Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Boboteaza – O ceremonie oficială care s-a pierdut pentru totdeauna?

Alături de 10 Mai, Boboteaza se numără printre momentele cele mai mult cultivate de presa românească de pe vremuri, poate și pentru că genera o Ceremonie spectaculoasă, cu participarea Regelui și a diplomaților străini acreditați la București. Azi, deși se sărbătorește de către Biserică, Boboteaza nu mai beneificiază de participarea Șefului statului. E Boboteaza o ceremonie oficială care s-a pierdut pentru totdeauna? În imagine, pagina dedicată manifestărilor din 1915 de Gazeta ilustrată din 17 ianuarie 1915. Citiți tot articolul

Falsul bocet al Hiroshimei

Hiroshima a fost o adevărată mană cerească pentru literatura comunistă şi pentru cea de stînga în general. Explozia nucleară din 6 august 1945 a creat un gol întins pe zeci de kilometri. Pe locul dezastrului s-au ridicat, după aceea, alte clădiri, mai zvelte, mai moderne. În paralel, la mii de kilometri distanţă, în Estul Europei, s-au construit, tot pe locul cataclismului, blocurile de mucava ale propagandei comuniste pe tema Hiroshimei. De-a lungul anilor, numeroase delegaţii din blocul socialist, dar şi din Occidentul de stînga au trecut prin Hiroshima. La întoarcere, fiecare s-a apucat să bocească. În versuri, în proză, în declaraţii, în articole de gazetă. Mă rog, în ce a putut fiecare. Pentru că un asemenea voiaj, costisitor financiar, trebuia plătit într-un fel. La noi a rămas celebru, din acest punct de vedere, kilometricul poem al lui Eugen Jebeleanu „Surîsul Hiroshimei”. C-am vrut sau nu, noi, ăştia din Est, ne-am hrănit din plin cu această literatură, suptă, la rîndu-i, din tragedia unei localităţi japoneze. Citiți tot articolul

America văzută de doi sovietici duioși

Pentru că la decolare şi la aterizare tăblia scaunului din faţă trebuie ridicată, am lăsat scrisul şi m-am apucat de America fără etaje, reportajul iscălit de cuplul Ilf şi Petrov în 1936, după voiajul în America (noiembrie 1935-ianuarie 1936). Drumul Bucureşti-Roma, Roma-Malta, Malta-Roma, Roma-Bucureşti cuprinde suficiente decolări şi aterizări pentru a fi aproape gata cu lectura volumului. Cum se întîmplă de obicei, ajuns pe terraferma, vorba veneţienilor, dau fuga la Internet să văd ce-au zis şi ai noştri despre varianta românească a cărţii apărute în ruseşte. După cîteva articole, simt nevoia să dau cu agheazmă sfinţită în jurul meu. Ca să alung Diavolul anticomunismului! Întocmite de anticomunişti de music-hall, articolele despre America fără etaje îi acuză pe cei doi mari autori de concesii criminale făcute propagandei comuniste din anii cînd au scris-o şi cînd au dat-o la tipar. Citiți tot articolul

Drum la Mahmudia

Drumul trece printre dealuri line, cu greu desluşibile, livezi bătrîne, împiestriţate de pomi scoşi din uz, case din chirpici, ale căror garduri s-au prăbuşit într-o rînă, renunţînd să mai apere ogrăzile, sate transformate peste noapte în orăşele, fără nici un temei în realitate, doar în acte, cu tipicele blocuri din centru, cîteva, mereu neterminate, dezvăluind trecătorilor, prin rufele de pe frînghiile întinse în balcon, ce fel de fel de chiloţi poartă stăpîna casei şi cît de peticit e stăpînul, reclame depăşite de împrejurări, surprinse în flagrant delict de erori gramaticale. Pe malul fluviului, la bac, o Salvare aşteaptă să ia, adusă de pe malul celălalt, o femei care stă să nască. Peste apa leneşă a fluviului se văd păduri cu arbori rari şi aşezaţi la casa lor. Vine apoi o localitate măruntă ca proporţii, extrem de importantă însă, pentru că de aici pleacă spre Deltă drumurile pe apă. Citiți tot articolul

Gîndul de luni, 14 septembrie 2015

Angela Merkel e iresponsabilă sau doar se face?!

