O Opoziție sănătoasă și fermă găsește și poate impune, fără să dărâme, soluţii constructive

Un profesor de Pedagogie, de pe vremea când eram studentă, a făcut o afirmaţie pe care nu am înţeles-o pe atunci: „Starea societăţii depinde de calitatea femeilor şi de ceea ce exprimă o femeie în societate, chiar şi de felul cum ele arată.” Dar acum înţeleg. Societatea, ca stare şi manifestare, poate fi şi reverberaţia, complexă şi amplificată, a relaţiilor şi raporturilor de putere care există in familii, ca numitor comun, într-o majoritate. Şi de ce femeia şi nu bărbatul care, prin tradiţie, e capul familiei, care ia hotărârile? Citiți tot articolul

Democraţia nestrunită poate fi un sistem de o iresponsabilitate atroce

Patria democraţiei de tip liberal, cea pe care o avem acum, este Anglia. Această insulă a dat mai departe bătrânului continent, Europa, ideile de tip liberal, în forma lor pură. Apoi Anglia a cerut, cu jumătate de gură şi măsură, să intre în Uniunea Europeană. A fost acceptată cu înţeleaptă reticenţă. Liberalismul englez i-a făcut pe englezii intraţi în Uniune să fie constant nemulţumiţi, cârcotaşi, observând cum UE devine şi se manifestă ca un Imperiu pe care nu îl conduc ei. A urmat Brexitul, iar acum Regatul Unit se pregăteşte de No Deal. Citiți tot articolul

Pentru a stârpi corupția trebuie stopată mafiotizarea societăţii şi tribalizarea ei

Voi poposi puţin asupra articolului, semnat de Maestrul Cristoiu, din data de 18 octombrie 2020, şi anume la iniţiativa USRPLUS de a repune pe picioare şi în drepturi DNA, de a da restartul, cu toate pânzele sus, luptei anticorupţie. În primul rând, pentru a convinge pe alegătorii cu alte viziuni politice, USRPLUS ar trebui să explice, să aducă argumente coerente în favoarea strategiei lor de gândire şi acţiune, în virtutea căreia DNA şi lupta împotriva corupţiei sunt indispensabile. În absenţa acestora, intenţia repornirii DNA va trezi reacţii viscerale, pe toate palierele spectrului politic, unele pro, altele puternic contra. Citiți tot articolul

Aventura autorului necunoscut și lupta sa cu rafturile din librării

„Eu nu am nicio putere să decid, vorbiţi cu Șeful”, zise vânzătoarea celei de a treia librării. Într-un interval de o săptămână, trei librării. Mă întreb ce ar fi spus dacă erau bărbaţi? Şi-ar fi declarat cu aceeaşi râvnă convingătoare incapacitatea decizională? Ţine de atuurile, apanajul feminităţii, o scuză bună, acceptată în cultura autohtonă, pentru o femeie? Să fii în banca ta, la locul tău, să nu sari vreo barieră profesională impusă de mentalul colectiv? De data asta nu am mai plecat cu cartea de vizită între degete, ci am apăsat pe butoane, calm, dar cu vădita intenţie de a merge până la capăt: Citiți tot articolul

Locul librarilor a fost luat de vânzători

Un soare de octombrie gâdilă urechile roz ale elefantului tobogan din Parcul Sub Arini din Sibiu. Castanele căzute pe alei sunt adunate de copii. Bătrânul Sas elevat de pe Şoseaua Mihai Viteazul are tejghelele pline. În locul magazinului mic de lângă parc, o Florărie de Lux. În Anglia nu se putea face bani din flori. Femeile nu doresc flori acolo, iar învăţătoarele, nici nu mai vorbesc. Nu se lasă cumpărate, nici răsfăţate. Acolo, florile sunt bune doar la nunţi, înmormântări sau când mergi la patul bolnavului. Citiți tot articolul

Fiecare zi e un dar fragil, ca un ou pe care îl face Cosmosul pentru tine şi care dispare când vine Somnul peste noi

