catolicismului din Shanghai. În ciuda re-dezvoltării galopante din ultimele decenii, zona își păstrează un caracter distinct și este o destinație turistică populară.

[3] La 1 octombrie 1949, președintele PCC, Mao Zedong, a proclamat Republica Populară Chineză la Beijing.

[4] Taiwan are o zonă ADIZ care acoperă cea mai mare parte a strâmtorii Taiwan, o parte a provinciei chineze Fujian, Zhejiang și Jiangxi și o parte a Mării Chinei de Est și a spațiului aerian adiacent. ADIZ-ul din Taiwan a fost proiectat și creat de Forțele Armate ale Statelor Unite (USAF) după Al Doilea Război Mondial.

[5] Xian H-6 este o copie chineză produsă sub licență a bombardierului sovietic Tupolev Tu-16.Bombardier strategic care a fost produs acum 50 de ani.

[6] În anii 90, China a achiziționat avioane rusești moderne de tip Sukhoi Su-27 din Rusia, inclusiv licențe pentru a produce avioane de luptă Shenyang J-11A după modelul Su-27. J-11A a fost dezvoltat în continuare în versiunea cu scaun unic J-11B și varianta cu scaun dublu BS cu tehnologie indigenă. J-16 este un avion de atac derivat din modelul J-11BS. [6]

[7] Această aeronavă cu turbopropulsor este construită în era sovietică după modelul Antonov An-12 „Cub” și este utilizată pentru a acoperi o multitudine de cerințe peste câmpul de luptă, inclusiv patrulare maritimă, MEDEVAC și transportul general de trupe și materiale. De asemenea, Y-8 a fost transformat într-un vânător de submarine printr-un nou model care a apărut pentru prima dată în 2012. Această versiune a transportului militar Y-8 păstrează toate formele și funcțiile originalului, cu excepția câtorva programe de completare vizibile, potrivite pentru rolul Războiului Anti-Submarin (ASW). Aceasta include o unitate radar puternică aer-suprafață găzduită într-un carenaj „blister” în poziția bărbiei, o unitate cu radar ISAR și un tub detector magnetic de anomalii (MAD) care apare la finalul fuzelajului. De-a lungul fuzelajului dorsal și ventral se găsesc o serie de proeminențe de antenă în linie pentru diferiți senzori.

[8] Guam este o insulă cu suprafața de 541 de kilometri pătrați aflată în Oceanul Pacific, între Filipine și Hawaii. După războiul americano-spaniol din 1898 Guam a devenit posesiune a SUA. În 8 decembrie 1941, în cel de-al Doilea Război Mondial, Guam a fost invadat de armata japoneză. Statele Unite au recâștigat insula în 21 iulie 1944, după bătălia dusă acolo.

[9] Insulele Matsu, oficial județul Lienchiang, sunt un arhipelag de 36 de insulițe din Marea Chinei de Est, guvernate de Republica China, cu sediul în Taiwan, cu locația situată de-a lungul coastei de sud-est a Chinei continentale.

[10] U.S. no longer has the position of strength for its arrogance and impertinence By Zhong Sheng (People’s Daily) 10:04, August 10, 2021.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Atmosferă de război: Taiwan again… and again… and again!”

  • China joaca pe termen mediu si lung geopolitca iar ce este mai interesant este ca au reusit cam tot ce si au propus pana in prezent, in conditiile in care au de partea lor toti asii sau cartile jucatoare este putin probabil ca cineva din actualii actori globali sa le mai puna bete inclusiv cu TAIWAN-ul.
    Cand ai toata productia industriala a acestei lumi globalizate, cand industraia de varf din IT este de partea lor si pe terenul lor, cand au banii necesari si mai ales inteligenta de a-si pune la punct relatii execelnte cu Rusia care le asigura implicit spatele in cazul unui conflict militar pe apa cu SUA este putin probabil ca la acest moment SUA sa mai faca ceva concret, poate niste mici manevre diplomatice pe apa pentru imagine, sincer partida este in favoarea Beijingului acum.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog