Ministerul Culturii trebuie urgent să lanseze o platformă online pentru toate teatrele din țară numită „Salvăm Cultura”

Îmi era dor să respir. Și e vorba de mirosul acela al scândurii de la teatru. Este aproape inegalabil. Oricât de nouă ar fi clădirea, există un miros și un gust acolo, aproape dumnezeiesc. Este un drog sau doar un pansament aplicat de către doctorii sufletelor noastre? De când eram mic mergeam la teatru, mai des, din păcate, ca la biserică. Acolo era templul meu în care vedeam viața așa cum este ea. De poftă de teatru, profitând de existența YouTube, mi-am pus a nu știu câta oară, „Unchiul Vania” din 1968. Doamne ce dantelărie cu Cozorici, Rauțchi, Pogonat și marele Ion Marinescu cu vocea lui inegalabilă pe care o recunoști imediat. Citiți tot articolul

Avem în această fază un război între cetățean și stat

Nu apucase acest virus să pătrundă bine pe bătrânul continent, că deja am scris într-un articol că avem de-a face cu începutul celui de-al treilea război mondial. Imediat au început toți, de la prieteni și terminând cu ultimii postaci, să glumească la adresa mea și să emită ironii de tot felul. Ba unii pe față mi-au spus că datorită faptului că am studiat istoria trăiesc în trecut. Nu am vrut să joc rolul unei babe care dă în bobi de fasole sau a unuia ca Mudava pe vremuri care le spunea oamenilor la televizor să stea minute în șir cu mâinile ridicate, iar apoi le confirma că simt furnicături. Citiți tot articolul

Democrația este acel sistem politic în care presa este 90% împotriva puterii și 10% împotriva opoziției

După ce s-au isprăvit cele patru părți ale unui mic jurnal personal cu întâmplări expuse pe larg despre viața mea petrecută în județul Prahova până la 18 ani revin de această dată la lucruri cu adevărat serioase. Tot ce se întâmplă astăzi în țară este din cauza, în mare măsură, slăbirii democrației noastre și transformarea în fiecare zi a presei într-o damă de consum de la Crucea de Piatră. O doamnă elevată în trecut și cu o personalitate puternică, rămasă acum pe drumuri, astăzi presa se aruncă în patul primului venit doar să poată supraviețui. Eu cred că a fost un plan și nicidecum o întâmplare. Citiți tot articolul

Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (ultima parte)

A venit și adolescența și lucrurile s-au mai schimbat pentru că făceam sport și eram bine dezvoltat și nu prea mai încasam acele bătăi pentru vina că nu aveam par și chiar din râsete începuseră să o lase mai moale. Însă adulții, acum îmi vine să râd, rămâneau totuși fixați cu privirea spre mine când intram undeva. Putea să fie bar, magazin universal, wc public, cofetărie sau farmacie. Aceea mirare tâmpă care se potrivește nu degeaba cu acele zicale românești când curca se uită în lemne era fantastică. Citiți tot articolul

Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (partea III)

În curtea casei noastre mai era casa surorii bunicii mele și casa unui alt frate al lor care devenise, cum v-am spus, medic chirurg endocrinolog și fugise la Paris. Atunci comuniștii i-au confiscat casa din București și cea de la Breaza cu trei camere din curtea părintească și au instalat în ambele, două familii de securiști. La București, în casa de la Obor, un securist mai nenorocit și unul mai blând la Breaza. Familia securistului cu față umană de la Breaza a fugit cu puțin timp înainte de revoluție la Ploiești, iar familia mea a ocupat casa datorită gradului de rudenie. Citiți tot articolul

Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (partea II)

În anul 1980 tatăl meu se căsătorește cu mama, originară din Buzău. Și uite așa se face o punte între cele trei județe din curbura arcului carpatic. Mama este dintr-o comună renumită, Pietroasele, unde s-a găsit Cloșca cu puii de Aur și unde există acea licoare magică extrasă din struguri care te ajută să gândești mai limpede în funcție de cantitatea consumată. În concluzie, mama mea, cum era obiceiul ca soția să își urmeze bărbatul se mută în localitatea soțului, Breaza. Citiți tot articolul

Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (partea I)

Vă salut cu respect pe cei care au timp și răbdarea necesară să citească câteva gânduri ale unui om între oameni. Citesc mesajele scurte lăsate și acele clicuri pe căsuța like îmi dau un tonus pozitiv. Eram adolescent și mergeam să cumpăr de exemplu Evenimentul Zilei cu Bulina albastră. Cine știa că viața îți oferă cadoul de a fi colaborator al celui mai mare jurnalist în viață?! Știu că nu trebuie să îl laud, ci să îl înjur, că așa este în țara noastră, dar dacă vreți puteți, să o luați ca pe o înjurătură sau ironie. Citiți tot articolul

Horeca se pregătește să fie prima cămară închisă, fără provizii, a țării

Toată lumea este atentă la deciziile guvernului în aceste momente în care virusul începe să facă ravagii tot mai mari. Și la gripa spaniolă, relaxarea a creat un al doilea val devastator. Trebuia cu orice preț să avem alegeri locale. Mai suportă sistemul medical românesc presiunea la urgențele majore, inclusiv în noiembrie, ca să putem avea și un guvern și o majoritate legitimă? Citiți tot articolul

Pe net circulă zvonuri că vor să depună la alegeri liste cu Vlad Tepeș

„Așa a fost să fie”, cum spunea poetul Păunescu într-un imn, ca românii cei mai fierbinți să fie oltenii. Am stat totuși și m-am gândit ce îi face să fie mai iuți ca ardeiul acela mic verde, crescut în grădinile lor și cei mai veseli . Și, din păcate, cred că nenorocirea este răspunsul. Să fii tot timpul în alertă și tăvălit de la începuturile evului mediu de toate hoardele și imperiile și tu să reziști, e mare lucru. La început cred că au plâns, au jelit și au blestemat, dar apoi au băut un zaibăr și au început să ia viața mai lejer. Citiți tot articolul
1 2 3 8