Știrea zilei, știrea lunii, dacă nu chiar și a anului vine de la Berlin: Germania și-a închis frontiera cu Austria. Motivul acestei puneri la îndoială a unei Legi Europene? Autoritățile locale din Munchen nu mai fac față colosalei provocări întruchipate de cei 12 200 de imigranți care au sosit sîmbătă în Germania din Austria după ce-au pornit din portul Turcesc Bodrum, au luat cu asalt Grecia, au dat peste cap toate frontierele europene pînă în Germania. De ce au pornit-o mii de imigranți din Siria, Afganistan, Irak, Libia, Eritreea către Europa? Indiscutabil, în căutarea unei vieți mai bune. Fie o viață mai bună decît cea dintr-o zonă de război, fie o viață mai bună decît poate oferi Orientul Apropiat. Am mai scris de mai multe ori în acest spațiu că Noua Migrație, Migrația Popoarelor cu smartphone-uri a fost declanșată în proporție de masă de Angela Merkel. Toate mărturiile imigranților arată că mulți dintre ei șovăiau să plece într-o aventură de proporțiile celei presupuse de ajungerea în Germania. Și șovăiala își avea cauza nu numai în teama de rătăcirea pe Mediterana, ci și în gîndul că pînă-n Germania trebuie să treacă frontiere după frontiere. Citiți tot articolul

Gîndul de duminică, 13 septembrie 2015

Criza Refugiaților are un mare cîștigător: Rusia. E un adevăr pe care-l știe de mai mult timp Germania

Nu mai încape nici o îndoială că Rusia și-a sporit în ultimul timp ajutorul dat lui Assad în lupta acestuia cu Statul islamic. De precizat că forțele loiale regimului Assad controlează doar 25 la sută din Siria. Cu excepția unor mici teritorii controlate de rebelii sirieni anti-Assad și de kurzi, restul Siriei se află sub stăpînirea ISIS. De altfel, Statul islamic, stat fantomă, nerecunoscut de nimeni în lume, dar implementat zdravăn în zonele ocupate din Siria și Irak, deține o suprafață cît cea a Marii Britanii. Deși continuă să lupte și cu rebelii, regimul Assad e concentrat cu războiul de pe teren pentru eliberarea Siriei de sub ISIS. Federația rusă a acordat și pînă acum ajutor militar și politic Regimului Assad. În privința ajutorului militar, s-a păstrat o anume discreție. Și asta din simplul motiv că pînă acum acest ajutor era un fel de contracarare a ajutorului militar dat de americani rebelilor anti-Assad. Ajutorul din ultimul timp se definește printr-un efort uriaș al Rusiei de demonstra întregii lumi că Rusia îl ajută pe Assad. De ce? Ne răspunde declarația de vineri, 11 septembrie 2015, a lui Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei: Citiți tot articolul

Mariana Rarinca despre sentința dată de Binomul SRI-DNA: Sărut mîna conașule, că m-ați violat doar! Slavă Domnului că nu m-ați violat cu perversiuni!

Mariana Rarinca despre sentința dată de Binomul SRI-DNA: Sărut mîna conașule, că m-ați violat doar! Slavă Domnului că nu m-ați violat cu perversiuni!

Vineri, 11 septembrie 2015, aflînd că la 18.00 se va pronunța sentința în Cazul Rarinca, mi-am lăsat alte treburi, mult mai importante, și m-am așezat în fața televizorului cu mîna pe telecomandă pentru a trece de pe o televiziune de știri pe alta. Am făcut acest popas în postura de telespectator nu pentru a vedea la 18.00 sentința dată de Curtea de Apel București într-un caz unic în istoria Justiției noastre, alintată de Divizia Presă a Binomului SRI-DNA cu zbenghiul de Independentă, ci pentru a observa felul în care televiziunile abordează acest moment: Rejudecarea de către Curtea de Apel București a unei sentințe definitive date tot de Curtea de Apel București. Mă așteptam ca toate televiziunile de știri să fie conectate la eveniment. Cînd se știe că la 18.00 se va pronunța sentința, o televiziune de știri pregătește momentul de vîrf printr-o dezbatere în studio a cazului: puncte de vedere diferite despre rejudecarea Procesului, reamintirea Scandalului, profeții despre sentință. Spre uluirea mea, cu excepția lui B1Tv, pentru toate televiziunile de știri, evenimentul n-a existat. Citiți tot articolul

Gîndul de vineri, 11 septembrie 2015

Un bla-bla-gist de doi lei: Jean-Claude Juncker, Președintele Comisiei Europene!

