Atunci când Wall Street a sărit în aer, la propriu

Se plimba în apropierea colțului dintre străzile Wall și William, centrul districtului financiar al New York-ului, când un vuiet violent l-a făcut să se întoarcă. Doi pereți de flăcări păreau să învăluie întreaga lățime a Wall Street, a povestit exportatorul Elwood M. Louer, amintindu-și cum focul a ajuns până la etajul zece al clădirilor din apropiere. Dar Louer nu era acolo pe 11 septembrie și nici măcar în acest secol. A fost la un pas de moarte acum aproape 100 de ani, în timpul unuia dintre primele atacuri teroriste din America.

La data de 16 septembrie 1920, o bombă, amplasată pe o căruță roșie trasă de cai, a explodat în mulțimea care tranzita zona, fiind ora prânzului, pe străzile Wall și Broad. Aceasta se afla chiar în fața Casei Morgan (cunoscută acum sub numele de J.P. Morgan), pe atunci cea mai puternică instituție financiară din lume. Forța exploziei, care a ucis 38 de persoane și a rănit sute, a fost suficient de puternică pentru a ridica oamenii de la pământ și a aruncat fragmente din trupurile mutilate ale cailor la jumătatea drumului. Căruța transporta 100 de kilograme de TNT, cu 500 de kilograme de șuruburi de fontă împachetate în jurul explozibililor, încărcături care au fost detonate la ora 12:01, când străzile erau pline de trafic, potrivit antologiei „Tools of Violence: Guns, Tanks and Dirty Bombs”, de Chris McNab și Hunter Keeter. Până în prezent, nimeni nu știe cine a făcut-o și de ce. Iar misterul a fost aproape uitat, în afară de crestăturile adânci lăsate de explozie în diverse clădiri din zonă.  Louer a avut noroc. A scăpat, cu fața albă și amețit, în timp ce morții zăceau aplatizați „ca niște popice”, scrie Beverly Gage, citând articole din anul 1920 pentru cartea sa, „The Day Wall Street Exploded”. Gage, profesor la Yale, subliniază pentru OZY că este uimită că un astfel de eveniment a atras atât de puțină atenție în analele istoriei americane. A fost prima și cea mai devastatoare dintr-un val de bombe poștale și de valize cu bombă din acea perioadă, care a provocat teamă în rândul a mii de oameni din America. Atunci de ce a fost atât de puțin mediatizat? Dacă poliția ar fi dus pe cineva în instanță, ar fi fost unul dintre „marile procese spectacol” ale vremii, subliniază Gage. Dar autoritățile s-au simțit jenate pentru că nu au putut găsi autorul. Zvonurile referitoare la cine a pus bomba s-au învârtit, cu degete îndreptate către anarhiști, comuniști, socialiști și bolșevici, care, potrivit multora, nu doreau să vadă succesul imperiului financiar american. Biroul de Investigații, precursorul FBI, și procurorul general s-au grăbit să găsească un țap ispășitor în acești „radicali”, adesea stereotipizați drept străini cu barbă și cu bombe. Cel puțin 25 de suspecți au fost arestați, dar niciunul nu a fost acuzat. Au existat foarte puține dovezi, în afară de cinci copii ale unui pliant, tipărit de mână cu ștampile de cauciuc și plin de greșeli de ortografie, găsit într-o cutie poștală din apropierea locului exploziei. Pe bilet scria: „Rimember, Nu vom mai tolera. Eliberați prizonierul politic sau moartea va fi sigură pentru voi toți”, și era semnat de „luptători anarhiști americani”. O pistă a venit din partea unui informator improbabil, un polonez pe nume Wolf Lindenfeld (alias: William Linde). Acesta a abordat autoritățile, cu câteva luni înainte de atac, prezicând că Wall Street va fi bombardat, dar nimeni nu l-a crezut. Abia după atentat a fost angajat ca informator, i s-au dat 3.000 de dolari și a fost trimis în Europa pentru a-i prinde pe vinovați. Dar a dispărut, împreună cu banii. Nepoata sa, Livia Linden, care locuiește în California, spune pentru OZY că a fost întotdeauna cunoscut drept un „măr stricat” în familie. Titlurile ziarelor făceau referire la modul în care Linde a trădat guvernul și la ce personaj alunecos era, dar acest lucru era cel mai evident și reieșea în cazul familiei sale. „Și-a abandonat tânăra soție și copiii”, explică Livia Linden. O altă teorie a venit din partea istoricului Paul Avrich, care credea că Mario Buda, un cetățean croat și un galleanist (un adept al anarhistului italian Luigi Galleani), era responsabil. Avrich credea că Buda răzbuna încarcerarea colegilor săi galleaniști, Nicola Sacco și Bartolomeo Vanzetti. Dar poliția nu a avut niciodată ocazia să-l interogheze pe Buda, care a plecat în Italia, fără a se mai întoarce vreodată. Atacul de pe Wall Street a ajuns să simbolizeze tulburările sociale postbelice, luptele muncitorești/de clasă și sentimentul anticapitalist din SUA, prezentând în același timp eșecurile autorităților. Ceea ce a început drept o anchetă s-a transformat într-o mușamalizare. Ziarele au încetat să mai scrie despre eveniment, iar oamenii au fost încurajați să nu-i mai incite pe radicali vorbind despre ei.

Nu există memoriale care să comemoreze acea zi fatidică, dar mergeți până la colțul străzii Wall Street și puteți să vă „plimbați” mâinile peste semnele adânci lăsate de atentat. Deși incidentul pare învechit, el este mai aproape de realitate decât am vrea să credem, reamintindu-ne de un prim contact dintre civili și teroare, alături de vehiculele-capcană care răspândesc, în unele părți ale Planetei, aproape zilnic, haosul, până în ziua de astăzi.

atentat Wall Street

Soldați și polițiști îi rețin pe spectatori după atentatul din Wall Street, la 16 septembrie 1920. Foto: New York World-Telegram și Sun Newspaper Photograph Collection (Biblioteca Congresului/Domeniu public)