Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Pe o scenă politică pe cale de deveni mai plicticoasă decît Klaus Iohannis au mai rămas trei personalități interesante: Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta. Cînd vor fi scoase și ele din scenă?!
Pe o scenă politică pe cale de deveni mai plicticoasă decît Klaus Iohannis au mai rămas trei personalități interesante: Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta. Cînd vor fi scoase și ele din scenă?!
Călin Popescu Tăriceanu va fi invitatul lui Silviu Mânăstire la emisiunea Dosar de politician de vineri, 18 decembrie 2015, de la 21 la 22 e B1Tv. Cum a mai făcut și în alte cazuri, Silviu Mănăstire m-a rugat să-i fiu secund la acest interviu în care el e căpitan. Am acceptat să merg vineri seara, la dialogul cu Călin Popescu Tăriceanu. Și nu pentru că mi-ar fi fost greu să-l refuz pe Silviu Mânăstire (după atîtea experiențe nefericite cu moderatori din tînăra generație, m-am învățat minte, nu mai investesc sentimental în nimeni), ci pentru că la ora actuală Călin Popescu Tăriceanu e un politician pe care țin neapărat să-l iscodesc. Iată cîteva motive: Citiți tot articolulDe ce-a deturnat Klaus Iohannis ancheta în cazul Colectiv de la ipoteza mîinii criminale către teza Vinovată e Corupția?
De ce-a deturnat Klaus Iohannis ancheta în cazul Colectiv de la ipoteza mîinii criminale către teza Vinovată e Corupția?
A trecut aproape neobservată știrea privind experimentul judiciar făcut miercuri, 16 decembrie 2015 de Experţii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă (INSEMEX) Petroșani pentru a stabili modul în care s-a produs şi extins incendiul care a avut loc în Clubul Colectiv din Bucureşti, în seara zilei de 30 octombrie. Partener în efectuarea simulării a fost și reprezentantul la vîrf al Institutului Național de Criminalistică. Citez din Evenimentul zilei: „În cadrul expertizei am efectuat un experiment tehnic pe o anumită porțiune relevantă din Clubul Colectiv, respectiv zona cu stâlpul pe care au urcat flăcările spre tavan. A fost o simulare la scară 1 pe 1, adică la scara reală. Am creat exact condițiile din club și am studiat mecanismele de inițiere și de propagare a incendiului pe porțiunea relevantă. Citiți tot articolulCe n-a spus DNA în Dosarul Ferma Regală Băneasa
Ce n-a spus DNA în Dosarul Ferma Regală Băneasa
În privința Afacerii Ferma Regală Băneasa, presa s-a mulțumit, ca de obicei, să reproducă Documentele DNA ca pe niște Sfinte Scripturi, fără a-și pune întrebări asupra unor date și aserțiuni din Rechizitoriu, fără să purceadă la o investigație pe cont propriu, dar mai ales fără să întrebe și pe acuzați înainte de a publica pe spații largi proza insipidă a procurorilor. Cum nu lucrez în presa activă n-am putut întreprinde o anchetă de teren. Curios cum sunt cînd apar astfel de Scandaluri și mai ales cînd ele trimit la Istoria României, am vrut să văd ce s-a întîmplat în realitate din cercetarea colecțiilor de ziare de la BAR. Mi-a luat ceva timp și în plus m-a scos din lucrul la un eseu mai amplu despre Stalingrad. A meritat însă. Sunt sigur că acest Scandal va rămîne în Istorie. Citiți tot articolulCa și în cazul ANRP investigația în afacerea Ferma Băneasa rămîne doar la nivelul pionilor. Pînă la cei din spatele pionilor nu se va ajunge niciodată!
Ca și în cazul ANRP investigația în afacerea Ferma Băneasa rămîne doar la nivelul pionilor. Pînă la cei din spatele pionilor nu se va ajunge niciodată!
