Alegerile prezidențiale din postdecembrism au drept unul dintre momentele obligatorii ceea ce s-ar numi Spectacolul lansării candidatului. Acest moment e punctul final al unei întregi perioade, conținînd anunțul politicianului că va candida, desemnarea de către un for colectiv de mai mică importanță, și punctul de început al unei noi perioade, bine strunite de echipa de campanie, înscriind deplasări în țară, întîlniri cu alegătorii, interviuri în presă, participare la dezbateri. Joi și sîmbătă, în prezența lui Klaus Iohannis, PNL a organizat Spectacolul lansării: Reuniunea Consiliului Național al PNL, cu participarea a 3200 de persoane, avînd la ordinea de zi chestiuni organizatorice, dar care a fost practic reuniunea națională de lansare a lui Klaus Iohannis. Declanșarea campaniei de strîngere de semnături. Și ea, teoretic, o operațiune organizatorică, începutul campaniei de strîngere de de semnături s-a vrut un spectacol de propagandă electorală. Reuniunea Consiliului Național și demararea campaniei de strîngere a semnăturilor stau, așadar, sub semnul propagandei electorale. Prin notele sale de esență, cele două momente țin de campania electorală propriu-zisă. De remarcat în cazul lui Klaus Iohannis o ciudățenie. Președintele în exercițiu și-a anunțat candidatura de anul trecut. PNL și l-a asumat de îndată în ipostaza de candidat. Din momentul cînd și-a anunțat candidatura – 23 iunie 2018 – Klaus Iohannis n-a mai fost președintele României. A fost candidatul unui partid – PNL – la prezidențialele din noiembrie 2019. Despre grava încălcare a Constituției înfăptuită de președintele Klaus Iohannis prin încheierea mandatului de președinte nu în noiembrie 2019, ci în iunie 2018 am mai scris. Citiți tot articolul →

A trecut neobservată de presa cu adevărat interesată de descoperirea Adevărului despre Cazul Caracal (ce mai bună dovadă că demonstrația din Piața Victoriei, de sîmbătă 10 august 2019, a fost sub control decît faptul că nu s-a cerut în nici o clipă Adevărul despre moartea Luizei?!) excelenta inițiativă a RRA de a realiza Documentarul Cazul Caracal, o amplă anchetă profesionistă realizată la Caracal și difuzată vineri, 9 august ora 13. Prin amabilitatea Rador, am obținut transcrierea acestei emisiuni. O reproduc mai jos convins că din lectura ei va ridica și mai multe întrebări în legătură cu felul în care se desfășoară ancheta. Dincolo de aceste întrebări rămîne o concluzie neliniștitoare pentru statul român: La Caracal nimeni nu crede în corectitudinea anchetei penale.

---

Documentarele RRA: Cazul Caracal Realizator: Simona Şerbănescu: Cazul Alexandrei Măceşanu, adolescenta răpită, sechestrată şi ucisă la Caracal, şi al Luizei Melencu, tânăra despre care nu s-a mai ştiut nimic din 14 aprilie, a provocat un val imens de revoltă şi nemulţumire. În cazul în care nimic nu a funcţionat, sunt întrebări peste întrebări fără răspunsuri, care au implicat emoţional întreaga societate şi, în primul rând, comunitatea din Caracal, oraşul din judeţul Olt care se întinde pe doar 72 de kilometri pătraţi, cu o populaţie de aproximativ 30.000 de oameni. Un oraş în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, dar nimeni nu ştie nimic. Citiți tot articolul →

Nu-l cunosc pe Alexandru Cumpănașu. Nu-mi dau seama de dedesubturile intervenției sale în Cazul Caracal. Pot spune însă, ca Istoric al clipei, că această intervenție, unică în postdecembrism prin efectele sale, ar trebui salutată de toți jurnaliștii civili din România lui 2019. Spun, civili, pentru că, în timp ce în primii ani postdecembriști, aveam jurnaliști închinați sacului cu bani al noilor îmbogățiți, după 2004, au apărut și s-au răspîndit jurnaliștii închinați ordinelor date de Serviciile secrete, cele care sub mandatul lui Traian Băsescu s-au pregătit pentru a pune mîna pe putere sub mandatul lui Klaus Iohannis. Așa s-a născut categoria jurnaliștilor cu epoleți. Unii dintre ei fac parte din Unități militare care sînt trusturi de presă, televiziuni de știri, site-uri, toate finanțate din fonduri obscure. Alții sînt fac parte din gherete. Nu în ultimul rînd, jurnaliști cu epoleți sînt și în mișcare, de la un trust la altul, în funcție de comandă. Acești jurnaliști, porecliți și acoperiți, deși cu mici excepție sînt niște fripturiști, l-au atacat pe Alexandru Cumpănașu cu sălbăticie. Nu de alta, dar intervențiile sale au lovit campania securistică de mușamalizare a adevărului în cazul Caracal prin concentrarea anchetei și a manipulării media pe teza Asasinului singuratic, pe zi ce trece tot mai Monstru. Vineri, 9 august 2019, Alexandru Cumpănașu a scris pe Facebook printre altele: Citiți tot articolul →

Scriam în numărul anterior că, la fel ca în cazul Jurnaliștii răpiți în Irak, din 2005, povestea despre ce s-a întîmplat în realitate după ce Alexandra s-a urcat în mașina lui Gheorghe Dincă, dacă nu chiar înainte de asta, e scrisă și rescrisă în permanență în funcție de opinia publică. Neîndoielnic, în cazul Caracal își spune cuvîntul un interes de o rară importanță în postdecembrism. Acela ca nu cumva în opinia publică să-și facă drum ipoteza unei legături între Gheorghe Dincă și Baza de la Deveselu. Cum ar fi ca pînă pe 20 august 2019, cînd va avea loc întîlnirea de la Casa Albă, în opinia publică de la noi, corect sau incorect să se adîncească opinia că Gheorghe Dincă era colaborator al Serviciile pe linie de controlare a femeilor cu care militarii americani de la Deveselu își rezolvă nevoile sexuale? Klaus Iohannis ar fi constrîns să abordeze problema la întîlnirea cu Donald Trump. Dacă n-o face, adio al doilea mandat. Donald Trump, și el în campanie, ar trebui să dea satisfacție opiniei publice din România, dar și din America. Explicabil efortul incredibil, unic în postdecembrism, de a păstra ancheta departe de orice pistă care ar putea duce la teza Rețelei. Printre preocupările menite a ține Cazul în hotarele acestei teze, astfel încît nici măcar ideea unei rețele sau complicități să nu se ivească, aș înscrie ținerea sub control a opiniei publice, astfel încît prin intermediul presei independente, dar și a Internetului să nu se dezvolte teza Rețelei. Citiți tot articolul →

Marți, 6 august 2019, s-a dat publicității Comunicatul prin care e anunțată vizita la Casa Albă a lui Klaus Iohannis în 20 august 2019. Să ne imaginăm dacă o clipă în opinia publică de la noi ar fi încolțit și înflorit apoi ipoteza unei legături între Gheorghe Dincă și militarii americani de la Deveselu. Ar mai fi fost posibilă vizita? Și dacă da, sub semnul cărei atmosfere? Vineri, 2 august 2019, susțineam la emisiunea Cătălinei Porumbel de la Antena 3, spre disperarea cui știu eu, că în impunerea variantei asasinului singuratic și deci în excluderea ideii nu doar de Rețea pentru Deveselu, dar și de Rețea în general, chiar și de Rețea PSD-istă, își spune cuvîntul un interes suprastatal. Nu știam atunci de vizită. Credeam că e doar spaima de propaganda rusească. Acum sper că românii vor fi înțeles efortul inimaginabil de convingere privind asasinul singuratic desfășurat în aceste zile la o amploare atinsă doar de diversiunea care a dus la evenimentele din decembrie 1989. Mai mult decît efort, un veritabil război, în care au fost aruncate toate instrumentele și mijloacele diversioniste: De la Divizia Presă a SRI, care atacă pe oricine cuteză să se întrebe dacă nu e și altceva decît implicarea unui maniac singuratic, pînă la compromiterea fără scrupule a unor instituții precum DIICOT, INML. Citiți tot articolul →

Marți, 30 iulie 2019, într-o amplă Declarație de presă Klaus Iohannis a pus Cazul de la Caracal pe seama lipsei de profesionalism a celor care au fost implicați, din partea instituțiilor de forță, în salvarea Alexandrei Măceșanu: STS, Poliție, Parchet. Am salutat în scris intervenția lui Klaus Iohannis. După opinia mea de la vremea respectivă punea punctul pe i. În ce privește perioada de dinainte de intrarea de la 6 dimineața, instituțiile au procedat cu o stridentă lipsă de profesionalism. Eram de acord cu expertiza lui Klaus Iohannis, deoarece mă bazam doar pe informațiile despre acțiunile Poliției Caracal și ale Parchetului de pe lîngă Judecătoria Caracal. Nu aveam nici o informație cel puțin oficială despre ce se întîmplase după intrarea în incintă și mai ales după declanșarea investigației penale. Nu știam nici amănunte despre perioada anterioară intrării în locuință. Am pus mîna însă pe Raportul MAI. Din acest Raport am aflat că pe la 18 seara, 25 iulie 2019, în descoperirea răpitorului se angajează și procurorul Liviu Vasilescu, de la DIICOT Craiova, procurorul de caz în dosarul de dispariție a Luizei. Citiți tot articolul →

Așa cum am procedat în atîtea momente postdecembriste cu evenimente secretoare de enigme, voi căuta pe cît posibil să rămîn în hotarele datelor exacte. Și cum nu sînt jurnalist de teren și nici n-am la dispoziție nu o redacție, dar nici măcar un colaborator de teren, voi încerca să descopăr adevărul din analiza din bibliotecă a faptelor. E ceea ce face, de altfel, nu numai Istoricul Clipei, dar și istoricul în general, care scrie cu datele și documentele în față, interpretîndu-le din perspectiva dată de logica viețiii. Precizez asta, deoarece în astfel de împrejurări, atît istoricul clipei, cît și istoricul nu numai că pot, dar sînt obligați să raporteze faptele la logica vieții. Unul dintre lucrurile pe care le-am făcut de îndată ce m-am întors în țară a fost descoperirea și consemnarea documentelor oficiale. Din acel moment urmăresc și plasez în foldere special deschise pentru asta tot ce se difuzează -evident, nu de genul neroziilor debitate de televiziunile de știri- despre Cazul Caracal. Deși – așa cum scriam în numărul anterior – acestea sînt puține și sărace în informații, pentru a da posibilitate manipulării prin trucul „din surse”, simpla lectură a documentelor oficiale îți atrage atenția asupra unor bizarerii. Una și nu dintre cele minore e pasarea dosarului de la o instituție la alta prin declinarea de competență pentru a ajunge în final la DIICOT structura centrală, sub conducerea directă a lui Felix Bănilă. Citiți tot articolul →

Peste puțin timp, mai precis pe 10 august 2019, se va împlini un an de zile de la evenimentele care au șocat la vremea respectivă opinia publică internă și internațională. Prin evenimentele din 10 august 2018, părțile aflate în conflict politic, sprijinite intens de presă, împărțită și ea în galerii de chibițăreală electorală, înțeleg lucruri diferite. Forțele anti-PSD de la Klaus Iohannis pînă la U.M. din Presă, înțeleg prin evenimente reprimarea miilor de protestatari pașnici de către Jandarmeria aflată la ordinul Guvernului PSD-ALDE prin Ministerul de Interne condus de Carmen Dan. Forțele de ordine au avut drept pretext al intervenției în forță, cu vădite note de violență inexplicabilă și mai ales neprofesionistă, provocările unor grupuri anume, dezvăluind un anume profesionalism din rîndurile protestatarilor. Aceste provocări au fost puse de forțele anti-PSD pe seama Guvernului, mai precis a lui Liviu Dragnea. PSD și ALDE, de la Liviu Dragnea pînă la presa de casă a Guvernului, înțeleg prin evenimentele din 10 august 2018 o tentativă de lovitură de stat pusă la cale de Opoziție. Sub acest semn, provocările sînt puse pe seama unor grupuri Rezist din mulțime, care au procedat Planului de Lovitură de stat. Iar intervenția în forță a fost justificată prin nevoia de a contracara tentativa de Lovitură de Stat împrăștiind rapid mulțimea din Piață. Peste tot în lume una dintre misiunile de esență ale jurnaliștilor e cea de a nu crede o iotă din versiunile oficiale asupra unor evenimente controversate și a încerca să deslușească și să prezinte opiniei publice realitatea, care, în chip fatal se ascunde dincolo de ceea ce se vede. Citiți tot articolul →

