Venezuela, for ever

De câteva luni, Venezuela este devastată de un cumplit conflict civil între două găști susținute, fiecare în parte, de o altă putere mondială cu interese precise în zonă. Dintotdeauna, lumea-i „condusă de dorința oamenilor de a-și domina semenii. Exploatarea omului de către om. Marx avea dreptate !” Din păcate... Sufragiul universal nu mai contează, are valoarea unei cepe degerate, și d-aia beligeranții își revendică de pe vehiculele blindate părelnicul triumf de la urne. Țara sângerează, sfășiată de gâlceava stârnită și întreținută cinic cu arme americane și rusești. În dosul decorului macabru, băieții deștepți își freacă mâinile de satisfacție în „deliranta încâlceală a afacerilor” suprastatale. Să nu uităm că un procent infim de 1% din populația globului deținea în 2017 o avere egală cu a celorlalți 99 %... Toată „această demență mecanică planetară” s-a pus iarăși în mișcare ca un monstru cu mii de capete, cu „energia a mii de oameni care se înfruntă, complotează, vând bogății incalculabile, adună miliarde în conturi secrete, fac curte adversarilor și se iau de gât cu aliații, își târăsc țările în războaie de ani de zile, înfometează ținuturi întregi, plătesc legiuni de scribi care le ridică în slavă politica.” Capitalismul pur, hulit fie pe veci ! Cei doi lideri ai dezastrului național își revendică sforăitor și demagogic inutilele izbânzi, ignorând sutele de trupuri sfârtecate ale propriilor concetățeni. Discursuri odioase, un bălegar de minciuni, promisiuni populiste și tembele rostite în numele... democrației și libertății. Citiți tot articolul

Jurnalul unui personaj controversat

Pe o prispă a literaturii române, Dinu Săraru șade bine înfipt și se uită cu nesaț la lumea care trece pe drum și-l salută: „Sărut mâna, boierule !” Iar asemenea bunicului său patern, tot Constantin, nu răspunde pentru că n-aude în secunda-n care țăranul spune „Sărut mâna, boierule!”, și după vreo câteva secunde, când țăranul trece, atunci el îl strigă și îl blagoslovește: „«Aba, mă, nărodule, tu nu știi să dai bună ziua ?» «Păi, dădui, boierule !» «Dăduși pe dracu!»” și îl mai blagoslovește o dată, așa încât până dimineața înjură un sat întreg! Cu această imagine, vie și colțuroasă, am rămas după ce am terminat de citit Jurnalul unui personaj controversat, lansat recent de octogenarul scriitor. Sigur, în rememorările provocate de Vartan Arachelian, Maestrului i-au rămas destui neînjurați, însă spiritul său polemic, ascuțit, complex nu i-a menajat deloc pe fariseii întâlniți de-a lungul vremii. Ehee, și ce vremuri... Dar mărturisitorul și le asumă cu sinceritate, altminteri n-ar fi publicat și memoriul adresat din detenția dobrogeană autorităților comuniste, un document delicat prin care cerea iertare și îndurare. Și nu oricum, ci renegându-și originea, în special un bunic, un „chiabur în toată puterea cuvântului”, „foarte înstărit care provenise la această situație” în urma căsătoriei, prilej să dobândească „pământ și o cârciumă cu ajutorul cărora prin exploatare și-a mărit averea.” Nu lipsește nici denunțarea legionarilor Gh. Iliescu și Ridiche C. și nici angajamentul ferm: „Eu nu pot concepe viața mea în afara liniei partidului nostru. Tot ceea ce am făcut, tot ceea ce am gândit, tot ceea ce am scris și publicat, fiecare rând, au fost pătrunse de încrederea mea de nezdruncinat în cauza partidului. (...) Mă adresez Dumneavoastră cu încredere că mă veți înțelege și că-mi veți da putința să-mi aduc contribuția mea la realizarea marii opere a construirii socialismului, pentru că altfel viața mea nu mai are niciun sens și deci nici nu mai trebuie trăită.” Viitorul prozator avea atunci doar 21 de ani și vremelnicul, scurtul statut de deținut politic l-a obligat să deprindă arta dedublării, ca modalitate de supraviețuire și parvenire într-o țară a limbajului premeditat disociat. Citiți tot articolul

Radiografie postelectorală

Dacă aș fi în locul liberalilor, m-aș teme de victoria asta clară și, de ce să n-o recunoaștem ?, surprinzătoare. Căci nimic n-o prevestea, un lider de cârpă, o marionetă, și un program remorcat la sloganul de pomină „Muie, PSD!” De azi înainte, partidul istoric reformat cu oamenii lui Băsescu, va fi izbit nemilos din două părți. Din stânga va lovi PSD, iar din dreapta, USR - PLUS. Bașca orgoliul maladiv al „îmbulzitului de sine” Rareș Bogdan, care se va deda la orice vicleșug ca să-l înlăture pe părelnicul lider Ludovic Orban. În definitiv, și nu de ieri, ci dintotdeauna, în politica de la noi și de aiurea, e valabilă remarca unui personaj dostoievskian: „O năpârcă înghite o altă năpârcă” ! D-aia mă miră prostia de a propune la Camera Deputaților o individă compromisă, pe numele subretei Raluca Turcan. Urmașii Brătienilor au cea mai delicată poziție, ori acceptă guvernarea ori rămân în opoziție. Și într-un caz și în altul, vor pierde. La butoanele executivului, șansele să repete isprava din 26 mai 2019 vor scădea considerabil, deoarece până la anu' nimeni nu e în stare de minuni. În banca veșnic nemulțumiților, iarăși nicio șansă să se mențină în frunte, întrucât electoratul îi va considera lași, impotenți. Pe de altă parte, useriștii îi vor ataca furibund, pe motiv de antecedente politice, de alianțe contra naturii. Că tot suntem aici, formațiunea fără chip născocită de serviciile secrete devine principala prioritate a părinților ei fondatori. Alde Barna încep să fie incontrolabili, rezultatele inimaginabile le-au umflat deja egourile nemăsurate. „Eu te-am făcut, eu te omor!” va fi sloganul șoptit în laboratoarele păpușarilor din umbră. Mă aștept ca de-acu' înainte să apară fel de fel de dezvăluiri stânjenitoare despre huliganii civici întruchipați de politrucii Pâslaru și Ghinea. Pe de altă parte, cum să-ți închipui că puberii ăștia ifosizați și fanatizați vor înțelege mecanismele administrației de la Popreaca, Țăndărei ori Vișeul de Sus? Citiți tot articolul
1 2 3 4
Traian Băsescu: „Anticipatele sunt la mâna PSD”
Filmele lui decembrie ’89 comentate de Ion Cristoiu
Circulă pe Net

Gepostet von Tonomate Liberale am Dienstag, 28. Januar 2020
Circulă pe Net