Kremlin: „Toată lumea vrea să evite o ciocnire directă între Rusia și NATO. Rusia va fi pregătită să dea cel mai decisiv răspuns țărilor care se vor implica în războiul din Ucraina”

Atunci când Cezarion a fost rege al Egiptului. Acesta este fiul uitat al lui Caesar

Caesarion, în întregime Ptolemeu Filopator Filometor Caesar, numit și Ptolemeu XV Caesar, (născut în iunie 47 î.Hr. – decedat în 30 î.Hr.), rege al Egiptului (a domnit între anii 44-30 î.Hr.), este nimeni altul decât fiul lui Iulius Caesar și al Cleopatrei VII.

Ptolemeu chiar a fost copilul Cleopatrei și al lui Cezar, deși câțiva autori clasici, poate din motive politice, au exprimat îndoieli cu privire la paternitatea sa. După sosirea Cleopatrei la Roma, în anul 46, Cezar însuși l-a recunoscut oficial pe copil drept fiind fiul său. Când tatăl său a fost asasinat, în anul 44, Cleopatra s-a întors cu băiatul în Egipt, unde probabil a aranjat moartea fratelui ei mai mic, Ptolemeu al XIV-lea Theos Filopator al II-lea, pentru a-i face loc fiului ei pe tron. Ambiția ei era să îl facă pe Cezarion succesor al lui Cezar, deși între timp ea a rămas prima în succesiunea regală. După ce Cleopatra și-a început legătura cu Marc Antoniu, triumvirul roman al Orientului, Caesarion a apărut la Alexandria în anul 34 cu titlul de „Rege al regilor”, în timp ce mama sa se numea „Regina regilor”. În urma înfrângerii dezastruoase a lui Antoniu la Actium, în anul 31, în timpul războiului împotriva colegului său triumvir Octavian, Cleopatra l-a trimis pe Caesarion la Berenice, un port maritim de pe coasta Mării Roșii din Egiptul Superior, însă Octavian l-a atras înapoi la Alexandria, unde tânărul rege a fost executat. În mod cert, Cleopatra, (în greacă: „Faimoasă prin tatăl ei”), în întregime Cleopatra VII Thea Philopator („Cleopatra, zeița iubitoare de tată”), (născută în 70/69 î.Hr. – decedată la 30 august î.Hr., Alexandria), nu a fost o simplă regină egipteană, ci a devenit faimoasă în istorie și în teatru ca amantă a lui Iulius Cezar și mai târziu ca soție a lui Marc Antoniu. A devenit regină la moartea tatălui ei, Ptolemeu XII, în anul 51 î.Hr. și a domnit succesiv cu cei doi frați ai ei, Ptolemeu XIII (51-47) și Ptolemeu XIV (47-44) și cu fiul ei, Ptolemeu XV Caesar (44-30). După ce armatele romane ale lui Octavian (viitorul împărat Augustus) au înfrânt forțele lor combinate, Antoniu și Cleopatra s-au sinucis, iar Egiptul a căzut sub dominația romană. Referitor la chestiunea suicidului, unii experți consideră că regina Cleopatra l-a îngropat pe Antoniu și doar apoi s-a sinucis. Modul în care a murit este incert, deși scriitorii clasici au ajuns să creadă că s-a sinucis cu ajutorul unui șarpe, probabil o cobra, un simbol al regalității divine. Avea 39 de ani și fusese regină timp de 22 de ani și parteneră a lui Antoniu timp de 11 ani. Au fost înmormântați împreună, așa cum și-au dorit amândoi, iar odată cu ei a fost îngropată și Republica romană. Însă, puțini experți recunosc faptul că regina Cleopatra a influențat în mod activ politica romană într-o perioadă crucială și a ajuns să reprezinte, ca nicio altă femeie din antichitate, prototipul femeii fatale romantice.

Bătălia de la Actium (31 î.Hr.)

Încheiem printr-o mica comparație. Antoniu era un om cu un potențial considerabil și o înfățișare impresionantă, mult mai inteligent decât adversarul său, dar nu era pe măsura eficienței, energiei și abilităților politice excepționale ale lui Octavian. Cu toate acestea, a fost un conducător de trupe remarcabil și un general competent, deși, în cele din urmă, nu a fost un amiral atât de reușit precum experimentatul Agrippa. Ca politician, a fost isteț și a fost ajutat de un talent pentru oratoria înfloritoare, dar a pierdut treptat contactul cu sentimentele romane și i-a lipsit în mod fatal deliberarea rece a lui Octavian. Deoarece acesta din urmă s-a dovedit victorios în lupta sa pentru putere, interpretarea sa asupra evenimentelor, mai degrabă decât cea a lui Antoniu, este cea care a rămas în cărțile de istorie. Cicero l-a descris anterior pe Antoniu ca pe un desfrânat bețiv și excentric, deși adulterele sale ar fi putut fi mai puțin vizibile sau dese decât cele ale lui Octavian. Mai semnificativ pentru istorie, rezultatul bătăliei de la Actium a făcut ca politica romano-italiană a lui Octavian să prevaleze în întregul imperiu, iar tema antonesciană a colaborării greco-romane nu a fost pusă la încercare până când împăratul Constantin a cucerit Bizanțul, trei secole mai târziu.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog