Parisul e înainte de toate, un muzeu în aer liber. Chiar dacă acesul în parcuri, pe bulevarde, pe străzi, e gratuit, totuși, nu poți spune că mergi prin și pe ele: Vizitezi, nu mergi. Pînă și cimitirelor Père-Lachaise, Montmartre, Montparnasse, trebuie să le acorzi ore întregi de parcurs printre cavouri și morminte, multe dintre ele trimiteri la Istoria Franței și a omenirii. Parisul e însă și o scenă. O scenă imensă a cotidianului mai mult sau mai puțin pitoresc. Dacă-ți muți privirea de la obiectivele emblematice ale Parisului - Tour Eiffel, Sena, Podurile peste Sena, Luvru, Place de la Concorde - vei descoperi lucruri la fel de interesante ca și cele atît de mult cultivate în cărți și în broșuri. Ca și la Roma, ca și în alte locuri pline de obiective turistice, ultracunoscute, mai ales din proze și filme, am căutat în Parisul începutului de ianuarie 2020, oraș vindecat de artificialitatea Sărbătorilor de iarnă pentru turiști, semnele vieții de fiecare zi. Citiți tot articolul →

Conferința de presă de joi, 9 ianuarie 2020, a abordat în mod inevitabil și alegerile anticipate. Între jurnaliști și Klaus Iohannis a avut loc următorul dialog: „– Referitor la PNL, s-a constituit, luni, în ședința BEx o comisie care este responsabilă de ceea ce înseamnă alegeri anticipate – dacă aţi discutat în ultima perioadă cu premierul Ludovic Orban despre acest lucru şi dacă într-adevăr considerați că sunt posibile aceste alegeri anticipate? Klaus Iohannis: Eu cred că sunt posibile și mă voi implica pentru a promova conceptul de alegeri anticipate. Da, îmi doresc alegeri anticipate. – Dacă PSD nu va depune o moțiune de cenzură, îi veți sugera premierului Ludovic Orban să își depună mandatul? Ar accepta? Klaus Iohannis: Asta este o chestiune pe care nu am discutat-o. Este evident că pentru a ajunge la anticipate cunoaștem prevederea constituțională, este nevoie ca guvernul să fie demis sau să se retragă și după aceea este nevoie de două încercări nereușite de formare a unui nou guvern. Este evident moțiunea de cenzură o variantă prin care se poate inițializa acest demers. Aceste chestiuni le voi discuta și cu premierul și cu alții. Chiar mîine voi avea, aici, la Cotroceni, o discuție cu premierul Ludovic Orban și vom aborda aceste chestiuni. – O ultimă întrebare pe această temă, dacă îmi permiteți. Considerați că domnul Ludovic Orban este la fel de determinat ca anul trecut cu privire la convocarea unor alegeri anticipate? Citiți tot articolul →

Joi seara, tocmai cînd încheiasem de fotografiat și filmat marea demonstrație de la Paris împotriva Legii Pensiilor, unul din punctele forte ale unei mișcări de protest care paralizează transportul în comun din Paris de o lună și ceva (în Montmartre, unde locuiesc, toate stațiile de metrou sînt închise, iar pe cheiul Senei poți vedea șiruri de bicicliști și trotinetiști curgînd printre mașinile fixate în ambuteiaje enorme), și mă amuza un soi de cîntecel antiMacron interpretat de mulțime, m-a sunat Cătălina Porumbel pentru a mă aduce cu picioarele pe pămîntul patriei. Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă în care s-a referit la alegerile parlamentare anticipate, prilej cu care a lăsat impresia că nu-i dă garanții lui Ludovic Orban că va fi premier și după anticipate, dacă acesta demisionează pentru a crea Criza din care s-ar ivi anticipatele. Despre antincipate se discută de vreo lună și ceva, de cînd Klaus Iohannis a învins la prezidențiale fără să se trezească bine din somn, oricum, fără să se spele pe ochi. Pe măsura trecerii timpului și prin asta a adîncirii lui Ludovic Orban în fotoliul de premier ca într-un orgasm prelungit al puterii, s-au ivit tot mai multe zvonuri că anticipatele sînt doar o Diversiune menită să șantajeze PSD ca să nu depună Moțiune de cenzură. Citiți tot articolul →

Printr-o șmecherie ținînd de politrucismul postdecembrist, Guvernul Ludovic Orban a schimbat Legea finanțării partidelor politice. Potrivit Legii nr. 334/2006 partidele politice parlamentare primesc subvenție în funcție de numărul de deputați și senatori obținuți în urma alegerilor generale. Prin acceptarea unui amendament introdus de Victor Ponta la Legea Bugetului, trecută prin Parlament în urma asumării răspunderii, în 2020 partidele politice încasează subvenție în funcție de numărul de parlamentari înscriși la 1 ianuarie 2020. Altfel spus, șmecheria PNL-istă încurajează unul dintre cele mai mizere fenomene ale politicii românești postdecembriste, izvor al scîrbei tot mai mari manifestate de cetățeni, mai ales de cei tineri, față de politică în general: Traseismul politic. Activ și în perioada interbelică, răspunzător printre altele de creșterea simpatiei față de Mișcarea legionară, ostilă trecerii dintr-un partid într-altul, fenomenul a fost poreclit înainte de Război, aviatorism politic. Citiți tot articolul →

Duminică seara, cînd am ajuns la Paris, luînd cunoștință chiar din taxiul luat de la aeroport că greva transportului în comun continuă și acum, după Revelion, am descoperit pe telefon un mesaj: „Bună seara, Silviu Prigoană vă deranjează cu o simplă întrebare. Începe războiul iraniano-american? Dacă da, cînd? Dumneavoastră ați mai prezis, și s-a întîmplat cu exactitate, războiul din Irak.” Sînt sigur că mulți cititori, mai ales dintre cei care știu mai puțin despre experiența mea ca director al postului Realitatea patronat pe Silviu Prigoană, vor fi rămași întrebători în fața acestui mesaj. Că Silviu Prigoană dădea curs unei preocupări din România lăsată de mine în urmă duminică după-amiază se mai înțelegea. Spre deosebire de Franța, unde conflictul dintre Iran și SUA, iscat prin asasinarea de către Donald Trump a generalului iranian Soleimani, e printre ultimile subiecte ale televiunilor, fie și pentru că dominant, atotputernic e subiectul conflictului social de proporții declanșat de legea pensiilor pe cale de a fi impusă de Macron, România pare a fi mai îngrijorată decît America de perspectiva unui război între Teheran și Washington. Citiți tot articolul →

Se vorbește tot mai mult de emiterea unei Ordonanțe de urgență pentru desfășurarea localelor în două tururi. Mulți, mai ales dintre adepții partidelor dezavantajate de scrutinul în două tururi, spun că așa ceva e imposibil. Argumentele lor: Alegerile în două tururi defavorizează pe primarii în exercițiu. Ca urmare a zestrei aduse de PD-L la cununia cu partidul lui Crin Antonescu, PNL are mulți primari în funcțiune. Aceștia ar face presiuni pentru rămînerea la un singur tur de scrutin. Dacă se decide scrutin în două tururi, PSD depune Moțiune de cenzură. Ludovic Orban s-ar fi înțeles cu Marcel Ciolacu să-l lase să guverneze în schimbul promisiunii că se va rămîne la un singur tur. Moțiune de cenzură înseamnă automat anticipate. PNL fuge de anticipate, deși în public susține contrariul. Aceste argumente nu rezistă minimei confruntări cu logica realității politice. Primarii PNL nu sînt deloc defavorizați de două tururi. Dreapta e pe val. Dreapta înseamnă însă PNL, USR, PMP, și mai nou, ALDE. Pe acest fond primul tur va aduce peste tot victoria Dreptei. Numai că între un primar PNL deja în funcțiune și un candidat de la USR, electoratul va opta pentru primarul PNL. Citiți tot articolul →

Pe 4 noiembrie 2019 România avea un nou guvern. După șapte ani de administrare PSD-istă, la Palatul Victoria se instala un cabinet de Dreapta. Trecerea Guvernului Ludovic Orban va fi văzută de istoricii din viitor, de regulă naivi, ca un miracol. PSD deținea majoritatea în Parlament. Partidele care din varii motive votaseră Moțiunea de cenzură – ALDE, Pro România, UDMR – anunțaseră înainte de Căderea Guvernului Dăncilă că nu vor vota nici în ruptul capului un Guvern condus de Ludovic Orban. Pînă la urmă, ALDE și UDMR s-au grăbit să susțină investirea lui Ludovic Orban ca premier, aducînd deja tradiționalele argumente ale oportunismului politruc. Pro România s-a opus inutil: O parte din parlamentari, unii dintre ei membri ai conducerii, au respins indicația lui Victor Ponta de a nu vota, iar restul de Da a venit de la PSD-iști. Istoricii clipei, mai puțin naivi decît Istoricii, n-au văzut în întîmplare nici un miracol. Ei au observat, de exemplu, răsturnări peste noapte de poziție în privința votului la unii parlamentari PSD. Elena Hărătău, din organizația PSD Bacău, a votat trecerea Guvernului Meu Doi în pofida indicației corecte date de conducerea PSD. Presa TeFeListă a elogiat gestul parlamentarei de Bacău ca fiind unul de demnitate. Citiți tot articolul →

Sînt pe ultima sută de metri cu un eseu pe care țin neapărat să-l includ în cartea Decembrie 1989. Comunismul a căzut în picioare! Prin cu orice preț înțeleg mai ales cel al pistolului pus în coasta mea de redacția editurii ca să poată trimite cartea la tipar. Eseul e dedicat rolului presei în crearea și întreținerea Psihozei teroriste. Cercetătorii de pînă acum, dar și procurorii din Dosarul Revoluției s-au interesat doar de rolul televiziunii în desfășurarea celei mai mari Diversiuni din Istoria patriei. În realitate, la crearea și întreținerea psihozei au contribuit și Radio România, uneori mai isteric decît TVR, radiourile străine ascultate în țară – Radio Europa Liberă, Radio Budapesta, Vocea Americii, Radio Deustche Welle, agențiile de presă străine – Agenția TASS, France Press, Associated Press, United Press International, dar și presa scrisă, convertită peste noapte la perestroikism. Citiți tot articolul →

Strîns cu ușa de termenul de predare – lucram de zor la ultimul eseu din cartea Decembrie 1989. Comunismul a căzut în picioare! programată să apară la finele lui ianuarie 2020 (dacă dă Dumnezeu și o termin o dată), un eseu în premieră despre Evenimentele din decembrie 1989 și anume Chipul teroristului în presa trecută peste noapte de la ceaușism la iliescism – cînd m-a sunat de la Antena 3 Nadina Câmpean. Să vin vineri, de la 17, la Antena 3, la o emisiune în care ea ține locul Cătălinei Porumbel. Aveam două motive să nu merg: • Cînd sînt în contratimp cu lucrul la o carte, orice ieșire în spațiu mediatic e o însemnată pierdere de timp pentru mine. • Nu știam mare lucru despre Nadina Câmpean. Știam că e moderatoarea unei emisiuni de dimineață. Eu însă nu mă uit la televizor nici măcar seara, cînd tot omul, dacă nu se îmbată, urmărește televiziunile de știri, d-apoi dimineața. O experiență de dialog unu la unu cu o ziaristă cu care nu lucrasem niciodată pînă acum risca să fie o experiență nefericită. Și la vîrsta asta numai de experiențe nefericite n-am nevoie. Citiți tot articolul →