Pe parcursul zilei de vineri, 2 august 2019, am avut mai mai multe intervenții Tv, de la participarea la emisiunea Gîndurile lui Cristoiu, la Mediafax, pînă la intervenția la România tv de la ora 20, intervenție în care am continuat să susține rolul diversionist al DIICOT în Afacerea Monstrul cu butoiul de la Caracal. Unele site-uri au făcut știri din spusele mele. Pentru că – sînt sigur – mulți cititori nu mă vor fi urmărit în direct, redau mai jos textele apărute în presă despre declarațiile mele.

---

Mediafax

BUCUREȘTI (MEDIAFAX) - Cazul crimelor de la Caracal a dus la îngroparea PSD, iar premierul Viorica Dăncilă ar trebui să se retragă din cursa prezidențială în care ar putea apărea un nou candidat, Alexandru Cumpănașu, spune Ion Cristoiu. Analistul politic a afirmat joi, la emisiunea Gândurile lui Cristoiu, că amânarea congresului PSD, de validare a candidaturii Vioricăi Dăncilă la Președinție, de pe 3 august pe 24 august este un semn că liderul PSD nu va mai candida și sunt căutate ale soluții. “Eu cred că e vorba de un caz dramatic care a dus la crearea unei adânciri a imaginii că România e un stat putred și atunci acest fapt a dus la îngroparea definitivă a PSD-ului și după părerea mea la îngroparea candidatului PSD, deci după părerea mea doamna Dăncilă trebuie să renunțe rapid, la candidatură, nu are nici măcar șansa să intre într-un tur, cred că e deja pe locul șapte. Din câte îmi dau eu seama așa ca informație amânarea până pe 24 este și expresia faptului că ea nu va mai candida și probabil se caută soluții, fie Tăriceanu, fie altcineva, dar după părerea mea acum în acest moment partidul cel mai lovit este PSD-ul, nu pentru că ce a zis Klaus Iohannis, ci pentru că e la guvernare. Totul - Poliție, toate alea până și STS-ul, asta e o chestie tipică”, a susținut jurnalistul. Citiți tot articolul →

La orele 19. 55 DIICOT anunța printr-un Comunicat Oficial că: „În raport de analizele antropologice şi genetice aflate în desfăşurare, vom informa opinia publică asupra rezultatelor acestora.” Peste nici o oră la un alt Comunicat DIICOT spunea altceva: „În cursul acestei zile, Institutul Național de Medicină Legală a transmis DIICOT – Structura Centrală raportul de expertiză medico-legală antropologică privind examinarea materialului osos și dentar identificat în urma percheziției domiciliare efectuate la data de 27.07.2019 la locuința inculpatului Dincă Gheorghe. Având în vedere faptul că, până la acest moment, raportul asupra materialului genetic nu a fost transmis, iar rezultatele necesită a fi coroborate, opinia publică va fi informată ulterior asupra concluziilor acestora.” La puțin timp după asta, Alexandru Cumpănașu anunța că Ministerul Justiției a informat familia că cenușa din Butoiul metalic e a Alexandrei. Că IML a confirmat ceea ce Georgiana Hossu ne pregătea să aflăm încă de duminică, puternic sprijinită de o anume parte a presei, și anume că Gheorghe Dincă a inventat butoiul metalic în care ard cadavre mai ceva ca în cuptorul crematoriului, dar argintul rămîne intact, nu m-a mirat. Citiți tot articolul →