Doar întîmplare? Dosarul Teroriștilor din decembrie 1989 a fost închis pe 23 octombrie 2015, cu o săptămînă înaintea Tragediei de la Colectiv!

De pe blogul lui Victor Ciutacu, semnalat de unele site-uri, aflu că un textul meu O enigmă mai mare decît Teroriștii din decembrie 1989: A știut Klaus Iohannis cu mult înainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!, publicat pe cristoiublog.ro, luni, 4 ianuarie 2016, la trezirea națiunii din somnul cel de moarte al siestei de Sărbătorile de iarnă, a stîrnit mînia unora care mă combat nu în ceea ce scriu, ci în ceea ce vor ei să creadă cititorii că sunt: Un ziarist plătit de forțe obscure să-l atac pe Klaus Iohannis, noua statuie ecvestră a presei românești, suit pe postament în locul lui Traian Băsescu, dat jos și trimis la arhivă. Citiți tot articolul →

O enigmă mai mare decît Teroriștii din decembrie 1989: A știut Klaus Iohannis cu mult înainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!

Vineri, 30 octombrie 2015, ora 23. Au trecut patru luni de la 5 iunie 2015, ziua în care președintele Klaus Iohannis i-a cerut în mod oficial demisia premierului Victor Ponta, după ce acesta a fost convocat la DNA pentru o pricină petrecută cu ani în urmă. Așa cum am scris după momentul 5 iunie 2015, Declarația oficială a lui Klaus Iohannis a declanșat o criză politică majoră. O criză politică de loc nouă în peisaj postdecembrist, pentru că bătălia dintre președinte și premier pentru deținerea puterii absolute în România definește cei 26 de ani de tranziție moldo- valahă. Toate conflictele dintre președinte și premier au sfîrșit prin victoria președintelui. Nu numai pentru că președintele e ales de Popor, în timp ce premierul e ales de Parlament, ci și pentru că președintele are la dispoziție instituțiile de forță din România, instituții care sunt democratice doar pe hîrtie, în realitate, ele continuînd să fie fostele instituții de forță din comunism: Securitatea, Miliția, Procuratura. Citiți tot articolul →

Am fost la Scila. Nu însă şi la Caribda

Dacă vrea să pară şi altceva decît un absolvent de facultate privată, ale cărei cursuri le-a urmat prin Internet fără WiFi, un june gazetar poate găsi pe Wikipedia, noua British Library a generațiilor facebook-iste, expresia Între Scila și Caribda. Expresia desemnează o situaţie practic imposibilă, în care trebuie să alegi între două rele, amîndouă mortale. Poţi spune, de exemplu, Guvernul Dacian Cioloş e între Scila şi Caribda în materie de Politică economică. Are de ales, aşadar, între o politică populistă, riscînd să-şi ostilizeze electoratul de Dreapta sau una de austeritate, pentru care-l va duşmăni electoratul de Stînga. Dar poţi spune, cu aceeaşi exactitate, despre un bărbat că are de ales, în privinţa însurătorii, între una frumoasă, dar leneşă, şi una urîtă, dar harnică. În mitologia greacă, Scylla şi Caribda sînt doi monştri care pîndesc de o parte şi de alta a strîmtorii Messina, cea care desparte Calabria de Sicilia. Caribda, care se află în partea dinspre Sicilia, înghite apa Mării şi o scuipă de trei ori pe zi. Greu de crezut că o ambarcaţiune care se apropie de ea ar rămîne nevătămată. Scylla îşi are adăpostul pe o stîncă din partea continentală a Italiei. Citiți tot articolul →

Din ciclul Avem o țară. Ce dracu facem cu ea?! Azi: Celelalte ghișee sînt închise în două limbi – română – Închis și engleză – Close