O investigație DNA nu diferă prea mult de o investigație gazetărească. Și procurorul și gazetarul pornesc la drum cu vădita intenție de a afla Adevărul. După ce-l află, procurorul scrie un Rechizitoriu pentru instanță, iar gazetarul, pentru cititori. De aceea, limbajul și trimiterile diferă în cele două situații. Procurorul folosește limbajul Codului Penal, iar jurnalistul limbajul publicistic. Așa se explică de ce am privit investigația DNA în cazul Ferma Regală Băneasa din punctul de vedere al unei investigații jurnalistice. Dacă aș fi directorul unui ziar și mi s-ar aduce un articol de investigație menit a dovedi o Afacere de corupție precum cea numită și Afacerea Truică, șef de Grup Infracțional Organizat, cum aș reacționa după ce l-aș citi? Citiți tot articolulPentagonul, clădirea aia de lîngă mall
1. Cum trebuie să se poarte diplomații noștri cu soția premierului român venit cu soțul la Washington
Dacă ai ajuns la Washigton pentru a vedea cum arată, fie și pe dinafară, faimoasele instituții ale Americii, ai la dispoziție două posibilități de a afla unde e Pentagonul. 1) Să te uiți într-un ghid. Vei descoperi că e în Arlingot VA, la Vest de Potomac. 2) Să mergi la Ambasada României din Washington Nu trebuie să te zbați ca să ajungi pînă la domnul ambasador. E suficient să întrebi primul cetățean întîlnit în cale în a cărui înfățișare ceva îți spune că e un român. Și nu un român oarecare, ci unul aflat la post în America. Nici n-ai apucat să termini, că respectivul îți va răspunde: — Pentagonul? E lîngă Mall. Înainte de a pleca la post în America, angajații ambasadei noastre sînt instruiți temeinic în țară. Li se spun o sumedenie de lucruri pentru ca ei, știindu-le și, mai ales, respectîndu-le, să se bucure de aprecieri favorabile. Citiți tot articolulToaleta automată de pe bulevardul Saint-Germain
Potrivit unor filozofi, nefericirea omului e atît de mare că nici măcar nefericit nu poate fi tot timpul. După un necaz vine o bucurie, şi totul se echilibrează, ca plus cu minus, la nivelul zero. Nu cunosc prea bine vieţilor filozofilor. Sînt sigur însă că respectivii au călătorit mult peste hotare, pentru că numai astfel te poţi convinge de faptul că, în viaţă, pînă la urmă totul se aranjează. N-apuci să te dai cu capul de toţi pereţii, furios că magazinul în vitrina căruia îţi surîdeau, ieri seară, o pereche de pantofi convenabili, s-a închis deja de la 7, că îţi şi vine o bucurie:
Berea cu care te-ai stropit încercînd să desfaci cu dinţii capacul cutiei iese şi cu apă rece.
La Paris, pe bulevardul Saint-Germain, cam pe unde contesele lui Balzac coborau din trăsuri îngrozite să nu li se dezvelească glezna, ajung în faţa unei alcătuiri din beton şi aluminiu, stingheră pe trotuar, ca un dulap uitat la încărcarea mobilei în camion. E nouă dimineaţa, artera e aproape pustie, iar eu, aproape buimăcit: 200 de metri mă mai despart de faimoasele cafenele, existenţialiste, Café de Flore şi Café des Deux Magots, şi n-am rezolvat încă tragica dilemă a zilei: cum să mă aşez la o măsuţă, pentru a încerca fiorul metafizic sartrian, fără ca ospătarul să mă întrebe ce vreau să servesc? Citiți tot articolul
Campanie electorală comunistă pentru sătence
La 28 martie 1948 au loc în România, devenită Republică Populară Română, alegeri parlamentare.
Oricît ar părea de ciudat, stalinismul nu biruise complet.
Comuniștii mai păstrau cît de cît regulile democrației adevărate, care nu devenise încă democrație populară.
Așa se explică prezentare la vot a PMR într-o așa zisă coaliție electorală alcătuită din PMR, Frontul Plugarilor, Partidul Național Popular, Uniunea Populară Maghiară.
Coaliția, intitulată Frontul Democrației Populare, are drept semn electoral, ca și în 1946, Soarele și va cîștiga alegerile cu 97,83 % din voturi.
Ea e sprijinită de organizații satelit ale PMR, cum ar fi de pildădă, Uniunea Femeilor Democrate din România. Citiți tot articolul
Enigmele unui roman apărut la Cartea Rusă
Cea de a doua lectură a capodoperei Viaţă şi Destin de Vasili Grossman, prilejuită de călătoria la Stalingrad, mă împinge să aflu mai multe lucruri despre carte.
Ştiu că Vasili Grossman a fost corespondentul la Stalingrad al Krasnaia Zvezda, ziarul Armatei Roşii.
Deşi bolnav de tuberculoză şi, prin asta, scutit de serviciul militar, Vasili Grossman, scriitor de mare talent, pleacă voluntar pe front ca reporter de război.
A petrecut în linia întîia tot Războiul, din 1941 pînă în 1945.
La sfîrşit, avea gradul de locotenent colonel şi un piept de decoraţii.
Potrivit mărturiilor, cei din linia întîi (frontoviki, în limba rusă), citeau lacomi corespondenţele lui Grossman, ca şi cele ale lui Ehrenburg, deoarece aveau în centru soldatul din tranşee și nu pe Stalin.
