Pentru PSD căderea lui Dragnea e asemănătoare Căderii lui Ceaușescu pentru PCR

Într-un text redactat ca un răspuns la ediția online a Evenimentului zilei din 1 ianuarie 2020, am evidențiat drept principal eveniment al anului 2019 condamnarea lui Liviu Dragnea, mai precis, pentru că acesta a fost în fapt evenimentul, încarcerarea lui Liviu Dragnea. Chestionat miercuri, 1 ianuarie 2020, seara, de Nicoleta Cone, de la Realitatea Plus, asupra acestei aserțiuni, aparent paradoxale, dacă ne gîndim că 2019 a înscris și evenimente precum căderea Guvernului Dăncilă, investirea guvernului ultraminoritar Ludovic Orban, victoria zdrobitoare a lui Klaus Iohannis la prezidențiale, ma vorbit despre momentul 27 mai 2019. A fost pentru mine un bun prilej de a aduce noi argumente în sprijinul tezei că încarcerarea lui Liviu Dragnea a fost principalul eveniment al anului 2019. Redau mai jos aceste argumente: Citiți tot articolul

2019 a fost anul în care Sistemul și-a dat seama că poate să facă orice

Dan Andronic mi-a trimis un e-mail din care citez: „Vreau și eu o caracterizare a României 2019 în 2000 de semne. Care au fost cele mai importante evenimente politice, economice, media. Cum ai caracteriza anul 2019. Cel mai bun politician, cel mai slab. Orice altceva te-a impresionat.” A scrie despre România lui 2019 în 2000 de semne e ca și cum ai rezuma Istoria omenirii într-o pagină de carte. Luînd asta drept provocare ( de obicei scriu mult despre un subiect, 2000 de semne nu-mi ajung nici să intru în conținut ), încerc să mă execut în noaptea de Revelion, pe care n-o sărbătoresc, deoarece, așa cum am mai scris nu văd nici un motiv de petrecere din faptul c-am trecut din 2019 în 2020 și nu invers, din 2020 în 2019. România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o realitate de plumb. Teoretic, avem alegeri libere și corecte, presă independentă, pluralism politic, instituții definitorii ale statului de drept, precum Parlament, Justiție, Avocatul Poporului, Guvern, Președinție. Practic avem o dictatură a Sistemului instituțiilor de forță. Citiți tot articolul

Frustrarea de a nu da cu petarde de Revelion

Cine m-a urmărit de-a lungul anilor (pentru a mă citi şi nu pentru a mă înjura sau monitoriza) va fi băgat de seamă că în perioada 24 decembrie – 3 ianuarie plec peste hotare, într-o călătorie de cunoaştere. De ce nu aleg toamna sau primăvara, anotimpuri mult mai nimerite decît iarna pentru o calabalîceală (cuvînt născocit de mine, desemnînd voiajul cu multe bagaje!) în străinătate? Din mai multe motive: 1) De Sărbătorile de Iarnă, în România se închid bibliotecile. Ca să nu mai spun că se pustiesc toate cele legate de muncă. Ori eu, de cînd mă ştiu, habar n-am să fac altceva decît să muncesc. 2) De Sărbătorile de Iarnă, peste pereţii din chirpici ai ţării se dă cu o vopsea sclipitoare, menită a crea atmosfera unei lumi îmbuibate, fericite pînă la greaţă şi cu toate nevoile cotidiene îndeplinite. Nu suport în general Sărbătoarea obligatorie, cînd mi se vîră pe gît atmosfera de bucurie explozivă, chiar dacă ceasornicul meu sufletesc e la altă oră. Cum s-o suport pe cea din România, ştiută din start ca de spoială? În străinătate, traversez în chip obligatoriu două Sărbători: Crăciunul şi Revelionul. După atîtea Crăciunuri petrecute în străinătate ştiu pe de rost notele atmosferei din Vest: De la Ieslea sfîntă întocmită în Centru pînă la prăvăliile amenajate sub formă de Tîrg de iarnă, pentru a ţine locul magazinelor închise. Citiți tot articolul

Proză satirică | Staulul Sfînt

Bogdan Nenicu, noul primar, ales în vară din primul tur cu 70%, după ce fostul se retrase, dus la azil de fiică și de ginere, socoti că trebuie să facă un eveniment istoric din primul Crăciun al Mandatului său. Urbea în fruntea căreia ajunsese el edil șef se reducea la un Bulevard principal care începea de la Gară, trecea prin Piața Sfatului și, după vreo 500 de metri, se oprea în plin cîmp. Din motive care scapă, fostul primar se apucase să-l prelungească pînă la Combinatul de Porci. Din lipsă de fonduri, reușise să facă doar 50 de metri. Șoferilor de prin alte locuri asfaltul care se termina brusc le dădea bătăi de cap. Fără a ști despre ce-i vorba, cînd vedeau semnul de încetare a restricției de 50 de kilometri la oră, accelerau, furați de carosabilul pustiu, dar și de scînteierea castelului de apă al Combinatului, pe care-l confundau cu o stație spațială. Cînd își dădeau seama că șoseaua are doar 100 de metri, era prea tîrziu. Mașina ajunsese deja în pîrloaga din jurul șoselei. Numeroase plîngeri obligară Consiliu orășenesc să ia în discuție fixarea unui panou gigantic pe care să scrie Atenție! Șoseaua se termină după 100 de metri! Citiți tot articolul

Ion Cristoiu: Am ca model presa americană. Presa care ține să concureze serviciile secrete în materie de informații

Cum v-a venit ideea să construiți acest ziar?
Inițiativa ca Trustul Expres (acționari Mihai Cârciog, Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, în ordinea acțiunilor deținute, eu doar pentru contribuția gazetărească) să scoată un ziar a fost a lui Mihai Cârciog, un geniu în materie de investiții în presă. Conduceam Expres Magazin, după ce plecasem de la Zig Zag Magazin, și atinsesem cu acest săptămînal, ca și cu cel anterior, peste 500.000 de exemplare: Talentul meu definitoriu e de făcător de săptămînale și nu de cotidiane. Deoarece era o afacere rentabilă, Expres Magazin adusese Trustului suficienți bani pentru a se investi într-un cotidian. Deși înainte de 1989 lucrasem la un cotidian (Scînteia tineretului, ca redactor șef adjunct), mă temeam de conducerea unui cotidian în presa liberă. Noua ipostază presupunea o și mai mare muncă decît la săptămînal și, în plus, n-aveam experiența șefiei unui cotidian, din simplu motiv că lucrase înainte de 1989 ca redactor șef adjunct. Ca să nu mai spun că pe piață se așezaseră solid cele trei foste cotidiane ale regimului Ceaușescu, avantajate încă din 23 decembrie 1989 de sedii, tipografii, cotă de hîrtie, redactori și mai ales cititori deja împătimiți. Cum să-ți faci loc în această înghesuială cu un cotidian particular, absolut necunoscut marelui public, fără sediu, fără mobilier, fără tipografie? Citiți tot articolul

De ce au scăpat de pușcărie agresorii Jandarmeriței? Pentru că erau în misiune!

Agenția Mediafax a difuzat sîmbătă, 28 decembrie 2019 o știre pe care o rezum astfel: Cei șapte agresori ai femeii jandarm de la protestul din 10 august 2018 din Piața Victoriei au fost condamnați de magistrații Judecătoriei Sectorului 1 la închisoare cu suspendare pentru ultraj. Doi dintre aceștia au luat arma jandarmeriței căzute la pămînt și au pus-o la păstrare. După cum era de așteptat, știrea a stîrnit scandal. Nu unul uriaș, deoarece presa prezidențială a tăcut. Au tăcut și partidele politice. Că s-au făcut că plouă partidele lui Klaus Iohannis - PNL și USR - cele care s-au îngrășat politic din Diversiunea 10 august 2018, e de înțeles. Pentru presa prezidențială, pentru partidele care-l susțin pe Klaus Iohannis, 10 august 2018 joacă rolul lui 23 august 1944 pentru PCR și al lui 22 decembrie 1989 pentru FSN. De neînțeles e tăcerea PSD. Deși dacă ne gîndim bine, tăcerea principalului partid de Opoziție, cel care a fost ținta Operațiunii Mortul de la 10 august 2018, își găsește explicația. Actuala conducere zisă și interimară a partidului a îmbrățișat cu abnegație politica TeFeListă. Mai e puțin și Marcel Ciolacu îl va însoți pe Mălin Bot în insultarea foștilor miniștri PSD, de care președintele interimar luptă din greu să se despartă. Citiți tot articolul

30 de ani de la Debutul celei mai mari Diversiuni din Istoria României | În fine, Ion Iliescu mărturisește c-a fost responsabil de Diversiunea cu teroriștii

Am reprodus în numărul anterior Discursul lui Ion Iliescu din seara zilei de 23 decembrie 1989. Un discurs beneficiind de autoritatea de șef al statului, după Comunicatul din seara lui 22 decembrie 1989, ora 23, 30 prin care se anunța înființarea Consiliului Frontului Salvării Naționale, organism condus de Ion Iilescu și care preia întreaga putere în România. Esența Discursului, piesă crucială în realizarea Sîngeroasei Diversiuni cu Teroriștii care vor să-l readucă la putere pe Nicolae Ceaușescu, constă în întreținerea Pshihozei Dușmanului monstruos cu care se bate Armata sub conducerea, evident, a lui Ion Iliescu, Salvatorul Revoluției. Cu o seară înainte, cea din 22 decembrie 1989, tot la TVR, Ion Iliescu pregătise terenul pentru teza cu teroriștii, invocînd un așa-zis atac asupra noii echipe de conducere a țării lansat de o unitate „special pregătită ca să-l apere pe Ceaușescu”: „În momentul în care ne organizam, ne constituiam în sediul Comitetului Central care fusese ocupat de forţele patriotice, o grupă din unităţile Securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, să apere sediul lui, a ascuns undeva, prin subsoluri... Citiți tot articolul

