Justiția abuzului în serviciu

Recent, tocmai în luna cadourilor, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a așezat sub brad unui avocat bucureștean un mandat de executare de cinci ani închisoare. Între altele, el a fost trimis după gratii și pentru săvârșirea controversatei și deja… Citiți tot articolul

Devreme mult, la Islaz…

„Pui, pui, pui ! Unde ești «Porumbacule»? Vino să mănânci !” o auzeam, din pătulul în care stăteam tolănit pe grămada de drugi de porumb, pe ma’-marea. Printre nuielele împletite pătrundeau valuri răcoroase de aer. Era o zi de vară,… Citiți tot articolul

Post-electorală

E sâmbăta dinaintea scrutinului. Ecranul telefonului mobil clipește scurt și nervos, semn că cineva mi-a transmis un mesaj. Apăs tasta potrivită și citesc ușor surprins: „6 Decembrie este ziua în care poți alege PERfect ! Votul tău pentru un partid… Citiți tot articolul

Euroscepticism

Mă străduiesc din răsputeri să cred că mă înșel atunci când implor arhanghelii politici cerești să arunce la coșul de gunoi al istoriei Uniunea Europeană. Dacă eu nu-s suficient de inteligent ca să pricep rolul ei providențial? Poate sunt un… Citiți tot articolul

Gânduri despre România

Mă trezesc dintr-odată înfiorat de un dor nebun de patria mea, aflată la alt ceas aniversar. Nu dintre cele mai luminoase, dimpotrivă. Și ca să-mi potolesc freamătul interior, scriu un text pe care îl trimit câtorva cunoscuți.

Să ne trăiască… Citiți tot articolul

Țara graiului meu

Se împrimăvărase de-a binelea la Salva, pomii înnebuniseră cu toții, iar dealurile astfel gătite râdeau ca niște fecioare prinse în horă. Un colț de rai părea să fie acolo, în partea năsăudeană a Ardealului. Dar nu era, dimpotrivă. Istoria a înregistrat cu precizie prusacă ziua, luna și anul: 10 mai 1763. Țăranii își vedeau de ale lor, după datinile locului. Nimic nu ieșea din rânduielile străbune. Și totuși, din senin, deasupra platoului „La Mocirla” (așa cum îl botezaseră localnicii) se adunau nori vineții prevestind furtuna. Exact acum, când falnicul general austriac Nicolaus Adolph von Bukov venise însoțit de episcopul greco-catolic de Blaj, Petru Pavel Aron, să asiste la depunerea jurământului de către noul regiment de grăniceri români. Citiți tot articolul

Măștile Justiției

În Italia se discută apăsat despre „justiția togilor roșii”, iar la noi, despre „justiția buzelor roșii”, vorba unui avocat septuagenar, un personaj hâtru, deloc misogin. Nu întâmplător, Ministerul Justiției de la București este denumit de către cârcotași... Ministerul Fustiției. * Mihai Șerban scrie în cartea sa manifest că „justiția este aparatul represiv prin excelență, fiind, de fapt, ciomagul totalitarismului ideologic dominant și călăul rebelilor nesupuși. Autoritatea supremă în fața celor care nu compun rândurile clasei dominante, justiția este garantul și gardianul ultimei granițe împotriva celor buni și drepți. Citiți tot articolul

Amintiri în jurul unui om

Vacanța mare se sfârșise mai repede decât îmi dorisem. Și cât mă rugasem să nu se termine, însă Cel de Sus nu s-a milostivit de mine... Treceam în clasa a patra, numai că mă mutasem de la Cernavodă la Turnu Măgurele, aproape de Islazul bunicilor pe care îi iubeam ca pe lumina ochilor mei. Asta însemna despărțirea de orașul dobrogean și, îndeosebi, de prietenii căpătați acolo în cei trei ani de poveste. O stare de tristețe și bucurie deopotrivă mă acaparase în toamna aceea de graniță sufletească, un amestec tulbure și greu de descris. Citiți tot articolul

Tablouri cu bunici

MOTTO: „Amintirile mor mai târziu decât oamenii. Niciun om nu moare dintr-odată, ci câte puțin, treptat. Întâi corpul, pe urmă numele, pe urmă amintirile altora despre el și, la urmă de tot, amintirile lui despre alții.” - Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor. Citesc cu nesaț cartea minunată a lui Varujan Vosganian și dorul de bunicul mă împresoară năprasnic. Ca și cum focul aprins la naștere pe vatra din adâncurile-mi tainice se întețește brusc, mai, mai să mă pârjolească. Mă înăbuș, respir haotic, aerul s-a împuținat... Ce binecuvântare să trăiești în copilărie (și nu numai) cu părinții părinților tăi, iar aceștia să te povățuiască, de pildă, că „dintre toate, cel mai bun e gustul vântului. Citiți tot articolul

Istoria pe înțelesul tuturor

Mă străduiesc din răsputeri să mai cred măcar o iotă în istorie, dar întâmplările de ieri și de azi mă împiedică… Istoria nu-i decât o toană a omenirii, un fel de modă cu care se defilează câteva sezoane, pentru ca apoi treanța să fie azvârlită la coșul de gunoi, în uralele mulțimii ațâțate la ură. De regulă altă gloată, iar nu cea de la momentul lansării pe piață a colecției căzute apoi în dizgrație. Ca de pildă, transformarea mausoleului din Valle de los Caidos din simbol al franchismului într-unul închinat victimelor fascismului. Citiți tot articolul

Beznă sub soare

„Citește Beznă sub soare, cartea lui Cinghiz Abdullaev!” îmi recomandă entuziasmat un amic. „Cine?! Cinghiz Abdullaev?! Nici nu am auzit de el...”,  mă arăt surprins. În cele din urmă aflu că tipul este un scriitor azer, provenit din  structurile serviciilor secrete ale Armatei Roșii și care, în 1989, s-a nimerit la București. Culmea, autoritățile române l-au declarat apoi persona non grata și abia prin 2004, după o întâlnire la Baku cu Ion  Iliescu, indezirabilul  a putut reveni în România. Așadar, în cheia aceasta mă urnesc în  lectură, ispitit și de titlul romanului, unul purtând numele de cod al pretinsei intervenții a sovieticilor  în evenimentele de la noi, în urmă cu trei decenii. Î Citiți tot articolul

Belu Zilber, un vizionar

De când m-am maturizat și înțelepțit orișicât, încerc să pricep cum de a fost posibilă instaurarea comunismului în vatra traco-dacilor, cum de un partid cu 1000 de membri, în 1945, a reușit să-și subordoneze abuziv o țară de aproape 20 de milioane de suflete. Belu Zilber m-a ajutat să dezleg misterul, iar cartea sa - Actor în procesul Pătrășcanu - ar trebui să fie lectură obligatorie pentru fiecare concetățean de-al meu. Așadar... Citiți tot articolul
1 2 3 6