Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de sîmbătă, 10 octombrie 2015

Va merge Klaus Iohannis la Stalingrad?

În România se înregistrează o premieră. Apare o carte despre participarea românilor la Bătălia de la Stalingrad. Timp de peste o jumătate de secol a fost un subiect interzis. De aceea cartea se intitula Înfrînţi şi uitaţi. Românii în bătălia de la Stalingrad. Acum, iată, românii care luptaseră la Stalingrad ieșeau din uitare. Scrisă de istoricii Mihail Vasile-Ozum şi Petre Otu, cartea era cea de a treisprezecea carte scoasă de Editura Ion Cristoiu, al cărui director eram. Nu cred să existe în istoria unei națiuni o bătălie de la care să pornească un ghinion istoric uriaș, așa cum a fost pentru români bătălia de la Stalingrad. Stalingrad a însemnat cea mai mare înfrîngere din Istoria Armatei Române: 158.854 de militari morți, răniți și dispăruți. De la Ghinionul Stalingrad am mers din ghinion în ghinion. Armata germană a fost încercuită de Armata Roșie prin spargerea flancurilor, apărate de Armatele Române, a 3-a și a 4-a. Asta a însemnat ruperea relației sufletești dintre noi și nemți. Dezastrul suferit de Armata Română a fost pus pe seama Mareșalului Antonescu. Citiți tot articolul

Gîndul de vineri, 9 octombrie 2015

Din ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Mihai Gâdea sau înaltele culmi ale banditismul de presă

Marţi, 6 octombrie 2014, la Sinteza zilei de pe Antena 3, Mihai Gâdea a prezentat cu gălăgia de rigoare (pe micul ecran, Exclusiv, stînga sus, şi Exploziv pe burtieră), drept o întîlnire secretă de la miezul nopţi întîlnire de la miezul nopţii dintre Traian Băsescu, Elena Udrea, avocatul Elenei Udrea şi Dorin Cocoş, o secvenţă dintr-un filmuleţ făcut pe ascuns la ieşirea dintr-o clădire. Joi, 8 octombrie 2015, sub semnătura lui Dan Andronic, Evenimentul zilei a venit cu precizări menite a contrazice ştirea prezentată de Antena 3. Întîlnirea despre care vorbea Mihai Gâdea a avut loc marți, 29 septembrie 2015, şi nu luni, 5 octombrie 2015. Cel prezentat cu tam-tam drept Dorin Cocoş – scrie Dan Andronic, era chiar Dan Andronic. Avocatul Elenei Udrea nu era avocatul Elenei Udrea, nu era nici măcar avocat, ci patronul restaurantului unde avusese loc întîlnirea. Întîlnirea n-avusese loc la miezul nopţii, ci între 18.30 - 22.00, la un restaurant. Cei trei s-au despărțit la ieșirea din local, în văzul lumii, și nu într-o parcare, în strict secret. Un restaurant al cărui proprietar (prezentat şi el drept altcineva de către Mihai Gâdea) era un cunoscut de-al lui Mugur Ciuvică, prezent ca de obicei în studioul lui Mihai Gâdea. Citiți tot articolul

Gîndul de joi, 8 octombrie 2015

Din ciclul Documente în vederea Judecății de mai tîrziu. Azi: Conducerea Curții de Apel București a ascuns pur și simplu Dosarul Mariana Rarinca!

Vineri, 21 august 2015, publicam pe cristoiublog.ro mai mult documente prin care dezvăluiam incredibilele abuzuri prin care Dosarul Mariana Rarinca a ajuns la Completul desemnat de Binomul SRI-DNA să-i facă pe plac Liviei Stanciu. Mariana Rarinca a fost condamnată de Completul ilegal constituit. Cazul ei a fost uitat de toată lumea. Încă un abuz al Binomului SRI-DNA posibil atît din cauza fricii care a intrat în politicieni, în jurnaliști, cît și din cauza resemnării în care s-au prăbușit oamenii cinstiți. După aproape cinci decenii de scris, după ce-am văzut atîtea măriri prăbușindu-se în țărînă și atîtea țîfne devenite modestii, știu că o dată și o dată va veni Vremea Judecății. Dacă nu a Judecății oamenilor, atunci a Judecății numite Posteritate. Azi cînd citesc despre crimele comise nu numai de comuniști în anii stalinismului, dar și de slugile lui Carol al II-lea în anii prigoanei împotriva legionarilor, îmi dau seama ce-ar fi însemnat ca nimeni să nu lase în scris mărturii și documente despre abuzurile și crimele la care a fost martor ca truditor al condeiului. Citiți tot articolul

Priviți această poză și întrebați-vă: Ce număr o fi fost Președintele României?

