Reforma monetară din 15 august 1947 (prezentată de presa comunistă sub numele de Stabilizare, a fost, în realitate, o confiscare de proporţii a sumelor strînse de cetăţeni în ultimii ani. Desigur, unii le strînseseră prin speculă. Alţii însă, numeroşi, le strînseseră prin economisire şi hărnicire.
Pe acest fond, în Capitală şi în ţară se declanşează isteria populară numită demascarea şi pedepsirea speculanţilor.
Reportajele din Scînteia ne dezvăluie însă o implicare ilegală a maselor muncitoare, sub forma unor acţiuni huliganice, transcrise de ziar cu entuziasm, nu doar cu bunăvoinţă.
Raidul anchetă Cu leii noi, prin pieţele Bucureştiului, realizat sîmbătă, 16 august 1947 în Capitală, şi publicat în Scînteia de luni, 18 august 1947, descrie şi astfel de secvenţe:
„Lîngă Piaţa Regina Maria, un lăptar se tocmeşte cu o gospodină.
— 9 lei chilu!
— Ce faceeee! 8 lei. Atîta a fixat, atîta dau!Intervin pe loc încă 5-6 gospodine.
— Nu ţi-e ruşine, nemernicule!
— Dacă vrei…Furia femeilor ajunge la culme. Garniţa este trasă din faeton şi dusă la rigola trotoarului.
— Staţi nu-l vărsaţi. Ăl dau cu 8… Îl dau cu şapte.Degeaba. Garniţa este deja golită iar laptele se duce agale spre gura de canal.
— Acum banditule, să te înveţi minte! O să vă sfîşie lumea ticăloşilor. Vă piere vouă pofta! Sunt sigură c-a doua oară n-o să mai îndrăzneşti…“
Aici, masele muncitoare, reprezentate de către femei, răstoarnă la canal laptele speculat. Într-un alt loc, tot femeile, de data asta acţionînd sub sigla UFAR, încalcă şi mai grav ordinea de drept:
„În comuna Militari se găseau în piaţă de toate: zarzavat şi legume la toate gheretele, pînă şi carne la fiecare măcelărie. Dar n-au lipsit nici speculanţii, şi femeile din U.F.A.R. i-au dibuit repede. Împreună cu primarul, pe care l-au chemat în ajutor, le-au atîrnat cîntarul şi placarda de gît şi i-au plimbat prin toată comuna în huiduielile populaţiei“.
Acţiunile organelor îndrituite sunt dublate de intervenţii violente ale maselor populare.
„«— Nu e rău să încasezi 60 lei pentru o pîine şi 40 lei pentru un kil de vin». Aşa îşi făcuse socotelile Vasile Mateescu din Calea Griviţei 414, dar l-au înşfăcat la iuţeală ceferiştii de la Griviţa-vagoane şi l-au dus la Prefectură. Cînd l-au dat jos din camion, cu mare greutate au putut să-l scape, să nu fie linşat de mulţime“.
Scînteia îşi face un scop din a populariza ca demne de urmat aceste încălcări ale legii.
Secvenţa din Calea Griviţei e ilustrată de un instantaneu reprezentîndu-l pe Vasile Mateescu obligat de masele muncitoare să poarte atîrnată de gît placarda: „Eu fac speculă cu pîine“.
Scînteia, din 20 august 1947, apărută marţi, 19 august 1947, după-amiază, face cunoscut opiniei publice încă de pe manşetă acţiunile cetăţenilor din Capitală în zilele de duminică, 17 şi luni, 18 august 1947:
„Predaţi autorităţilor de către cetăţeni,
Primii 177 de speculanţi de alimente şi lei vechi au fost internaţi în lagăr.
Ca şi în întreaga ţară cetăţenii Capitalei au făcut pe speculanţi să simtă mînia poporului.
Cu placarde şi cîntare la gît bandiţii speculei au fost duşi la Prefectura Poliţiei Capitalei“.
Sub acest titlu agitatoric, ziarul publică un reportaj despre lupta maselor muncitoare pentru succesul Stabilizării.
Prefaţa reportajului dezvăluie şi un soi de protocol respectat de masele muncitoare după înhăţarea speculanţilor:
„Timp de 48 de ore, la intervale scurte, speculanţii cu placarde şi cîntare de gît, înainte de a fi predaţi Prefecturii Poliţiei erau aduşi în faţa redacţiei «Scînteii», în faţa ziarului care neîncetat a mobilizat poporul la lupta contra speculanţilor.
Au fost alte două zile din războiul pe care clasa muncitoare l-a pornit în noaptea de 15 August şi pe care nu-l va mai părăsi pînă la victorie“.
Tot în pagina a III-a, ziarul tipăreşte un grupaj de corespondenţe despre lupta maselor muncitoare din ţară împotriva speculanţilor.
Titlul e ales pentru a reliefa cel mai semnificativ fapt din această campanie: „Cetăţenii au predat autorităţilor un speculant legat în lanţuri“.
E înfăţişat mai întîi, cu surse şi trîmbiţe, cazul celui „Cu lanţurile la mîini“:
„La PLOIEŞTI, speculantul Ţăranu din cartierul Sft. Sava s-a gîndit că ar fi mai rentabil pentru ei să ceară un suprapreţ de 4 lei la kilogramul de mălai. Gospodinele nu s-au lăsat înşelate şi au anunţat organele de control economic. Cu prilejul percheziţiei făcute s-a găsit un întreg bazar de alimentele dosite, curele de transmisiune, lămpi de benzină, chei mecanice şi tot felul de piese industriale care lipsesc atît de mult întreprinderilor. Speculantul a fost băgat în lanţurile găsite în magaziile sale şi transportat la poliţie“.
