Povestea lui Șerpilică (V)
“Chişeluţu dragă… îmi poţi vedea arsurile pe faţa mea?! Eu te mai visez cum îmi împroşti scuipatul tău pe astă relicvă! Citiți tot articolul
Povestea lui Șerpilică (IV)
Vehiculul organului de poliţie rămase nemişcat pe loc. Patru ofiţeri cu degetul pe trăgaci, slobozeau plumb, încercând să-l chitească pe Şerpilică. Citiți tot articolul
Povestea lui Șerpilică (III)
“Bruv! One of ya got a phone that I could borrow, cos I need to report this mad occurrence. This snake just attacked me by the riverside,” Citiți tot articolul
Povestea lui Șerpilică (II)
Pipăiam mobilul în rucsac, fără să-mi iau ochii de pe vizuina sinistră şi am apăsat pe icoană, care făcu legătura cu mică-mea. Era noapte. Mobilul sunase de o duzină de ţingălăi, dar mica nu auzi. Întrerup legătura şi sun de data aceasta pe fix, doar de s-o trezi unul din soţi. Citiți tot articolul
Povestea lui Șerpilică (I)
Nu ştiaţi că odinioară existau şi berze omeneşti cu cuibar pe stâlp? Nu aţi auzit de aceste fiinţe? Apăi dacă aţi auzit de asemenea berze ori ba, de te-au smintit şi pe tine sau le-ai reîncarnat, cum dovedisem eu când îmi cloceam mintea ca să-mi termin eseul la Arte Citiți tot articolul
Henric al optulea şi muierile (partea a II-a)
Una dintre acele şase neveste a rămas grea cu pântecele şi dânsa a plodit în sfârşit feciorul, cel mult dorit. Insomnia zdruncinată s-a ostoit. Coşmarurile care prevedeau o fiică pe tron au încetat de a-i mai tulbura nopţile. Citiți tot articolul
Henric al optulea şi muierile (partea I)
Oarecând demult de tot, insula se fălea cu sute de mănăstiri care găzduiau măicuţe dintre cele mai mămoase, călugări dintre cei mai rugători şi oaspeţi de elită din tot regatul. Citiți tot articolul
Bădiucu Hozo II (5)
M-am dus vă spui. Am găsit… locu unde se înfig pe ptielicica omenească închipuiri deșarte, năzuințe, dorințe, vise, aprinse jinduri. M-am băgat lontru ca un flăcău nealcoș. Strig, “io mis cel care poartă numele Hozo!” Citiți tot articolul
Bădiucu Hozo II (4)
Io cu trupu meu am fo un sângur vlăstar de când m-o făcut mică-me în lume. Amu nu desprind trupu meu de sufletu care e lontru, punând ceva ce nu-i în suflet pe ptielea trupului, care-i trup mândru născut între munți, ca mică-me săraca acole m-o lăpădat afară din ie din pântece în cela Citiți tot articolul
Bădiucu Hozo II (3)
“Atunci e musai să merem cu pruncu deodată cu tăt ca dovada jertfei: doar unu din pticiorele mele tătot regal. Altfel, lumea n-ar crede pe popa Găvrilă spuind cu foc după botez:
“Căci din pricina ăstui pticior a lui Hozo mântuit prin însemnătura regală Citiți tot articolul
