Austeritatea este doar o opțiune politică

Nimic nou. În 2010 – 2013, adică la criza trecută, am văzut fix aceeași comedie a austerității. Atunci, ca și acum, niște tipi gravi, serioși și profund afectați de greutatea misiei de a salva națiunea, tot umblau la socotelnița bugetară și ieșeau periodic pe sticlă spunând ce să mai tăiem.

Acum 15 ani, de un 7 mai negru, domnul Băsescu ieșea pe sticlă și ne spunea, făcând și glumițe pe alocuri, că trebuie să tăiem salariile cu 25% și pensiile și ajutorul de șomaj cu 15% ca să ținem deficitul la 6-7% și să nu mărim TVA (pe care evident că tot l-a majorat ulterior). Domnul prim-ministru Boc, ce coincidență, tot un primar ardelean gospodar și pus pe austeritate ca și domnul Bolojan, s-a executat și a tăiat de a rupt, a închis spitale, a dat afară personal esențial, a făcut tot ce se cerea de la Cotroceni și FMI. În concluzie, ne-au mâncat tuturor minim 3 ani din viață.

Cu toate acestea, privind la tot ce a urmat, nu tăierile au fost imensa prostie debitată atunci de Băsescu ci fraza care a demarat procesul de împărțire a acestei țări în două tabere artificial ostilizate, fenomen acutizat în timp până ce a generat colosalele bule electorale care erau să ne bage în război civil de alegerile astea. Totul a plecat de la celebra frază ieșită atunci pe gura domnului Băsescu, citez: ,,Și ca să fiu plastic, este o imagine care îmi vine în minte acum, statul arată, … așa, ca un om foarte gras, care s-a cățărat în spatele unuia foarte slab și subțirel, și asta e economia românească, iar cheltuielile uriașe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii și în industria românească.”. Din acel moment România a fost împărțită în două, bugetari și privați, buni și răi, grași și slabi, harnici și puturoși, utili și inutili, liberali și ,,stângiști”, fenomen care continuă și azi sub diferite forme.

Pe 4 august 2010, domnul președinte recidiva și invita doctorii, profesorii și toți nemulțumiții să plece la muncă în străinătate spunând, citez: ,,Să nu mai facem o drama din faptul că plecăm. Statul roman nu poate să-și plătească medicii și profesorii cum merită, asta-i realitatea”. Ni s-a spus verde în față că, dacă nu ne convine, putem să plecăm din țară, ca și cum țara era a lui. Și toate astea ni le spuneau Băsescu și Boc în timp ce activul de partid fura de rupea în teritoriu, făcând investiții în telegondole, terenuri de fotbal în pantă, piscine la țară pe malul Dunării, locuri de joacă în sate fără copii, etc. Definitorie pentru jaful din vremea crizei și austerității rămâne poza doamnei Udrea alături de domnul Pinalti, râzând complice, într-o telegondolă proaspăt inaugurată, făcută pe bani grei, bani direcționați din tăierile suportate de fraieri. Ce vremuri, ce tunuri și ce jafuri, din bani publici, evident. Și oamenii au plecat din România cu milioanele. Mulți de foame dar și destui de scârbă. De scârbă era să plec și eu și regret acum că nu am făcut asta atunci. Și uite așa s-a făcut diaspora asta de cca. 5-6 milioane de români marcați afectiv pe veci de drama dezrădăcinării și înstrăinării. Acesta a fost prețul social al ultimei crize, dezbinare și depopulare, și, când mă uit la cum se pune problema acum, se pare că îl vom plăti din nou.

Noi, cei care am trecut testul austerității în 2010 știm deja ce ne ne așteaptă. O să o rezolve și ăștia fix ca Boc și Băsescu. Costul social sau dramele asociate austerității nu contează. Totul se reduce la eficiență bugetară și la menajarea intereselor patronatelor.

O să vină și ăștia tot cu TVA mărit, cu taxe mai mari pe salarii, puse fără deosebire de nivelul salariului. O să ne lovească experții de dreapta și economiștii de tip ,,taie tot” cu pensii reduse, cu impozite pe proprietate și avere puse strict contabilicește, adică fără a ține seama că unul are apartament de 50 mp și Logan iar altul are vilă de 1000 mp și Rolls sau că unul are pensie de 1.200 Lei iar altul are pensie specială de 18.000 Lei. Vor pune iar taxe și impozite pe norod pentru că altfel nu știu să o dreagă și oricum nu vor să dea în capitalul mare de la care se adapă toți politicienii. Minunații economiști și politicieni de centru-dreapta, vor evita, și de data aceasta, să ,,taxeze” luxul, bogăția opulentă, acumulările excesive de capital, câștigurile speculative, afacerile cu statul, șmecherii, clientela de partid, castele profesionale privilegiate, clientela din companiile de stat, etc. Nu-și vor da nici neamurile sau amantele afară din posturile baban plătite la stat, nu vor reduce costurile aberante și complet inutile. Nu se va mări vârsta de pensionare a ,,specialilor”, nu se vor impozita mai aspru pensiile speciale, nu se vor tăia sporurile de șmecher la stat sau indemnizațiile de consilii de administrație, nu se va economisi nimic de acolo de unde se poate și ar trebui. Se va ocoli cu taxarea sectorul financiar și energetic, nu se vor mări redevențele pe petrol și gaze, nu se vor aboli sutele excepții de taxare din Codul fiscal. Nici vorbă de impozitare progresivă a tuturor veniturilor, reformarea ANAF, eradicarea evaziunii mari, scăderea taxelor pe muncă în paralel cu majorarea celor pe capital, nici vorbă de taxare suplimentară a zonelor puternic speculative (imobiliare, finanțe bănci, energie, burse, crypto). Nici vorbă de confiscarea veniturilor ilicite. Aceste idei vor fi imediat catalogate drept idei de stânga, comunism, sexomarxism, progresism, etc. O să ajungă să spună că vin și astea tot de la ruși, care vor să ne saboteze economia națională.

Tot ce ne propun partidele de centru-dreapta este o tăiere în carne vie și la grămadă pe când abordarea de stânga (autentică, nu aceea de tip pesedist), pe care o susțin și o tot recomand de 20 de ani, a promovat mereu interesul cetățeanului în detrimentul capitalului și a făcut mereu o diferențiere clară între cheltuielile esențiale, ce nu se pot tăia, de exemplu cele cu sănătatea și educația, și cele exagerate și fără rost social.

Este deci evident că austeritatea este, până la urmă, o opțiune politică și nimic mai mult, o operațiune care se poate face și altfel decât ne spun vocile de centru-dreapta și cu siguranță se poate face de o manieră care să protejeze mult mai bine marea masă a populației.

Din păcate, după cum veți vedea în curând, tot ce știu să facă politicienii de centru-dreapta este un Excel nr. 1, în care vor aduna cheltuielile statului pe 2025 ca să vadă cât e ,,paguba”, apoi vor face alt Excel, nr. 2, cu colectări necesare din măriri de taxe și impozite. Apoi vor mări TVA și procentele taxelor/impozitelor în acest Excel 2 până când le dă suma din Excel 1. Nu le dă suma, mai pun oarece dări pe salariați, mai dau afară niște profesori, doctori, ingineri, în general din ăștia ,,neesențiali” pentru societatea noastră capitalistă – multilateral dezvoltată. După 3 ani de chin, fix așa au închis criza din 2010, pur contabil, și tot așa o să o închidă și acum, strict pe spinarea .,,fraierilor”. Și, după ce o să ne facă praf, o să se și laude că au salvat țara. Ca și rândul trecut, din criza asta noi vom ieși sărăciți și cu alți trei ani pierduți din viață, pe când ei vor ieși mai bogați. Sau, cum spunea domnul Boc atunci când raporta economii la fondul de pensii, unii vom ,,ieși natural din sistem”, de foame sau de scârbă.

Singura mea curiozitate este, de criza asta, cine va apărea în poza din telegondolă în locul doamnei Udrea și domnului Pinalti?