Priviți această poză și întrebați-vă: Ce număr o fi fost Președintele României?

Joi, 1 octombrie 2015, am comentat în Evenimentul zilei, sub titlul De ce s-a dus Klaus Iohannis la New York? Ca să-i ofere lui Carmen Iohannis prilejul de a se poza și cu Michelle Obama! isteria din presa de pe Dîmbovița stîrnită de vestea că, vezi Doamne! Barack Obama va vizita România la invitația lui Klaus Iohannis. Cînd am citit știrea, m-am întrebat de îndată cînd și cum l-a invitat președintele nostru pe președintele american, dat fiind că pe parcursul popasului lui Klaus Iohannis în SUA nu s-a semnalat, nici măcar de către Dan Mihalache, responsabilul de la Cotroceni cu halucinațiile prezidențiale, vreo întîlnire oficială dintre al nostru și Stăpînul de la Casa Albă. Aflînd însă cum s-a ajuns la un asemenea fonfleu chiar și în ziarele zise quality, am scris în comentariul meu următoarele: „A venit apoi recepția dată de cuplul Obama pentru șefii de stat și de guvern prezenți la sesiune. Un moment strict protocolar, consumat de Traian Băsescu în 2005 (fără soție) și de Victor Ponta în 2014 (cu soție). Citiți tot articolul

Gîndul de marți, 6 octombrie 2015

Din ciclul Ghinionul de a fi contemporan cu… Azi: Ioan Mircea Pașcu, vicepreședinte al Parlamentului European, fost ministru al Apărării, dezbate la Antena 3 năsucul Elenei Udrea!

Duminică, 4 octombrie 2015, seara. Televiziunile de știri sînt pe telecomanda mea, cu excepția lui Digi24, una lîngă alta. De la France 24, zapînd înapoi, ajung la Realitatea Tv, de unde încep, tot înapoi luînd-o, canalele de popularizare a științei. Uneori, seara, cînd vreau să consum o porție de realități efemere, străbat toate televiziunile de știri, în sensul dezvăluit mai înainte. Penultima pe scala zapării mele e Antena 3. Ca să ajung la Realitatea Tv, trebuie să trec și prin Antena 3, Canalul colector al lui Dan Voiculescu. Duminică seara, nu m-aș fi oprit la acest post, dacă tocmai cînd am ajuns în dreptul Antenei 3, unde rula Sinteza zilei, n-aș fi citit pe burtieră, pentru a ne avertiza că vorbește o persoană și un șurub, precizarea: Citiți tot articolul

O instituţie cheie a ONU: Restaurantul de la parter

14. Membrii permanenți ai Consiliului de Securitate cască pe rupte

Instalat pe locul verde, am prilejul de a-mi face o primă impresie. Sala e cea pe care o știu pe de rost din mii de reportaje Tv. În mijloc, celebra masă (cu două rînduri de scaune în jur), a Consiliului de Securitate. Sus, la nivelul unei loje de conți și baroni de la Scala, îi dibui pe cameramanii și fotoreporterii noștri, intrați înaintea presei scrise. Ici-colo, zăresc însă (rătăcit, firește) și cîte un ziarist străin. Scrie de zor la laptop. Își bate, probabil, un articol despre barurile de noapte din New York. Ceea ce se întîmplă în jurul lui nu poate fi subiect nici măcar de o știre, d-apoi de un reportaj. Jos, în sală, brambureala tipică oricărui început de ședință din istoria lumii. Unii au luat loc la masă și se caută prin servietă. Alții au rămas în picioare. Stau de vorbă. Nu despre ședință, desigur. Dacă s-au văzut acum întîia oară, schimbă plicticoșenii diplomatice. Dacă se cunosc deja, vorbesc despre vinul de la cina de aseară. Intră și ies tipi în costume negre. Într-o mînă, țin servieta diplomat. Cu cealaltă, vorbesc la mobile. Lasă impresia însă că de felul cum pun ei pingeaua pe podele depinde evitarea celui de-al treilea război mondial. Citiți tot articolul

Omniprezentul Carol al II-lea

1933. Deși pînă la Dictatura regală din 1938 mai sunt cinci ani, iar de la Restaurație au trecut doar trei ani, Regele Carol al II-lea e omniprezent în presa română liberă și independentă. Semn nu doar al unei frenezii a Monarhului, dar și al Cultului Personalității care a început să duduie. Din România ilustrată din lunile mai și iunie, am ales trei dintre momentele publice onorate, cum se pisicește presa, de Majestatea Sa: Prezența la primirea lui George Enescu în Academia Română, asistarea, alături de Constantin Argetoianu, președintele Jockey- Club, la alergarea Premiul Regal de pe hipodromul Băneasa, participarea la Parastasul Regelui Ferdinand. Citiți tot articolul