Joi, 9 septembrie 2015, Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat în Parlamentul European poziția Comisiei Europene față de ceea ce se numește Criza refugiaților, deși eu cred că e mult mai corect, mult mai aproape de adevăr, să-i zicem Criza Noii Migrații a Popoarelor. Pentru cine nu știe zicem și pentru cine a uitat reamintim că Jean-Claude Juncker e șeful de Guvern al Uniunii Europene. Pentru asta beneficiază de un salariu uriaș, de privilegii materiale și politice ieșite din comun. Ca în cazul oricărui șef de Guvern, în schimbul avantajelor fabuloase pe care le are ca ins fizic, Jean-Claude Juncker trebuie să fie atent la realitățile UE, să descopere Crizele și să propună soluții pentru Rezolvarea acestor Crize. Discursul din fața Parlamentului European recunoaște că Uniunea se confruntă cu una dintre cele mai mari Crize din Istoria ei: Citiți tot articolul

L-a informat sau nu SIE pe Klaus Iohannis că România va primi o cotă mult mai mare decît 1.785 de imigranți?

L-a informat sau nu SIE pe Klaus Iohannis că România va primi o cotă mult mai mare decît 1.785 de imigranți

Marți, 1 septembrie 2015. La Europa FM, consilierul prezidențial Leonard Orban jură că României i se va repartiza o cotă de doar 1.700 de imigranți. Joi, 3 septembrie 2015. Într-o conferință de presă comună, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande anunță că vor solicita oficial Comisiei Europene instituirea unor cote obligatorii de imigranți. Tot joi, 3 septembrie 2015, ziarul britanic Daily Mail publică pe site un infografic din care rezultă că României îi va reveni o cotă de imigranți de 6.937 de persoane. Invocînd un document ajuns în posesia redacției, ziarul susține că Germania va prim o cotă de 35.000 de imigranți, Franța una de 26.000, iar Angliei nu i se va impune nici o cotă. Presa românească preia știrea și o dezbate cu neliniște. Prin vocea Consilierului prezidențial Leonard Orban, Președinția României a anunțat că e o cotă de 1.700. Ziarul britanic susține că vor fi aproape 7.000. Citiți tot articolul

Gîndul de miercuri, 9 septembrie 2015

Ce crede SRI, dar n-are curaj s-o spună, despre refugiații pe care va trebui să-i primim noi?!

Așa cum am mai mărturisit, urmăresc din jumătate în jumătate de oră site-urile de știri și de ziare. Marți, 8 septembrie 2015, una dintre lecturi m-a împins să-mi fac cruce. Toate site-urile publicau o știre cu un titlul gen: Criza Imigranților. SRI, reacţie pe Facebook pe tema refugiaţilor. Iată c-am trăit s-o văd și pe asta! SRI reacționează pe Facebook la un eveniment din spațiul european. Presa românească urmărește și consemnează ce scrie SRI pe Facebook! Știind cum se meșteresc astfel de întîmplări n-am avut nici o îndoială că publicarea știrii de către toate site-urile nu era numai urmarea preluării sale automate de Mediafax, dar și a unei vorbe puse de la SRI pe lîngă redactori să publice știrea. Citiți tot articolul

Capra numită Germania se bese, iar oaia numită România o trage

Capra numită Germania se bese, iar oaia numită România o trage

Spre surprinderea mea, luni, 7 septembrie 2015, după o tăcere nu doar inexplicabilă, dar și iresponsabilă, Klaus Iohannis a ținut o Conferință de presă dedicată cotei de imigranți (de sesizat că eu nu folosesc termenul de refugiați, pentru că nu e vorba de oameni alungați de la căminele lor de război, ci de oameni porniți spre Europa pentru o viață la nivel european, pe care nu le-o pot asigura țările din care provin) pe care Uniunea Europeană mai mult ca sigur ne o va impune cu forța de care dispun totdeauna Puterile Protectoarea asupra unor colonii precum România. M-aș fi așteptat ca președintele României să exprime poziția țării noastre în legătură cu noua Migrație, Migrația Popoarelor cu Smartphone-uri. Klaus Iohannis s-a referit în exclusivitate la poziția țării noastre în legătura cu numărul de imigranți pe care va trebui să-i primim, angajîndu-ne desigur să le asigurăm respectivilor integrarea deplină în viața social-economică și chiar politică a României. Nici un cuvînt despre ce trebuie să facă Uniunea Europeană din perspectiva României pentru a rezolva marea problemă a noii Migrații. Citiți tot articolul