Biografia lui Vasili Grossman îmi arată că romancierul a fost pe frontul de la Stalingrad între august 1942, cînd debutează „saltul nemţesc asupra oraşului” pînă în ianuarie 1943.
Din experienţa directă a Bătăliei s-au născut două romane: Citiți tot articolul
Aşteptînd autobuzul
De aici, din staţie, se vede stînd la stop autobuzul mult aşteptat.
Din ciorchinii atîrnaţi de scări, se desprind cîţiva inşi, care o şi rup la fugă, auzind ţignalul agentului.
S-au speriat degeaba. Agentul nu se repede după ei, să-i prindă.
Îşi vede mai departe de datul din mîini în scopuri de dirijare a circulaţiei. Fluierase mai mult mecanic, îmboldit de mecanismul reflexului condiţionat. Cum vezi o încălcare a Regulamentului, fluieri fără să-ţi dai seama.
Staţia dă în clocot. Citiți tot articolul
Statul de drept ne obligă să întrebăm: A fost Dan Andronic interceptat pe Siguranță națională? Și dacă da, pe ce temei legal?
Statul de drept ne obligă să întrebăm: A fost Dan Andronic interceptat pe Siguranță națională? Și dacă da, pe ce temei legal?
Textul meu despre dezvăluirile Elenei Udrea privind ascultarea de către SRI a lui Dan Andronic cu mandat pe Siguranță națională a stîrnit oarece tulburare în Republica Democrată Română, soră bună cu Republica Democrată Congo. Elena Udrea m-a sunat pentru a mă întreba dacă în Jurnal ea scrie „Acum vreun an am aflat de la Bica că a semnat mandat cerut de SRI pentru Andronic”, deoarece ea nu mai găsește originalul (eu am o copie a documentului). - Da, i-am răspuns eu, știind aproape pe de rost pasajul cu pricina. - Atunci m-am înșelat eu - mi-a zis Elena Udrea. Trebuia să scriu „Am aflat că Alina Bica a semnat”. Puteți să dați pe cristoiublog.ro o precizare? - Sigur că da, i-am răspuns, în definitiv Jurnalul e al dumneavoastră și nu al meu. Aveți dreptul să faceți corectări și precizări ori de cîte ori credeți. La rugămintea autoarei, dau aici un soi de erată la Jurnalul Elenei Udrea: Citiți tot articolulDin Jurnalul Elenei Udrea: În 2011 Alina Bica a semnat mandat cerut de SRI pentru ascultarea telefonului lui Dan Andronic pe Siguranță națională!
Din Jurnalul Elenei Udrea: În 2011 Alina Bica a semnat mandat cerut de SRI pentru ascultarea telefonului lui Dan Andronic pe Siguranță națională!
În cadrul campaniei de sprijinire a noi Operațiuni a Binomului SRI-DNA, Operațiune de genul, ia să vedem noi ce avem despre nenicul! adică despre cineva care împiedică atingerea unui obiectiv de răfuială politico- mafiotă, o anume parte a presei a reprodus cu vădită încîntare un nou fragment ce se vrea compromițător despre Dan Andronic din Dosarul Ferma Băneasa. Scriind într-o postare anterioară despre ziaristul Dan Andronic, am uitat să spun că am avut multe discuții cu directorul și patronul Evenimentului zilei despre folosirea ziarului ca Aplaudac al arestărilor preventive și în general al abuzurilor comise în numele Luptei împotriva corupției. I-am explicat că nicăieri în lumea asta largă, cu excepția Coreii de Nord, poate, Presa nu are orgasme de plăcere la vederea unui om în cătușe. Dacă e corupt, cîtă vreme acel om deține putere în stat, sfidează opina publică, Presa trebuie să-l calce în picioare. Cînd însă și poate ca urmare a campaniilor duse de Presă, respectivul e înhățat de instituțiile de forță ale statului, Presa e obligată să fie atentă la respectarea drepturilor sale de om. Citiți tot articolulNimic nou sub soare. Azi: „În toate redacțiile din România pot fi găsiți, la ora actuală, jurnaliști pentru a căror caracterizare cuvîntul lichea e prea dulce”
Nimic nou sub soare. Azi: ”În toate redacțiile din România pot fi găsiți, la ora actuală, jurnaliști pentru a căror caracterizare cuvîntul lichea e prea dulce”
Pe 14 mai 1994, sub titlul „Derbedeismul din presă”, publicam în Evenimentul zilei, pe care, în timp ce-l conduceam, reușeam să scriu zilnic un editorial de pagina întîi ( am făcut exercițiul acesta din iunie 1992 pînă în februarie 1997, timp de cinci ani, așadar, un text despre starea presei de la vremea respecitvă. Au trecut de atunci 21 de ani. Recitindu-mi textul peste care am dat absolut întîmplător, căutînd ceva în volumul Singur împotriva tuturor, am fost surprins de puternica lui actualitate. Parcă l-aș fi scris în decembrie 2015 și nu în mai 1994! Îl reproduc aici întrebîndu-mă și întrebîndu-vă: Citiți tot articolulGîndul de vineri, 11 decembrie 2015
Acum știm că lui Traian Băsescu Binomul SRI-DNA îi intercepta oamenii. Așa i se întîmplă și lui Klaus Iohannis?!