Comiteau aceste sălbăticii nu soldaţii Armatei Roşii, nu activiştii de Partid, nici măcar comuniştii.
Comiteau asta simplii cetăţeni şi simplele gospodine.
Un articol din Scînteia, 20 august 1947, surprinde o astfel de participare a maselor populare la victoria Stabilizării la Odobești, nu departe de Găgești Deal. Cetățenii de astă dată se manifestă revoluționar împotriva celor care bîrfesc Stabilizarea:
„«Sătenii alungă cu huiduieli pe bîrfitorii Stabilizării monetare»
În urma reclamaţiei colective a locuitorilor din comuna Andreiașul de Sus (jud. Putna) a fost arestat chiaburul Radu Rotaru care în ziua de 18 August încerca în faţa centrului de preschimbare Odobeşti să instige populaţia împotriva stabilizării monetare.Această încercare a fost înăbuşită pe loc de săteni, care l-au alungat pe instigator cu huiduieli.
De remarcat că locuitorii din Andreiașul de Sus au trimis vorbă lui Rotaru care se afla reţinut pentru cercetări, că nu mai are ce căuta în sat.”
Nu de puține ori, în scrisul meu intervenția istoricului Ion Cristoiu e dublată de intervenția scriitorului Ion Cristoiu. Pe baza unor astfel de reportaje am scris multe proze despre anii stalinismului românesc, în care personajele, locuitori ai Vintilesei – un Macondo pe dos, cum scriau criticii – gîndesc, vorbesc și înfăptuiesc ca în articolele din Scînteia.
Recitesc relatarea și, ca autor al volumului Veselia generală, țin să notez:
În zilele următoare stabilizării, tatăl meu trecea prin zona Gării de Nord pe lângă un bloc de locuințe când, deodată, cade pe trotuar, venind din cer, un mănunchi de bancnote noi, legate cu ață. Probabil, o gospodină scuturase pledul de pe pat. Tata a luat banii și acasă a văzut că era salariul fix pe care-l primise și el, ca avans, de la Atelierele ”Grivița Roșie” unde lucra. A pornit în noua viață de după stabilizare, cum s-ar spune, cu capital dublu! Dacă ar fi fost pătruns de idealurile comuniste, ar fi dus banii la miliție, dar n-a făcut-o.
Nu trebuie să fii cuprins neaparat de idealuri comuniste ca să redai proprietarului ceea ce nu este al tău. Banii aceia ar fi trebuit să ajungă la cel/cea care i-a aruncat din greseală pe fereastră.
De ce ați simțit nevoia să povestiți această întâmplare care nu prea îi face cinste tatălui dv. ?
Da’ tu,”necomunisto”, de ce simti nevoia sa intrebi? Te roade curiozitatea? Ai un fix pe doamna?De aia te legi continuu de dinsa?
La batutul cimpilor iei premiul I cu coronita. Comentariile tale sint la nivel de „ne-am adunat ca sa vorbim discutii”…ca la taraba unde se vinde pastirnac…tipa prostia in tine.
Ideea că regimul comunist a însemnat o minoritate care cu ajutorul trupelor de ocupație ruse a impus noul sistem, e in mare măsură fals. Complicatea interesată, naivă sau chiar ticăloasă a multor cetățeni a fost reală. Pe urmă tehnicile de manipulare funcționează și au funcționat întotdeauna la mase. Nu e de mirare că citim presa vremii – mă rog cu exagerările de rigoare – sau vedem reportaje filmate din acele vremuri cu mulțimi constituindu-se voluntar într-o armata a noii ordini. Să ne aducem aminte de mitingurile FSN de la începutul anilor 90 ?
Parca nu ati fi trait in jud. Puntna. Parca nu ati fi cunoscut oameni si locuri de acolo cu „istoriile” lor.
„Ne poleim zi de zi cu minciună” (A.S.). Discutam despre o populatie majoritara : foarte saraca, primitiva, proasta…
pentru care comunismul a fost o binefacere. Normal ca era plina de ura si razbunatoare cand a ajuns la putere.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Parca nu cunoasteti „agresivitatea feminina” (macar cea data de menopauza). Normal ca femeile din U.F.A.R. erau
pline de ura si razbunatoare cand au ajuns la putere. Sa nu uit : si un sindrom DSA postbellum.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Nota: imi amintesc de o muncitoare care era Sefa de Strada; cum urla si ameninta toti vecinii. Cum scotea la ‘munca
patriotica’ inclusiv batranii de pe strada. Eu NU UIT SI NU IERT !
Acele vremuri vor reveni : „Aveţi puţintică răbdare…stimabililor!”
Domnule Ion Cristoiu
Unii va zic „maestre”…..Eu nu-mi permit….in primul rand vis a vis de varsta….nu se face…..”prieteniile” se fac greu si desfac repede….
La Subiect La Chestiune la Idee
Exemplul din Familia Mea…..
Strabunicul…..nu era un sarac in 1947…si la stabilizare avea multi bani…..vreo 2 saci….imi povesteau Ai Mei….
Si sa vedeti scamatorie….vorbeste cu vecini….cunoscuti…toti…puteau schimba o suma fixa de bani…adica nu multi…sa le dea ceva…procent….
Si romanashii…s-au lacomit….adica mai mult de 50%….juma-juma……bara bara…..
Si Strabunicul….BORZA….a luat cei doi saci de bilete de banca si i-a pus pe foc….sa se incalzeasca….
Toata Stima!!!