Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Statul la pictat ca vaca la muls
La 15 aprilie 1874 pe „Boulevard des Capucines” din Paris, refugiaţii Salonului oficial, constituiţi în „Societatea anonimă cooperativă de artişti, pictori, sculptori, gravori cu capital şi personal variabil”, îşi ţin prima lor expoziţie: treizeci de participaţi tineri, sub patruzeci de ani, o sută şaizeci şi cinci de opere expuse. Printre membrii cooperativei se află nume care la vremea respectivă nu spuneau nimic. Mai tîrziu, ele vor spune mult, chiar prea mult. Mai ales din punct de vedere financiar: Manet, Pissaro, Cezanne, Degas, Renoir. Ambiţia acestor tineri e de a surprinde pe pînzele lor viaţa din jur, viaţa aşa cum e, dar mai ales viaţa în lumina adevărată, cea care vine de sus, din cer, fără a mai fi obligată să treacă prin sticla ferestrei. Citiți tot articolul
O instituţie cheie a ONU: Restaurantul de la parter
9. Permisul care stabilește distanța de la care-și poți urmări Președintele
Spațiul rezervat Presei e doar un punct de trecere. Către ținta finală a lungii, complicatei călătorii pînă aici (de la București la New York, cu escală la Reykjavik, de la hotel la sediul ONU, de la poartă pînă la etaj, trecînd prin drumul de douăsprezece ore, așteptatul la permise, verificările la sînge): admiterea la cea de-a 56-a Sesiune a Adunării Generale ONU. Jurnaliștii unei țări n-au acces în sală decît cînd președintele lor ține discursul. Și doar cît timp își ține discursul. Citiți tot articolulAlergat în glumă cu tractorul
Cu vreo cîţiva ani în urmă Vasile Buric, muncitor la ferma din Vintileasa Vale, una dintre cele mai sărace ferme ale CAP-ului, s-a îmbolnăvit de inimă şi, după multe tărăgănări, s-a pensionat cu gradul doi de invaliditate, în urma unei întîmplări despre care nu se poate spune dacă a fost o glumă sau ceva serios.
Anul acela toamna se năpustise asupra satului cu atîta determinare de a-şi face datoria de anotimp al împlinirilor încît tot ce se cocea de obicei într-o lună fu dat gata într-o singură săptămînă. Deşi nu venise încă octombrie, via era culeasă, porumbul pus în hambare, iar merele, demult vîndute. Citiți tot articolul
Tudor Arghezi : Puricele e mai vechi decît Istoria
Convocat cu ceva timp în urmă de Radio România Actualităţi să recomand o carte, cum cerea unei vedete rubrica special înfiinţată pentru asta, m-am oprit asupra celor volumelor de Publicistică din seria Opere de Tudor Arghezi, editată de Academia Română.
Aşa cum ziceam în rîndurile înregistrate şi difuzate de Postul Public de Radio, Tudor Arghezi e întruchiparea indiscutabilă a Adevărului că textele marilor jurnalişti supravieţuiesc clipei trecătoare despre care mulţi spun c-ar fi Destinul rîndurilor apărute într-un ziar. Citiți tot articolul
Gîndul de luni, 31 august 2015
Aducerea lui Munaf - o Operațiune de succes a SRI făcut praf de o Comunicare publică dezastruoasă
Deși redactat într-o limbă de lemn menită a-l face invidios pînă și pe Iosif Vissarionovici Stalin, Declarația Președinției despre aducerea în țară a lui Muhammad Munaf, condamnat pentru acte de terorism în 2008, felicită Serviciul Român de Informații „pentru contribuția pe dimensiunea externă, pentru ampla operațiune desfășurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni și externi”. Spre deosebire de mulți confrați, n-am fost nedumerit de invocarea SRI. Așa cum a dezvăluit Traian Băsescu pe Facebook, Operațiunea Aducerea lui Mohammad Munaf în țară a fost declanșată cu ani în urmă. Ca și în cazul lui Nicolae Popa, al lui Omar Hayssam, principalul temei al efortului l-a reprezentat necesitatea de a demonstra forța statului român. Problema aducerii lui Mohammad Munaf în țară s-a pus chiar din 2005, cînd – așa cum arată documentele WikiLeaks, publicate într-un număr anterior al cristoiublog.ro – Autoritățile române, în frunte cu președintele Traian Băsescu, s-au dat peste cap să-i convingă pe americani să ni-l prede. Citiți tot articolulDvs ce credeți, va fi Victor Ponta mai tare decît cățelul meu?!
