Fiecare dintre noi este suma faptelor sale

Unii dintre noi își neagă propriul trecut, și fără să știe, în acest fel se neagă pe sine. Alții văd cu ostilitate „paiul” din ochii altuia, dar nu văd „bârna” din ochiul lor. Și mai sunt o categorie care cred că dacă se automistifică și își ascund identitatea faptelor lor, lumea a uitat de toate acestea și-i cred „curați ca lacrima.” Nu cred că trebuie uitat faptul că fiecare dintre noi este suma faptelor sale, bune sau rele. Chiar dacă nu vorbim despre ele, faptele noastre sunt acolo, în depozitarul vieții și când vine vremea vom da socoteală pentru tot. Acolo nu este cale de a nega, de a mistifica. Citiți tot articolul

De ce experimentăm, oare, toate nenorocirile lumii?

„Sătulul nu crede flămândului”, spunea Creangă preluând expresia din înțelepciunea poporului. În egoismul nostru, atitudinea față de oropsiții sorții așa ne-o manifestăm, însă la cote diferite, deoarece depinde de sensibilitatea, de empatia fiecăruia. Mă doare inima gândindu-mă la ceea ce au simțit și trăit semenii noștri care au murit arși de vii, cei de acum și nu doar de acum. „Dacă nu este cineva de-al meu, pot să trec peste asta”, șoptesc unii. Citiți tot articolul

Eu sunt statul paralel care stau și mă uit cum o mână de neisprăviți îmi devalizează țara

Mulțumesc, domnule prim-ministru! M-ați făcut foarte fericită! După cuvântarea dumneavoastră de astăzi din Parlament mi-am dat seama că trăiesc foarte, foarte bine. Că în țara aceasta curge lapte și miere de ceva timp încoace. Nu mai avem șomeri decât vreo câțiva, pe ici pe colo, nesemnificativ. Au avut loc creșteri „majore” în toate domeniile! Ați omis să spuneți că asta s-a întâmplat mai ales în domeniul prețurilor. Dar vă iert, pentru că ne situăm deasupra celor din UE. Citiți tot articolul

Restituiri

Cu siguranță că unii dintre cei care vor citi această istorioară mă vor condamna, alții se vor minuna că am avut curajul să spun adevărul, dar părerea mea sinceră este că a nu spune adevărul este o mare minciună pentru că adevărul chiar dacă este contestat, rămâne adevăr. Ca în viața fiecăruia dintre noi și în viața familiei noastre există întâmplări și evenimente care ne-au marcat existența. Una dintre aceste întâmplări îmi revine în minte ca un lait-motiv cutremurându-mă, deoarece orice necaz poate duce și suporta un om cu excepțiile necazurilor care vin din partea copiilor. Noi avem o copilă și ca o recompensă pentru hărnicia și cumințenia ei, pe când era în clasele de gimnaziu, ne-am învoit să o lăsăm să meargă în Ungaria, în excursie, cu școala. Citiți tot articolul

În natură, paraziții își ocrotesc gazdele

Ajung la concluzia că dacă toată țara ar fi testată, peste 80% am putea fi declarați infectați cu acest coronavirus. Deși țara arde, lupta cea mare se dă pentru putere. Nu contează că mor oamenii pe capete,  de boală sau de foame, nu contează că mai mult de jumătate țara este formată din șomeri sau oameni fără ocupație fiind ieșiți din rândurile șomerilor deoarece ”s-a împlinit vremea”, nu contează că un număr alarmant de copii rămân analfabeți deoarece nu au mijloacele necesare pentru a tine pasul, măcar formal, cu cei ce beneficiază totuși de tehnologie, nu contează că investițiile sunt o batjocură, că pădurile sunt plecate în cele străinătăți, nimic nu contează din toate acestea și multe altele. Citiți tot articolul

Eu nu mai vreau să las minciuna să-și facă veacul prin bătătura sufletului meu

Am ajuns la concluzia că este foarte important să ai curajul să spui ce gândești, chiar dacă asta nu este pe placul celorlalți. La urma urmei, nu este foarte importantă împăcarea cu lumea, ci împăcarea cu propria conștiință. Nu o dată am fost contrazisă, chiar violent, deși am avut toate argumentele posibile, prin care mi-am putut susține punctul de vedere. Sigur că bunul simț m-a obligat de multe ori să tac, să abandonez, dar fiind copleșită de revoltă față de lașitatea mea, am îndurat nopți nedormite, arderi inutile. Citiți tot articolul

Trăim experimentul Avicenna. Lupul ne privește, noi murim de frică

Nu pot să mă racordez la problemele politice actuale deși năvălesc peste mine sfidând până și legea unității și luptei contrariilor, cu care am avut de furcă în anii studenției și pe care nu am prea înțeles-o niciodată. Nu pot să mă gândesc la alegerile despre care se vorbește atât, la lupta politică acerbă, în care cei care ne conduc se avântă cu disperarea celui care simte că ar putea să-și piardă din privilegii. Citiți tot articolul

Răcnetul Carpaților

Am asistat la un dialog dintre o doamnă din capitală, - să-i zic, asemenea lui Cațavencu, o doamnă „capitalistă”? - și un domn din Ardeal. Au trecut alegerile, se agită spiritele pe tema fraudei votului, de tot râsul Europei, la marginea căreia stăm din bunăvoința mai marilor UE, se aruncă găina moartă când în curtea unui partid, când în curtea unei alianțe… Alegătorii, asemenea cetățeanului turmentat , parcă sunt la biserică, deoarece se crucesc, bieții, când vorbesc unii, se închină când vorbesc alții, nu mai știu cu cine au votat, sau dacă cel cu care au votat îi reprezintă…Mai mare râsu’ și mai amar plânsu’… Deci iar ne întoarcem la „vocea patriotului naționale”, dom’ le! Citiți tot articolul

O oră – cel mai scurt mandat din istoria celor aleși vreodată într-un partid

Nașul nostru de cununie a fost un om minunat, un suflet cu adevărat nobil. După evenimentele din 89 s-a implicat în politică, fiind convins că toți oamenii de bine trebuie să pună umărul ca națiunea noastră să intre în rândul lumii. Așa a ajuns mare șef la PD, un partid despre care nu știam mai multe decât despre toate celelalte, care răsăriseră ca ciupercile după ploaie. Mi s-a propus, de mai multe, ori să mă înscriu într-un partid sau altul, dar, deși le promiteam tuturor, nu m-am înscris în niciunul. Citiți tot articolul
1 2
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | După referendumul pe justiție al lui Iohannis, Guvernul Meu dă OUG uri pe organizarea judiciară