Necazul care s-a abătut asupra lui Dan Andronic, ca să zic și eu în chip sadovenian, le-a dat unor colegi de de breaslă prilejul de a confirma încă o dată că nu sunt altceva decît lichele. Și cînd spun asta nu mă refer la spumele anticorupție scoase de jurnaliști eminamente corupți (e mai mult decît interesant că în cazul Dan Andronic s-au auzit doar răcnetele celor faimoși în lumea presei pentru banii luați cu sacoșa de la politicieni și oameni de afaceri), ci la încercărilor unora de a dovedi că directorul Evenimentul zilei nu e jurnalist. Spre deosebire de ei, desigur, care sunt! Dragii moșului! Stați liniștiți! Dan Andronic e un excelent gazetar, un produs de excepție al Scolii Evenimentul zilei de pe vremuri. La un moment dat, Dan Andronic s-a lăsat de meseria de gazetar și s-a apucat de cea de consultant politic. ÎI fusesem la Evenimentul zilei un fel de mentor, cum fusesem pentru toți tinerii cărora le dibuisem talentul, și prin urmare, mi-am permis să-i spun la vremea respectivă că nu-l înțeleg în rătăcirea sa de la drumul drept al gazetăriei. Avea și are talent de gazetar. Și un om de talent într-ale scrisului care se apucă de altceva, inclusiv de politică, riscă - zic eu - să-l mînie pe Dumnezeu, cel care i-a dăruit talentul. N-a putut decît să mă bucure întoarcerea sa la gazetărie în 2011 prin preluarea Evenimentului zilei. Dan Andronic mi s-a dezvăluit nu numai un bun condeier, dar și un bun conducător de ziar. Citiți tot articolulUn minister pentru răsplătirea clientelei politice a lui Klaus Iohannis din rîndul ONG-iștilor
Un minister pentru răsplătirea clientelei politice a lui Klaus Iohannis din rîndul ONG-iștilor
Sub titlul, Cum e pus Bugetul pe 2016 în dezbaterea Sovietelor leniniste de muncitori, soldați și țărani! am contestat în Evz.ro de miercuri 9 decembrie 2015 prima acțiune a funambulescului minister înființat de Dacian Cioloș prin Ordonanță de urgență și numit spre împiedecarea limbii române, Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic: Dezbaterea cu cetățenii a Proiectului de Buget anunțată pentru miercuri, 9 decembrie 2015, între orele 14-16, la Palatul Victoria. Potrivit Comunicatului remis presei de către ministrul Violeta Alexandru, la dezbatere trei miniștri ai Cabinetului, în frunte cu șefa de la Finanțe, urmau să asculte ” propuneri concrete însoțite de argumente cu referire exclusiv la proiectul de buget pe 2016” venite din partea celor prezenți. Stîrnit de această inițiativă absurdă, amintind de punerea în dezbaterea colectivelor de oameni ai muncii de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu a Planului de Stat pe anul următor, observam în Evz.ro: Citiți tot articolulGîndul de miercuri, 9 decembrie 2015
Cristian Bușoi pe post de Carmen Iohannis?!
Marți, 8 decembrie 2015, la două zile după publicitarul Moș Nicolae și cu 17 zile înaintea Starletei Moș Crăciun, uzurpatorul lui Moș Gerilă, în viața și activitatea mea de publicist a avut loc un eveniment sufletesc uriaș. Unul dintre acele evenimente despre care biografii unui scriitor din posteritate îl prezintă ca aducînd cu sine o cotitură în creația respectivului. Ceva gen, în anul cutare, scriitorul a cunoscut-o pe x, s-a îndrăgostit de ea nebunește și sub puterea acestei iubiri a renunțat la roman și a trecut la schiță. Citiți tot articolulGîndul de marți, 8 decembrie 2015