E o moleşeală în oameni, o lipsă de vitalitate, de prezenţă. Nu ştiu la ce gândesc oamenii când se gândesc sau trec uşor abulici unii pe lângă alţii. Unii sunt activi, aleargă, se dau cu bicicleta, dar per ansamblu, asta nu schimbă spiritul Sibiului, care mi se pare că se bălăceşte în ape stătute. Faţă de anii trecuţi, sunt mult mai multe fizionimii tip mafiot şi ameţite. Comparând peisajul caracterelor umane cu cel al anilor pre-decembrişti, din punctul meu de vedere, bazându-mă pe experienţa primilor doisprezece ani de viaţă, concluzia e tristă, poate chiar tragică. Citiți tot articolul

Întoarcerea acasă. Îmi asum acest obicei, de a fi chibzuită, ca pe o înţelepciune de viaţă, nu ca pe o fatalitate a locului

Am încărcat o tonă, am descărcat o tonă. De trei zile despachetez, dar în seara asta chiar am terminat. Sibiul miroase a aer curat, iar oamenii nu poartă măşti decât in magazine, bănci, spaţii închise. Dacă nu ar fi acestea, nici nu aş fi simţit că pe aici a trecut un val de Covid. E un aer de normalitate, îmi pare rău să îi dezamăgesc pe cei care au nevoie de drama zilnică „Ce vai, ce rău, ce jale”! M-a întâmpinat, din păcate, un tonus de negativism în oameni, de sentiment al inferiorităţii în raport cu Occidentul. „Ce ai lăsat acolo nu vei găsi aici”. Citiți tot articolul

E doar sentimentul libertății, împachetat frumos în staniol colorat

Ne pregătim de plecare. Din lemnele tari ale gardului vechi am făcut lădițe pentru obiecte de artă, sau cu valoare sentimentală, moșteniri de familie. Lădițele au fost construite conform instrucțiunilor Saatchi Art, pentru maxima securitate a obiectelor. În seara aceasta, pe când le priveam cu grijă aproape părintească, m-a fulgerat un gând pe care nu l-aș fi avut acum cinci luni, pe când nu știam cum gândesc infractorii și pe când nu apreciam statele cu o securitate puternică. Citiți tot articolul

Dentiștii, între teama de Covid și spaima de a pierde bani

Înainte de primul lockdown, cabinetele dentare din Anglia, mai ales cele private, dacă te aveau ca pacient înregistrat pe listele lor, te făceau să simți că dinții și gingiile sunt o parte esențială a trupului tău, a vieții tale, pe termen lung. Ce severi erau dacă nu te prezentai la programare! Pe lângă faptul că trebuia să plătești consultația dacă nu anunțai cu 48 de ore înainte că nu vei veni, mai și primeai o scrisorică acasă, prin care erai apostrofat cu aerul specialistului fără de care nu poți exista, așa ca să înțelegi ce iresponsabil ești față de dinții tăi și că dacă mai tragi chiulul, locul tău poate fi dat altcuiva, mult mai serios decât tine. Citiți tot articolul

Grupurile infracționale organizate urăsc și ele noua normalitate, dar merg pe val, nu împotriva curentului și se folosesc de ea

Angajatorii care și-au încurajat lucrătorii să lucreze de acasă se pregăteau, înainte de noile măsuri restrictive anunțate acum două zile de guvernul Johnson, să-și cheme angajații înapoi în birouri. Nu puteau să-i aducă înapoi oricum. Ca după o mare absență și despărțire a doi îndrăgostiți, regăsirea existenței la locul de muncă nu se putea face decât încetișor și treptat. Nu te lasă angajatorul să dai buzna, val-vârtej, în clădirea demult părăsită. Angajatorii serioși aveau un plan de reintegrare, bine pus la punct prin canale virtuale: un training online de pregătire pentru reîntoarcerea la birou. Citiți tot articolul
1 2 3 7
Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Autoritățile din România excelează în morți și amenzi
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog