Printre Rapoartele preoților militari trimise Episcopiei de la Alba Iulia, citite și răscitite de mine pentru studiul despre Implicarea BOR în Războiul Sfînt, găsesc pe cel semnat de Protoiereul maior Theodor C. Gheorghiu, confesorul Diviziei a 6-a Infanterie și Garnizoanei Focșani (scriind aceste rînduri, mă întreb dacă nu cumva asta era Divizia tatălui meu), dînd seamă de activitatea pastorală pe zonă de front în lunile iulie, august, septembrie și octombrie 1941. Aici descopăr precizarea că slujba religioasă din Miascowska (Transnistria) a fost descrisă și într-un reportaj din Universul de luni, 18 august 1941.
Am mai scris despre drama mea de a nu termina niciodată un studiu, pentru că acribia mă împinge să verific totul și astfel să iau la mînă noi și noi surse. În cazul de față nu mă pot stăpîni să nu caut la BAR Universul din 18 august 1941 pentru a vedea despre ce reportaj e vorba.
Cer la sală colecția Universul pe august 1941. Am serioase îndoieli că preotul a fost exact în indicarea sursei. Deschid la 18 august 1941. Nici vorbă de articol. E un bun prilej de a răsfoi întreaga lună a Universului. Nu-mi pare rău. Descopăr chiar pentru tema mea o grămadă de lucruri.
Le trec aici, pentru că și simpla enumerare e interesantă.
În numărul din 18 august 1941 iau cunoștință de Apelul Patriarhului pentru Împrumutul Reîntregirii. L-am citat pentru studiu din Biserica Ortodoxă Română, revista Sfîntului Sinod. Cred însă că voi face trimitere la Universul, pentru că e ziarul citit de toți. Îmi dau seama acum de dimensiunile urieșești ale campaniei de presă, comandate de stat, din cîte am aflat din cartea Mioarei Anton.
Universul, de exemplu, nu scapă un număr fără ceva agitatoric despre Împrumutul Reîntregirii. Cred c-am văzut undeva și o trimitere la refacerea Bisericilor din teritoriile desrobite. Vineri, 22 august 1941, ziarul publică reportajul De unde au fugit barbarii, București-Iampol-Balta. Și-acuma Doamne, slobozește pe robul tău în pace! De la trimisul nostru special. Realizat dincolo de Nistru, reportajul nu diferă cu nimic de Ard malurile Nistrului, pamflet sinistru a lui Constantin Virgil Gheorghiu, întocmit dincoace de Nistru. Îl rețin pentru a-l adăuga articolelor din Sentinela.
Scrisesem despre viziunea propagandistică asupra bisericii dincolo de Nistru. În numărul din 23 august 1944, găsesc o piesă importantă:
Poezia Christ, a lui Mircea Dem. Rădulescu, dedicată nenorocirilor comise de bolșevici Catedralei din Chișinău, text prefațat de o fotografie cu următoarea legendă:
Interiorul catedralei din Chișinău, ars și devastat de iudeo-bolșevici, A rămas neatins, după cum se vede din clișeu, numai Christ.
Scriind aceste rînduri, mă gîndesc că:
Am acasă un volum de Rădulescu. Ar trebui să văd dacă nu mai are și alte poezii antisovietice; se apelează la formula iudeo-bolșevici din motive religioase. Rușii sînt faimoși pentru religiozitatea lor. Chiar sub formă de bolșevici, e greu de priceput de către români de ce urăsc atîta bisericile. Răspunsul propagandei din Războiul Sfînt trimite la evrei, cei care l-au răstignit pe Iisus.
Adică nu rușii au ars bisericile ci evreii!
Un alt articol mă surprinde prin nuanțările sale, puțin obișnuite la vremea respectivă.
Se intitulează Urgia antireligioasă din Basarabia cotropită de bolșevici și apare în Universul din 23 august 1941. Deși îmbrățișează fără rezerve teza prigoanei anticreștine din Basarabia, articolul recunoaște că rușii au evitat să interzică pur și simplu viața religioasă, preferînd persecuția discretă, și, mai ales, că la Chișinău a fost trimis de la Moscova un episcop, foarte bine pregătit teologicește – recunoaște autorul – dar care era în realitate turnător al KGB.
Rețin, chiar dacă pentru atmosfera generală, textele decretelor prin care Regele îl decorează pe generalul Antonescu și-l face Mareșal, publicate în numărul din 25 august 1941.
Concluzii generale:
Și nu era!
Lasă un răspuns