O daneză confundă perinița cu preludiul

Am ieșit întîia oară peste hotare prin anii ʼ70. Eram student la Filosofia din Cluj și șeful subredacției revistei „Viața studențească”. Pentru că mă dovedisem harnic, drept răsplată, Niculae Stoian, mai marele „Vieții studențești”, a aranjat să fac parte dintr-un grup de tineri români care urma să meargă într-o tabără internațională din vestul Franței, de lîngă Saint-Malo. Ar fi fost normal ca grupul să cuprindă doar tineri: studenți, muncitori, asistenți universitari. Era vorba nu de un sejur de lux, ci de o tabără cu vreo 20 de paturi, mai sărăcăcios decît un vagon forestier, masa la cantină, unde trebuia să faci de serviciu, seri dedicate fiecărei țări. Una din zile trebuia petrecută, ca pălmaș, la un fermier din jurul orașului. Obiceiul pămîntului din acele vremuri făcea însă ca la astfel de deplasări să fie lipite și neveste de ștabi. Astfel că grupul nostru s-a pricopsit cu consoarta unui șef de pe la BTT, o doamnă la vreo 40 de ani, ținîndu-se bine, cum s-ar zice, dar sărind în ochi printre mucoșii din tabără. Elegantă, înțolită, parfumată de la urechi pînă la călcîie, violent fardată, răsărea dintre noi ca o rădașcă dintr-un mușuroi de furnici. Citiți tot articolul

Eterna noastră democraţie de faţadă

Vorbind cuiva despre ambiţia de a-mi strînge în volum textele tipărite în Expres, Zig-Zag, Expres Magazin şi Evenimentul Zilei între 19 ianuarie 1990, ziua debutului meu în presa postdecembristă, şi 12 noiembrie 1992, ziua cînd s-a încheiat, practic, minima aşezare a ţării pe temeliile de mucava ale pluralismului, mi s-a sugerat să însoţesc fiecare text publicat pe vremuri cu un comentariu din perspectiva prezentului. Ca om de bibliotecă, interesat şi de Regele Lear, nu numai de ciorapii Elenei Udrea, cum se întîmplă cu mai toţi ziariştii din prezent, mă bucură cînd întîlnesc parteneri de dialog despre ultima carte citită sau ultima întîmplare de pe planetă. Am luat în serios sugestia preopinentului. După un timp de gîndire, mi-am dat seama însă că ar fi greşeală. Cititorului de acum trebuie să i se pună sub priviri doar textele scrise şi publicate de mine la vremea respectivă. Citiți tot articolul

Cum a devenit cititor fruntaş fără să vrea

Peste cîţiva ani Ştefan Cîmpureanu avea să plece din Vintileasa la Floreşti, unde se angajă ca muncitor necalificat pe şantierul fabricii de nituri. Făcu, apoi, un curs de calificare, chinuindu-se vreo şase luni, sîmbătă de sîmbătă, să stea nemişcat în băncile strîmte şi vechi, ale Şcolii generale nr. 3, Floreşti, unde se ţineau cursurile. Băncile erau vechi, slăbite din cuie de neastîmpărul atîtor generaţii de elevi, şi scîrţîiau la cea mai mică mişcare. De aceea, primele ore nici nu se putuseră ţine ca lumea. Elevii aceştia bătrîni, arşi de soare, cu bătături în palme, se foiau, se întorceau în toate părţile, scriau cu tot trupul, lăsîndu-se greoi în creioanele lor chimice, cu mina spălăcită. Întreaga clasă plesnea de scîrţîituri pe diferite voci: ascuţite, plîngăreţe, groase, gemînde. Atunci, profesorul de la catedră se depărta brusc, o depărtare calmă şi înaltă, de unde le făcea semne, fără să fie auzit, pînă cînd foielile se întrerupeau o clipă, şi atunci vocea profesorului suna aproape, la doi paşi de ei, clară, de o claritate care te făcea să plîngi. Citiți tot articolul

Gîndul de luni, 5 octombrie 2015

Confirm ca martor: Traian Băsescu e sincer în părerea sa bună despre Cătălin Ivan!