30 de ani de la Debutul celei mai mari Diversiuni din Istoria României | Discursul din seara lui 23 decembrie 1989, prin care Ion Iliescu a contribuit la moartea a 853 de nevinovați

Agenția Mediafax a difuzat pe 24 decembrie 2019 un amplu interviu cu Ion Iliescu despre Evenimentele din decembrie 1989. Preocupat cum mă știu de Evenimentele din decembrie 1989, am citit cu atenție interviul dat de Ion Iliescu. După trimiterea sa în judecată pentru crime împotriva umanității comise după preluarea puterii în decembrie 1989, Ion Iliescu a refuzat orice intervenție despre evenimentele de acum 30 de ani. Mai mult, așa cum evidențiază Rechizitoriul, Ion Iliescu a refuzat să dea vreo declarație la Parchet despre responsabilitatea sa în sîngeroasa Diversiune cu Teroriștii din decembrie 1989. Acest moment, inexplicabil în cazul unui fost președinte al României, face din interviul luat de Mediafax, un document de excepție. Pentru prima și cred singura dată după punerea sub acuzare Ion Iliescu, trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, răspunde prin presă acuzațiilor din Rechizitoriu. Cele peste cinci sute de pagini ale Rechizoriului se impun cu valoare de Document istoric de excepție mai ales prin radiografia perioadei de după 22 decembrie 1989, ora 12,06, cînd Nicolae Ceaușescu pierde practic puterea. Puterea trece în mîinile Armatei. Citiți tot articolul

Parchetul General a pierdut un procuror de excepție. Publicistica noastră a cîștigat un publicist de talent: Marian Nazat

N-am putut participa la lansarea cărții lui Marian Nazat , Prizonier în cîmpul tactic, editura Rao, 2019. De la Mihaela Olaru, prezentă la eveniment în calitate de colaborator al cristoiublog.ro, am aflat că la fața locului a fost multă lume bună din București. Marian Nazat mi-a trimis prin Mihaela Olaru cartea cu dedicație. N-am citit-o încă. Am citit însă cărțile anterioare de publicistică ale lui Marian Nazat și sînt convins că și aceasta îmi va confirma o credință mai veche: Publicistica noastră a avut norocul ca Marian Nazat să iasă din Procuratura. Citiți tot articolul

Un eveniment în Istoria presei românești: Generalul Victor Stănculescu îmi comentează, în direct la TV, Procesul Ceaușescu

Miercuri, 25 decembrie 1989, s-au împlinit 30 de ani de la Procesul Ceaușescu. De 30 de ani, de cînd scriu despre Evenimentele din decembrie 1989, n-am încetat să afirm răspicat că momentul Târgoviște e unul dintre cele mai umilitoare momente pentru noi, românii, din Istoria noastră modernă. Și nu pentru că a fost vorba de o parodie de proces ( toate procesele politice din trecutul românesc- de la cel al lui Zelea Codreanu pînă la cel al lui Lucrețiu Pătrășcanu -au fost parodii, explicabile prin nevoia politicinilor de a asasina prin intermediul Justiției. Caracterul umilitor al Procesului de la Tîrgoviște îl dă mizeria atmosferei. Într-un interviu Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, luat în 1992 de Constantin Iftime, ziceam despre Proces: „Pe mine m-a şocat ieşirea lui Ceauşescu din TAB, când îşi ia căciula din cap şi-şi trece degetele prin păr. [...] Eu am spus că modul în care a fost omorît Ceauşescu a fost şi o umilire a poporului român [...] Era în ziua de Crăciun. Şi un proces în grabă, şi mizeria sălii nenorocite, unde ei stăteau înghesuiţi [...] Totul era atît de umilitor...” Consecință directă a preocupării mele pentru Proces, în 11 octombrie 2011, l-am pus pe Victor Stănculescu, în cadrul unui interviu la B1Tv, să-mi comenteze în direct secvențe din Proces. Citiți tot articolul
1 2 3 4 5 314
Viorica Dăncilă: „S-a lucrat mult la imaginea mea de proastă” | Gândurile lui Cristoiu, 16 ianuarie 2020
Am venit. Am văzut. Am filmat | Nîmes – cel mai roman oraș din afara Italiei
Circulă pe Net