Cele două garnituri

În fiecare zi, la patru după-amiaza, pe linia Cinci din gara Păcăleşti, ultima dinspre Combinatul de Cartoane, sunt garate două garnituri cu tăbliţe identice: Păcăleşti–Viforoasa. Ca să ajungă la tren, cei din Ifigeşti, din Bodarcea Vale şi Bodarcea Deal, din Viforoasa de Jos şi Viforoasa Centru, trebuie să aştepte mai întîi, la peronul doi, plecarea rapidului de Iaşi, care întîrzie totdeauna, pentru că mecanicul locomotivei tocmai ia masa. Părinţii săi stau într-o căsuţă de la marginea orăşelului. De cum ajunge la Păcăleşti, mecanicul blochează dispozitivul de pornire, sare din locomotivă, ia autobuzul Gară-Crîng şi, după ce-şi sărută mama pe obraz şi dă mîna cu tatăl, se aşază la masă. La început, staţionarea rapidului în gara Păcăleşti se supunea întîmplării. Uneori întîrzia douăzeci de minute. Alteori, o jumătate de oră. Cu timpul, şederea s-a reglementat strict: Douăzeci şi şase de minute. Citiți tot articolul

Lege privind numele care se dau haltelor

Căutînd în Culegerea de Legi şi Hotărîri ale Consiliului de Miniştri, întocmită de comunişti, Decretul Lege de predare a cotelor în 1956, dau întîmplător peste: Decretul nr. 257 privind atribuirea sau schimbarea denumirii unităţilor administrativ-teritoriale, aşezărilor omeneşti, staţiilor de cale ferată, străzilor, instituţiilor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat şi cooperatiste, organizaţiilor obşteşti, gospodăriilor agricole colective şi întovărăşirilor agricole, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naţionale, nr. 17 din 1 iunie 1956. Indiscutabil, Decizia îşi trage rădăcinile din zăpăceala naţională în materie de atribuire de nume. Prin cadrul juridic anterior, atribuirea sau schimbarea de nume revenea în puterea oricărei autorităţi. Numele aşezărilor omeneşti aveau însă o valoare politică deosebită. Statistica unui nume (Stalin, de exemplu) mărturisea multe despre un anume moment istoric. Mult mai important, dinamica halucinantă a proceselor din lagărul comunist impunea controlul riguros al atribuirii sau schimbării de nume. Citiți tot articolul

Mult prea cuvenitele urări

Plec la Paris a doua zi de Crăciun. Nu ştiu cine şi ce m-a convins că de sărbători Oraşul luminilor oferă un spectacol de neuitat. Bine ar fi – zic în sinea mea – dacă ar oferi şi o sută de dolari pe gratis! De vreo cîteva săptămîni peste România s-a abătut o năpastă cumplită: Crăciuniada. Tot ce mişcă sau mai degrabă puţinul care mai mişcă, după loviturile mortale postdecembriste, trimit direct şi fatal la Naşterea Domnului. Televiziunile se întrec în a difuza filme siropoase despre rolul Crăciunului în viaţa americanilor. De Ziua Naşterii Domnului, toate problemele se rezolvă ca prin miracol. Bărbatul se întoarce la consoartă, după un stagiu complet de perfecţionare sexuală în patul amantei. N-are importanţă că dînsa e balcîză, mereu transpirată, umblă în tîrlici şi capot, dar, mai ales, că nu o face decît o dată pe săptămînă, cum a sfătuit-o, la Poşta Redacţiei, una din marile reviste de femei. Citiți tot articolul

Cotidianul bucureștean în 1962

S-au publicat și se publică multe imagini ale Bucureștilor din anii interbelici. Dar Bucureștii din anii comunismului, cum arătau? E o întrebare pe care și-o pun chiar și bucureștenii care au apucat să trăiască în Bucureștii din anii comunismului. Un răspuns le dăm noi reproducînd din Ghidul Bucureștii, apărut în 1962, la editura Meridiane, imagini ale Capitalei la începutul anilor 70. Azi: Imagini din cotidian. Citiți tot articolul

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (2)

Potrivit cifrelor de pe ecran, sînt mort

1. Drumul spre locul de reeducare trecea, aşadar, mai întîi, prin Londra. Ca să ajungi la Londra, fie şi cu avionul, trebuie să pleci din Bucureşti. Ca să poţi pleca din Bucureşti, trebuie să te îmbarci de pe Aeroportul Otopeni. Decolez de pe Otopeni. Cu întîrziere, desigur. Din motive necunoscute. Inutil să mai scriu şi un singur rînd pe această temă. A pleca de pe Otopeni cu întîrziere e o axiomă. Ca şi cea potrivit căreia dacă pleci dintr-un punct al globului e musai să ajungi tot în acelaşi punct. 2. Abia a doua zi trebuie să mă prezint la Ministerul Apărării al Marii Britanii. Am la dispoziţie destul timp pentru a mă întreba ce dracu' să fac cu el. Hotelul la care mi s-a rezervat camera (o noapte la venire şi o noapte la plecare) e lîngă Lancaster Gate. Ca să ajung la hotel o iau pe jos pe Picadilly Street, apoi prin Hyde Park. E mai, ziua 24, anul 1999. Atmosferă mic-burgheză. Aici, în Hyde Park, toţi par rentieri. Unii fac jogging. Alţii merg cu bicicleta. Sau cu calul. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Cîtă deosebire între Paștele la Roma și Paștele în fosta Noua Romă!

Anul trecut, de Paști, am fost la Constantinopol. O invitație căpătată grație lui Florian Bichir mi-a dat șansa (unică în viață) de a participa la Liturghia de Înviere la Patriarhia de la Constantinopol. În drum spre Patriarhie și la întoarcere mi-am dat seama ce înseamnă Paștele pentru creștini în Constantinopolul turcesc. Și cum citisem mult despre Bizanț, mi-am amintit de ultimul Paște al creștinilor din Bizanț, trăit la Sfînta Sofia, azi muzeu, pînă mai ieri moschee. Anul acesta am ținut să merg de Paște la Roma știind că Paștele catolic coincide cu cel ortodox. Am putut compara astfel Paștele de la Roma cu cel de anul trecut, din fosta Noua Romă. De data asta, Paștele era trăit de creștini într-o mare de creștini. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Cum am reușit eu de Vinerea Mare, să scot un steguleț cu Papa la un euro cincizeci, deși tuciuriul îmi cerea doi euro

Papa Francesco a oficiat Via Crucis, liturghia din Vinerea Mare, la Colosseum, Roma. La Roma fiind, nu se putea să nu fiu prezent la fața locului, în calitate de creștin, dar și de jurnalist. Cîteva note de atmosferă, scrise acum, la miezul nopții de vineri spre sîmbătă, la întoarcerea de pe Via dei Fori Imperiali, transformată de joi seara în arteră pietonală. Pentru ca spectacolul (pînă la urmă un spectacol a fost, dacă mă gîndesc la decorul antic în care s-a petrecut slujba, la alegerea unor credincioși de diferite profesii pentru a citi Stațiile Calvarului, la Crucea de lumini de pe Arcul  lui Constantin) să poată fi urmărit de cît mai multă lume, din loc în loc pe Via dei Fori au fost instalate ecrane pe care putea fi  văzut ce se întîmpla lîngă Colosseum. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Victima războiului electoral dintre Traian Băsescu și Victor Ponta: Crin Antonescu!

Se va împlini în curînd o săptămînă de la sporul dobîndit brusc de războiul de vorbe dintre Traian Băsescu și Victor Ponta. Dînd fuga la diferite televiziuni, cei doi au epuizat depozitul de înjurături dintre două persoane care au uitat că sunt și personalități. Ca de obicei cînd scena politică devine scenă de mahala, televiziunile de știri au jubilat. În Săptămîna mare scandalurile lipsesc și, în afară de belirea mieilor, fătucele n-au despre ce să le turuie gurițele de oițe în blugi. Războiul dintre președinte și premier a pus la dispoziția televiziunilor o comoară în materie de știri de a gata de tabloid. Nae Ionescu - am mai scris - își începea editorialele de geniu cu formula Iată faptele! Altfel spus, el propunea cititorilor să dea deoparte vorbele și să se aplece asupra faptelor. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Vrea Pandele să fie arestat, ca să scape de nevastă-sa, Gabi Firea?

Citesc pe Hotnews: ”Primarul orasului Voluntari, Florentin Pandele, a declarat, la Romania Tv, ca i-a spus sotiei sale, Gabriela Firea, sa nu intre in comisia Nana pentru ca vor avea ambii de suferit din cauza disputelor politice ce urmau a fi generate. Pandele a spus ca-i va spune in privat lui Traian Basescu ce l-a nemultumit in spusele acestuia legate de familia sa. "In tineretea mea pe mare, l-am avut ca reper profesional pe comandantul de cursa lunga Traian Basescu. A fost unul dintre cei mai buni comandanti ai flotei romane", a spus Pandele precizand ca nu a fost totusi prieten cu actualul presedinte al Romaniei. Citiți tot articolul

Simboluri comuniste în Bucureștii din 1962

S-au publicat și se publică multe imagini ale Bucureștilor din anii interbelici. Dar Bucureștii din anii comunismului, cum arătau? E o întrebare pe care și-o pun chiar și bucureștenii care au apucat să trăiască în Bucureștii din anii comunismului. Un răspuns le dăm noi reproducînd din Ghidul Bucureștii, apărut în 1962, la editura Meridiane, imagini ale Capitalei la începutul anilor 60. Azi: Muzee, monumente, clădiri comuniste. Citiți tot articolul
1 305 306 307 308 309 335
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): Există un interes major pentru transformarea PSD într-un partid de buzunar