Mă număr printre analiștii care văd în orice strănut al unui politician un gest gîndit a provoca o tresărire în clasa politică. Nu de puțin ori însă m-am văzut obligat să recunosc că m-am înșelat. Printr-un fapt, printr-o vorbă, se exprimase omul și nu omul politic. Recent, la Adevărul Live, abordînd situația din PSD, Traian Băsescu a invocat un nume dintre liderii partidului: „Spre exemplu, eu ma uitam la un om care nu m-a menajat deloc: CATALIN IVAN – este un tip curat, istet, europenizat, care pare a fi un socialist european, care ar fi putut fi o solutie exceptionala pentru ei. L-am vazut cand a incercat sa ridice putin glasul cum a fost bagat la fund imediat de generatia lui LIVIU DRAGNEA”. Traian Băsescu făcuse publică părerea sa bună despre un tînăr aflat de mai mult timp în conflict cu Conducerea. De aici s-a plecat pentru a se ajunge la ipoteza unei manevre prin care Traian Băsescu urmărise o lovitură politică. S-a stîrnit chiar și o mică tulburare în heleșteul nostru politic. Citiți tot articolul

Gîndul de duminică, 4 octombrie 2015

O ipoteză șocantă despre Răpirea jurnaliștilor în Irak : N-a fost nici o Răpire!

Deși redeschiderea Dosarului penal despre Răpirea jurnaliștilor în Irak, aducerea lui Mohammad Munaf în țară pentru a-și ispăși pedeapsa și declarațiile date de Omar Hayssam în ultimul timp, ar fi trebuit să stîrnească presa noastră la investigarea, cu documentele descoperite în ultimii 10 ani, cît au trecut de la Răpirea jurnaliștilor, a Dosarului, cu excepția convocării unor clișee de mult fumate ziarele, televiziunile de știri, site-urile, săptămînalele și lunarele de pe piață n-au acordat prea mare atenție unuia dintre cele mai enigmatice momente din postdecembrism. Eu însumi am investigat cu documente provenind chiar de la Bagdad, în 2005, și am publicat un serial de peste 50 de pagini despre versiunea mea asupra evenimentului. Dacă în ce privește prima Răpire, cea teatrală, aranjată de Munaf la ordinele lui Omar Hayssam, lucrurile mi-au fost clare, n-am reușit să mă lămuresc în privința Celei de a doua Răpiri, cea despre care se vorbește c-a costat statul român milioane de dolari drept răscumpărare. Cu datele pe care le-am avut, am avansat, totuși, ipoteza unei răpiri înscenate de Serviciile noastre secrete împreună cu cele străine pentru a crea o diversiune în rîndurile adevăratelor celule teroriste prin născocirea unei celule noi, cea care i-a răpit de jurnaliștii noștri. Se înțelege din acest punct de vedere că sunt interesat de orice nouă investigație care ar putea lămuri enigma celei de a doua Răpiri. Citiți tot articolul

Gîndul de sîmbătă, 3 octombrie 2015

Klaus Iohannis a plecat din SUA, cu avionul prezidențial, marți, 29 septembrie 2015, seara. Sunteți siguri c-a ajuns în România? Te pomenești că mai zboară încă!

Potrivit Programului anunțat vizita lui Klaus Iohannis în SUA a luat sfîrșit marți 29 septembrie 2015, seara. Cînd scriu aceste rînduri e ora 0:10, sîmbătă, 3 octombrie 2015. De regulă avionul prezidențial pleacă din SUA după încheierea vizitei seara (ora locală) pentru a ajunge în România a doua zi dimineața (ora locală). Toți președinții și premierii care au vizitat America au ținut, la sosirea în țară, o conferință de presă pe aeroportul Otopeni pentru presa rămasă în România. Acest moment e absolut obligatoriu, deoarece pe parcursul vizitei ziariștii din Grupul de presă n-au reușit să dea vizitei mediatizarea dată de Conferința de presă de la Aeroportul Otopeni. Aici la conferința de presă, președintele face bilanțul vizitei, prezintă opiniei publice de la noi principalele momente, răspunde întrebărilor a dresate de jurnaliștii care nu l-au însoțit, dar au urmărit îndeaproape vizita. De la încheierea vizitei în SUA au trecut, trei zile. A auzit cineva din țara asta de vreo conferință de presă ținută de Klaus Iohannis la întoarcerea în țară? Citiți tot articolul

Gîndul de vineri, 2 octombrie 2015

Din ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Despre cum au reușit să nu scrie nimic despre vizita lui Klaus Iohannis în SUA jurnaliștii din Grupul de presă prezidențial