Dvs ce credeți, va fi Victor Ponta mai tare decît cățelul meu?!
După cum dovedesc în chip zdrobitor documentele alăturate sînt stăpînul unui cățel cu numele Max. De regulă, așa cum și-au dat seama cei care mă urmăresc în ipostaza de publicist și scriitor, nu obișnuiesc să divulg în textele mele fapte și persoane din viața mea particulară. Nu atît pentru că văd în viața mea personală un sanctuar, în care îi e interzis privirii străine accesul, cît pentru că mi se pare o mare și ridicolă fudulie credința că viața mea personală e în sine de vreun interes pentru marele public. Cînd am încălcat regula, am făcut-o doar pentru că am considerat întîmplările trăite de mine fie interesante sub aspect epic, fie semnificative pentru o anume realitate social-politică sau morală. De ce scriu despre cățel? Citiți tot articolulGîndul de sîmbătă, 29 august 2015
Documentele WikiLeaks le dau peste bot analfabeților de la România Tv și Antena 3: Traian Băsescu s-a bătut să-l aducă în țară pe Mohammad Munaf!
Sebastian Ghiță, încă în libertate, și Dan Voiculescu, în pușcărie, și-au dat mîna pentru a declanșa, prin televiziunile lor, România Tv și Antena 3, o campanie tiribombistă menită a dovedi că aducerea lui Mohammad Munaf în țară, pentru a-și ispăși pedeapsa dată prin sentința Curții de Apel București, îl face pe Traian Băsescu să tremure de frică. Nevolnici, guriste și guriști, fătuce și estropiați atît din personalul celor două televiziuni, cît și din afară se întrec în a trăncăni despre cît de tare s-a zbătut Traian Băsescu pentru ca Muhammad Munaf să nu fie adus în țară. Documentele dovedesc însă contrariul. Citiți tot articolulM-am înșelat! Ca să-l salveze de la prăbușirea în sondaje Sistemul nu i-a pus la cale lui Klaus Iohannis un atentat dejucat. I l-au adus pe Mohammad Munaf!
M-am înșelat! Ca să-l salveze de la prăbușirea în sondaje Sistemul nu i-a pus la cale lui Klaus Iohannis un atentat dejucat. I l-au adus pe Mohammad Munaf!
După publicarea sondajelor care dezvăluiau prăbușirea în sondaje a lui Klaus Iohannis, am discutat cu un tip mai deștept decît mine, al cărui nume nu vreau să-l dau, ca să nu-l ia la ochi Noua Securitate, despre ce se va întîmpla în perioada următoare. Cu acest prilej am zis:- Divizia Presă a Noii Securități se va strădui să treacă sub tăcere realitatea prăbușirii. După modelul presei comuniste, care avea interzis la necazuri în cel privește pe Nicolae Ceaușescu, Conducătorul fiind binecuvîntat, ca Adam înainte de a nimeri mărul, cu un Rai etern, mărginit, totuși, de zidul de la Tărgoviște.
Cum face față Victor Ponta Operațiunii: Liviu Dragnea, umilește-l cît poți de tare! Poate demisionează!
Cum face față Victor Ponta Operațiunii: Liviu Dragnea, umilește-l cît poți de tare! Poate demisionează!
După 2000, cînd Ion Iliescu a cîștigat alegerile parlamentare, l-am întrebat pe Viorel Hrebenciuc, șeful campaniei, despre secretele acestei victorii. Una dintre explicații - mi-a zis Viorel Hrebenciuc, unul dintre cei mai mari politicieni postdecembriști, poate și pentru că are talentul de a nu-și urî adversarii, preferînd să-i invingă prin inteligență și nu prin patimă - stă în lectura atentă, în fiecare zi, a României libere. Am pufnit în rîs, crezînd că-i o glumă. România liberă era la vremea respectivă, ca și acum, o gazetă de perete anti-PSD, nu un ziar, ci o foaie de luptă definită printr-un bolșevism întors pe dos. Nu, nu rîdeți! - m-a potolit Viorel Hrebenciuc - am citit-o zilnic, pentru că aflam astfel, fără să plătesc o sursă, tot ce gîndeau și pregăteau adversarii PSD. Într-adevăr, cum îi stă bine unei foi de luptă, România liberă nu publica articole gazetărești, ci texte otova, rupte din programul politic al partidelor de Dreapta. Citiți tot articolulGîndul de miercuri, 26 august 2015
Europa se confruntă cu dezastrul imigranților ilegali. Un dezastru produs de sergenții mesianici de la CIA!