O instituţie cheie a ONU: Restaurantul de la parter

10. Cum l-au adus pe Președintele României ținîndu-l de braț

Iată-mă, în fine, admis la cea de-a 56-a Sesiune a Adunării Generale ONU! Sau, mai precis, doar la un sfert de oră din cea de-a 56-a Sesiune. Cît a ținut momentul lui Ion Iliescu. Asta, deoarece fiecare grup de jurnaliști nu poate sta acolo, sus, la vreo jumătate de kilometru de scenă, decît exact cît durează discursul Președintelui lor. Ni s-a precizat asta – și încă pe un ton ce nu admitea replică – de cum am scăpat vii din rotițele noului control. Urma să ne găsim un loc într-unul din numeroasele rînduri goale de la Galeria Sălii. Din acel moment, treceam automat sub stăpînirea mai multor N-aveam voie: Citiți tot articolul

Cînd nemții se consideră victime

În 1943, aviația britanică atacă Hamburgul. Printre victimele de răsunet: Catedrala St Nikolai, datînd din 1195. Ruinele Catedralei sunt comemorate azi de Mahnmal St. Nikolai. Un complex monumental menit să arate vizitatorului, chiar dacă nu ostentativ, și cît de tare au suferit nemții în cel De-al doilea Război Mondial. Citiți tot articolul

Crăcănat pe Ecuator

Mitad del Mundo e locul pe unde trece Ecuatorul. Binecunoscutul element geografic traversează multe locuri din lume. În unele dintre acestea băștinașii au avut ideea de a profita de oaspetele care înconjoară planeta. Printre aceștia se numără și locuitorii Ecuadorului. Monumentul propriu-zis are înfățișarea unui glob cu o bilă în vîrf. De pe terasa așezată chiar sub bilă, se vede o alee care merge cîțiva zeci de metri pînă în dreptul talciocului. Aleea exprimă în plan urban Ecuatorul. În consecință, ea geme de o lume care simte nevoia să se fotografieze cu piciorul drept într-o emisferă și cu stîngul în cealaltă. Astfel imaginea cea mai des întîlnită aici rămîne cea a omului crăcănat și rînjind fotogenic. Cele mai multe poze aparțin, firește, turiștilor neaoși. La tot pasul poți întîlni fetișcane vesele, în rochii simple, privind galeș la aparatul mînuit de tînărul așezat în genunchi. Nu lipsesc, se înțelege, nici profesioniștii. Aceștia îți ies în cale și se țin scai de tine o bună bucată de drum. Citiți tot articolul

Şi dacă n-ar fi fost Adrian Păunescu, comunismul nu s-ar fi prăbușit?!

Chitit pe înnegrirea Regimului Ceauşescu, pentru a albi regimul stalinist al lui Dej, Raportul Tismăneanu dă curs, printre altele, şi răfuielilor lui Vladimir Tismăneanu cu diferite persoane şi personalităţi. Unul dintre cei demascaţi de Raport cu o intensitate de 9 pe scara Richter a Huruitului e Adrian Păunescu. Documentul, asumat în chip iresponsabil de Traian Băsescu ca document de stat (spun iresponsabil, deoarece opera unui cercetător, fie el şi Nicolae Iorga, nu poate deveni documentul unei ţări), îi atribuie lui Adrian Păunescu, printre altele, un efect uriaş în plan istoric ca iniţiator şi conducător al cenaclului Flacăra: „Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizîndu-i, cistalizîndu-i şi întrupîndu-i doctrina“. Carevasăzică, lui Adrian Păunescu i se face cadou ditamai fapta istorică de a fi prelungit existenţa comunismului ceauşist. Citiți tot articolul

Fără capul de bronz

Duminică după-amiază, în toiul verii. Străduţa perpendiculară pe Marele Bulevard e pustie. Pînă şi pietrele din pavaj, scoase şi răsturnate de vreun an şi ceva, par să moară de plictiseală. Nu se aude zvon de viaţă nici de la restaurantul Terrasa, amenajat într-o casă veche, primită de fostul proprietar prin retrocedare şi, apoi, închiriată. Într-o curte părăginită, sub o coşmelie de gudron, un bărbat scund, dar vînjos, ciopleşte la un grup statuar. Tocmai a terminat un erou care ţine piciorul stîng ridicat, de parcă ar fi călcat într-o balegă proaspătă. Pe băncuţa din poarta Instituţiei, cei doi bodyguarzi s-au angajat total şi ireversibil într-o partidă de table cu strigături. Stînd pe vine şi bînd bere la cutie, îi chibiţează trei bărbaţi în chiloţi şi maiouri, cu burţile revărsate peste curelele ca nişte frînghii. Citiți tot articolul
1 231 232 233 234 235 296