Porțile care au cheltuit banii. Fîșia de asfalt, denumită pompos șosea, se strecoară cu dificultate printre casele de chirpici văruite în albastru indecis, în peretele de la drum al cărora se văd ferestre astupate cu hîrtie de ziar de anul trecut, coapte de căldură. Linia despărțitoare dintre asfalt și șanț lipsește, astfel că șoseaua se pierde în buruienile bogate și inutile care prefațează gardurile de nuiele, toate într-o rînă. Ici-colo, amenajate într-un fost grajd, cîte un minimarket cu ifose de boutique, în fapt, un magazin mixt de pe vremuri, vînzînd Coca-Cola în loc de Cico. Coboară cele cîteva trepte din piatră de rîu, fetișcane zdravene, cu bucile strînse în pantaloni albi și maiouri din care e lăsat afară buricul. Citiți tot articolul →

Un obiectiv turistic mondial de prim rang: Chioşcul de îngheţată Gelato Cesare din Reggio Calabria (Italia)!

TripAdvisor e un site mondial de călătorii, cu 350 de milioane de unici lunar, operând în 47 de ţări. Farmecul site-ului îl dau opiniile călătorilor despre locurile vizitate. Cînd merg în străinătate, mă grăbesc să parcurg opiniile de pe TripAdvisor despre locurile pe care le vizitez sau le-am vizitat. O fac nu doar pentru că observaţiile celor dinaintea mea sînt de o valoare practică deosebită, apaținând de regulă unor turiști care n-au bani de taxi, dar şi pentru că părerile de pe TripAdvisor reunesc într-o manieră caragialeană unică tembelismul sincer cu fudulia de autor. Citiți tot articolul →

Tinerii au vrut să-şi ia țara înapoi şi n-au reuşit. Klaus Iohannis vrea să-şi ia casa înapoi și va reuși!

Prin Casa de avocatură Mușat și asociații, Klaus Iohannis a depus pe 27 noiembrie 2015 constestație în anulare la Decizia definitivă a Curții de Apel Brașov prin care i-a fost luată una dintre cele șase case pe care le deține în Sibiu de pe vremea cînd era primar. Pe 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Brașov a constatat că actele prin care Carmen Iohannis, consoarta lui Klaus Iohannis, proclamată ca Răvășitoare de tulnicarii mediatici prezidențiali, a pus mîna pe casa din Sibiu au fost falsificate de secretarul primăriei Porumbacu de Jos (Sibiu), infracțiune pentru care respectivul funcționar a fost condamnat la un an închisoare cu suspendare. Infracțiunea comisă de Carmen Iohannis cu complicitatea soțului - primar al Sibiului - are toate notele unei infracțiuni primitive, gen furtul unei poșete după ce victima a fost lovită cu o bîtă în cap. Carmen Iohhanis a devenit moștenitoarea unui sibian proprietar a două case în centrul orașului și prin aceasta ea a revendicat casa respectivă. Citiți tot articolul →

O tradiție românească: Folosirea compromişilor de fiecare nou Regim

Dandu Patricianul, cunoscut om de afaceri postdecembrist, e arestat şi anchetat la ordinul noii Puteri politice. La acelaşi ordin, oligarhul e eliberat. Cel care execută comenzile fără să clipească e procurorul Botgros. Romanul lui Dinu Săraru, Ciocoii noi cu bodyguard, din care am desprins acest moment, nu spune prea multe despre procurorul Botgros. Şi totuşi, el este un personaj tipic postdecembrismului. Şi nu numai postdecembrismului, ci şi tuturor epocilor de schimbări spectaculoase, prin care foştii atotputernici ai zilei sînt vîrîţi la zdup de noii atotputernici ai zilei. Ai zilei următoare! De ce e atît de supus Botgros? Din acelaşi motiv pentru care Dan Voinea a fost atît de slugarnic în executarea ordinului de a-l lichida pe Ceauşescu. Din acelaşi motiv pentru care aparatul de represiune al dictaturii ceauşiste s-a pus de îndată la dispoziţia noilor stăpîni, gata să servească drept aparat de represiune al democraţiei. Citiți tot articolul →

