Recent, a fost acasă o echipă a televiziunii publice a Serbiei, sub conducerea lui Milos Milic.
Distinsul nostru coleg de breaslă și de Balcani voia să realizeze un film documentar despre Evenimentele din decembrie 1989.
Am înțeles, prin intermediul Ionelei Megherel, de la
Radio România Internațional, secția Sîrbă, traducător, dar și Cicerone al echipei, că Milos Milic, un ziarist afirmat în Serbia și prin corespondențele trimise de la Tribunalul de la Haga, se gîndise să-mi ceară și mie punctul de vedere, din două motive. De la Milos Milic am dibuit și motivele:
Știa că fusesem unul dintre ziariștii europeni care au luat apărarea sîrbilor în fața agresiunii NATO.
Știa că susținusem încă din februarie 1990 teza Loviturii de stat. Pînă la mine, înregistrase punctele de vedere ale lui Ion Caramitru, Gelu Voican Voiculescu. Puncte de vedere, fără discuție, bazate pe varianta iliescistă din 1990 pînă azi:
A fost o revoltă spontană care a dus la căderea regimului. Care cădere a produs un vid de putere. Care vid a fost acoperit rapid de echipa lui Ion Iliescu numai și numai din grija ca nu cumva țara să se prăbușească. Intervenția mea avea menirea de a aduce în documentar și un punct de vedere opus celor care participaseră la Lovitura de stat din decembrie 1989.
Citiți tot articolul →