Dacă vreun cititor al acestui blog a aruncat o privire și asupra textelor publicate de mine în Evz, sub pălăria rubricii România lui Cristoiu, va fi observat că sunt printre puținii comentatori români rămași acasă care s-au preocupat de vizita lui Klaus Iohannis la New York. Deși, așa cum notam într-un comentariu din Evz.ro, pentru România participarea lui Klaus Iohannis la Sesiunea Adunării generale ONU în septembrie 2015 e mai puțin importantă decît participarea lui Ion Iliescu în septembrie 1990, cînd România se mai freca încă la ochi, nevenindu-i să creadă c-a ieșit din comunism, totuși, faptele și vorbele lui Klaus Iohannis ar fi meritat un interes mult mai mare din partea media fie și pentru că e una dintre călătoriile de început de mandat, în care un președinte mai învață încă. Cum din nefericire marea presă a lumii s-a ocupat de alți oaspeți ai Națiunilor Unite (Vladimir Putin în primul rînd), nici o agenție internațională, nici un ziar cu circulație planetară, nici un ziar american nepublicînd un rînd măcar despre viața și activitatea lui Klaus Iohannis în SUA, singura sursă de informații pentru mine și pentru românii din România interesați de a ști pe unde mai umblă președintele au fost știrile și corespondențele ziariștilor trimiși de ziare și televiziuni, de site-uri mai mult sau mai puțin fomiste, de agențiile de presă de pe Dîmbovița, să facă parte din ceea ce se numește, după o vorbă americană, Grupul de presă care l-a însoțit pe președinte în călătoria peste Ocean. Citiți tot articolul

Din ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Cum a reușit Rareș Bogdan rara performanță de a lua în serios în direct la tv halucinațiile unui nebun!

Din ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Cum a reușit Rareș Bogdan rara performanță de a lua în serios în direct la tv halucinațiile unui nebun!

Miercuri după masă, cîteva site-uri fomiste, întocmite de ziariști plătiți de patronii cu o friptură și de ziariste plătite cu o pereche de ciorapi, au publicat în huruit de meterhanea un anunț al lui Rareș Bogdan despre emisiunea sa de la 21, pe Realitatea Tv, Jocuri de putere: „Diseară detonăm o bombă, în direct. Avem un invitat special, un om care face dezvăluiri, care va arăta adevărata fața a celui care e pus să conducă PSD. Aș vrea să spun că îl aștept cu toată deschiderea pe domnul Dragnea să intre alături de noi pe telefon. Îl așteptăm pe parcursul emisiunii să îl combată pe cel care o să facă dezvăluiri despre domnia sa. Nu vrem să intrăm în jocurile interne din PSD. Nu ne schimbăm poziția față de Victor Ponta. Faptul că facem dezvăluiri despre Liviu Dragnea nu înseamnă că ne-am poziționat cu Victor Ponta. Nu, așteptăm în continuare ca Victor Ponta să demisioneze. Nu se pune problema să intrăm în disputa internă, iar simpatia noastră față de Șerban Nicolae e zero. Cel mai mare partid din România are nevoie de un reprezentant la vârful său extrem de curat. Citiți tot articolul

De teamă că bărbatu-său ar putea fi mazilit de Stăpînul de la Casa Albă, Răvășitoarea Carmen Iohannis n-a fost mai răvășitoare decît Michelle Obama, cucoana Stăpînului

De teamă că bărbatu-său ar putea fi mazilit de Stăpînul de la Casa Albă, Răvășitoarea Carmen Iohannis n-a fost mai răvășitoare decît Michelle Obama, cucoana Stăpînului

Duminică seara, într-o intervenție telefonică la B1Tv, la emisiunea lui Cătălin Striblea, am atras atenția asupra celei mai mari probleme a României din ultimii ani: Va fi Răvășitoarea noastră, Carmen Iohannis, mai Răvășitoare decît Michelle Obama, la Recepția dată de soții Obama cu prilejul Sesiunii ONU? De fiecare dată cînd e o Sesiune a ONU președintele Americii dă o recepție în onoarea șefilor de stat și de guvern participanți la Sesiune pe motiv că ONU e într-un fel pe teritoriul țării pe care o conduce. În septembrie 2005, Traian Băsescu a participat la recepția dată de George W. Bush, dar fără nevasta, Maria Băsescu. În 24 septembrie 2014, la recepție au fost și Victor Ponta și Daciana Sârbu. Știam că Klaus Iohannis și-a luat nevasta pînă hăt-departe, la New York (pe banii statului, desigur) numai și numai pentru a-i face cadou șansa de a se trage în poză cu Michelle și cu Barack. Citiți tot articolul
1 229 230 231 232 233 296