2015 – unul dintre anii postdecembrişti cu cele mai multe enigme, semn al rolului uriaș al Serviciilor secrete în viața social- politică a României

Vopsită de Ion Iliescu ca să pară Revoluție, Lovitura de stat din decembrie 1989 şi-a propus instaurarea în România lui Ceauşescu a Comunismului cu față umană zis, după născătorul ideii, Gorbaciovist. Asupra acestui adevăr nu mai există azi îndoieli. Îi mai zic Revoluție doar politicienii, şi aceştia cînd n-au ce vorbi, precum recent Klaus Iohannis. Gorbaciovismul constă esențial într-o democrație de fațadă, astfel concepută încît să ascundă dibaci o dictatură: a unui partid, a unei găşti, a unui om şi, mai ales, al instituțiilor de forță, dominate de Serviiile secrete de tip comunist poreclite democratice. Pe hîrtie, țara apare ca fiind condusă de instituții democratice: Parlament, Presă, Societate civilă. In realitate, puterea acestora e doar în broşura numită Constituție. Citiți tot articolul →

Din ciclul Un alt fel de a face politică, adică Un alt fel de a face demagogie. Azi: Falsul numit Idealurile Străzii

Deslușesc în spațiul aerian al presei noastre boarea unor trăiri stîrnite de ultimele întîmplări de pe scena noastră politică: Votarea și promulgarea Legii pensiilor speciale pentru parlamentari. Votarea Legii pensiilor speciale pentru aleșii locali. Rămînerea la un singur tur la alegerile locale din 2016. Continuarea zborului aviatoristic al parlamentarilor de la un partid la altul. Revoltei, prin nimic surprinzătoare, deoarece, sub influența nefastă a succesului de tejghea al lui Mihai Gâdea, tot mai mulți ziariști și tot mai mulți moderatori s-au transformat în Predicatori cu ochii în flăcări, barba zbîrlită și bale la gură, reducînd prestația jurnalistică la monoloage pompieristice, acuzatoare, smiorcăitoare, tulburătoare, înspăimîntătoare - li s-au adăugat stările puse de sexologi sub semnul învățăturii Post coitum omne animal triste est, sive gallus et mulier (Post coitum orice animal e trist cu excepția cocoșului și a femeii). Citiți tot articolul →

Din ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Cum se născocește o știre care linge Guvernul Dacian Cioloș

N.B. Azi, duminică, 27 decembrie 2015, s-a dat ştirea că Guvernul a contestat la CCR Legea pensiilor speciale pentru aleşii locali. Informația nu pune la îndoială textul de mai jos, postat în seara lui 26 decembrie 2015, despre felul aiuritor în care a fost formulată o ştire. Dacă decizia fusese luată sîmbătă, nu-mi explic de ce-a fost nevoie ca Mediafax să se scarpine în fund cu urechea cînd avea mîna la dispoziție? Să cred că textul meu de pe blog a iuțit luarea deciziei? Marți, 22 decembrie 2015, Plenul Senatului a adoptat legea privind pensiile aleşilor locali cu 86 de voturi „pentru”, un vot „împotrivă” şi nicio abţine Citiți tot articolul →

„Pas cu pas” de Klaus Iohannis - umăr la umăr cu „Suge-o, Ramona!” de Andrei Ciobanu!

De Crăciun, cînd capul crapă de atîta Lerui Ler, iar burta, de atîția caltaboşi, presa înhămată la brişca prezidențială ne-a adus ştirea de Breaking News potrivit căreia cartea Pas cu pas, semnată de Klaus Iohannis şi scrisă de mulți alții, se situează în topul celor mai furate cărți din anul 2015. Potrivit știrii, Pas cu pas se află în acest top umăr la umăr cu Suge-o, Ramona! de Andrei Ciobanu. A fura o carte e mai greu decît a fura o mireasă. În cazul unei mirese, cel care trebuie s-o păzească, mirele, poate fi atît de beat încît să fie el însuşi furat fără a-şi da seama că lipseşte de la propria-i nuntă. În cazul unei cărți, e greu de crezut că librarii sînt beți în timpul serviciului, mai ales dacă-i dimineață. Citiți tot articolul →

Ar trebui să i se spună Revoluţia de după decembrie 1989

Despre evenimentele din decembrie 1989 s-au scris uriaşe cantităţi de cărţi şi articole, atît în ţară cît şi în străinătate. S-au elaborat rapoarte pompoase. S-au constituit comisii de anchetă parlamentară. S-au dat interviuri. S-au declanşat investigaţii. Toate s-a împotmolit la un moment dat. Văzut drept unul dintre cele mai enigmatice momente nu numai din istoria contemporană a României, dar şi din cea a Europei, momentul decembrie 1989 a constituit, în acelaşi timp, şi terenul unor vii şi numeroase controverse. Principalul punct din care părerile se împart net în două tabere diferite: caracterul definitoriu al acestor evenimente. Potrivit echipei ajunse în vîrf după răsturnarea lui Ceauşescu, a fost vorba de o revoltă spontană. Nu numai cei propulsaţi şi rămaşi la Putere, dar şi toţi ceilalţi actori principali ai spectacolului, indiferent de tabăra politică în care se află acum, sînt categorici în a susţine că totul a fost rezultatul ieşirii în stradă a unui popor care nu-l mai suporta pe Ceauşescu. Citiți tot articolul →

Teatrul mediatic din decembrie 1989

La un dialog TV despre cartea Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips, îi arăt lui Victor Stănculescu o secvenţă din sediul CC din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, cunoscută şi sub numele de Noaptea generalilor, dat fiind că eroii săi sînt doi generali: Iulian Vlad, şeful Securităţii, şi Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei. Iulian Vlad stă pe scaun, la o măsuţă, cu telefonul în faţă. Ştefan Guşă e în picioare. Vorbeşte la telefon. În ruseşte. Din ce spune, se înţelege că la capătul firului e cineva care nu ştie româneşte. Generalul Guşă spune (în ruseşte!) că nu înţelege. Citiți tot articolul →

D-ale lui Traian Băsescu: Bugetul Guvernului Dacian Cioloș e o rochie cu o crăpătură în fund!

Vineri, 18 decembrie, la emisiunea Dosar de politician susținută de Silviu Mănăstire pe B1Tv, am fost prezent ca secund al căpitanului care e moderatorul la dialogul cu Călin Popescu Tăriceanu. A venit vorba despre Bugetul Guvernului Dacian Cioloș, care a trecut prin Parlament cu iuțeala cu care ne trece uneori prin cap o nălucire. Călin Popescu Tăriceanu fusese printre puținii politicieni care-l criticase. Motivul principal? E un Buget căruia îi lipsește Obiectivul propus țării pentru 2016. Priceput la economie, președintele Senatului a demonstrat că Bugetul asumat de Guvernul Cioloș e Proiectul de Buget întocmit de Guvernul Victor Ponta și dat cu vopsea pe ici pe acolo. Citiți tot articolul →

Entuziasmul prostesc din 22 decembrie 1989

Împreună cu generalul Ion Chirănescu vizionez cîteva casete din decembrie 1989. Imagini din 22 decembrie 1989, după-amiaza: lucrători atîrnînd pe clădirea Informaţia Bucureştiului firma noului ziar, Libertatea, în aplauzele mulţimii de jos (nu le ştiam); o cucoană strigînd din uşa unui autobuz, în Piaţa Aviatorilor, că Spitalul Fundeni nu mai are sînge (diversiunea munţilor de cadavre şi răniţi din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Va fi fost o naivă sau o provocatoare?); poporul urcat în basculante, camioane, tractoare şi Dacii, bîntuind prosteşte pe străzile Bucureştilor, pentru a-şi zbiera fericirea de a fi liber. Citiți tot articolul →