Puține știri din ceea ce se cheamă Actualitatea internațională m-au impresionat atît de tare ca cea despre aruncarea în aer a Sanctuarului Baal-shamin, una dintre bijuteriile Palmirei, faimosul site sirian. Am vizitat Sanctuarul, ca și site-ul de faimă mondială Palmira, în 2010 cînd Siria nu se confrunta cu devastatorul Război civil și țara era întreagă. Ne-a fost îndrumător, mie și celorlalți jurnaliști români, directorul Muzeului arheologic din Palmira, un prieten al României, autorul unei teze de doctorat despre Legiunea siriană din Armata romană care a cucerit Dacia. Acum, cînd văd ororile comise de ISIS în zonă, mă întreb dacă mai e în viață. Cu ceva timp în urmă, scriam pe cristoiublog.ro: Citiți tot articolulLiviu Dragnea a venit din Brazilia pentru a-i da una peste bot lui Victor Ponta de dragul lui Klaus Iohannis
Liviu Dragnea a venit din Brazilia pentru a-i da una peste bot lui Victor Ponta de dragul lui Klaus Iohannis
Luni, 24 august 2015, dimineața. Pregătindu-mă de lucru (scriu de zor la un reportaj satiric pentru numărul următor al revistei Historia, despre cum am fost eu la Muzeul Artei Erotice din Sankt Pauli, cartierul deocheat al Hamburgului), trag cu urechea la RRA, instituția de presă de al cărei profesionalism nu mă îndoiesc o clipă. Jurnalele informative relatează despre lucrările extraordinare ale Senatului dedicate cererii lui Klaus Iohannis de reexaminare a Codului fiscal. Deși se vorbește despre avizul negativ dat solicitării prezidențiale de unele Comisii senatoriale, n-am nici o îndoială că Plenul Senatului va adopta varianta despre care Victor Pona susține c-a fost negociată cu Klaus Iohannis la ultima întîlnire de la Cotroceni. Credința mea că nu numai Senatul, dar și Camera Deputaților, vor vota această variantă se bazează și pe negocierile dintre partidele politice parlamentare de după Înțelegerea de la Cotroceni, negocieri soldate cu un acord. Citiți tot articolulO instituţie cheie a ONU: Restaurantul de la parter. 8. Toți cei din jur cară, ca și mine, un snop de permise
8. Toți cei din jur cară, ca și mine, un snop de permise
La vreo trei sute de metri de clădire s-a croit un drumeag ocolitor, ceva în genul unui drum de acces la un șantier de construcții, printre primele lucruri care se fac în astfel de cazuri. În gura drumeagului te așteaptă, sigur fiind că n-ai cum să-i scapi, un dispozitiv de verificare a ecusonului. Care ecuson – am învățat rapid de la alții, mai cu experiență – trebuie să-l atîrni la gît. Nu e nevoie să-l scoți. Îl prinzi cu două dește și-l arăți cetățenilor supraveghetori, avînd grijă ca fotografia să fie cît mai vizibilă. Treci astfel dintr-o lume într-alta: din cea a călătorului obișnuit, riscînd să fie luat la întrebări dacă tot cască gura prin jurul clădirii, în cea a jurnalistului care ar putea încerca să intre. Citiți tot articolulAutobuzul care oprea în staţia LA CULAI CALIŢA
La cîţiva ani după aceea apărură pe marginea şoselei Vidra-Floreşti şi staţiile de autobuz. Nişte stîlpi de fier, vopsiţi în mai multe culori, cu o tablă rotundă la capăt, pe care scria, cu litere de tipar, după cum se potrivea, locul staţiei.
De la un capăt la celălalt al satului erau cinci staţii mari şi late.
Și anume:
LA MOARĂ, LA SFAT LA MAGAZIN, LA CULAI CALIŢA, LA CĂMIN şi LA MAT.
Curînd, oamenii se obişnuiră şi cu noutatea asta, ba chiar se obişnuiră prea mult, făceau abuz, adică, şi dacă la început unii se temeau că autobuzele vor circula goale, acum, aceeaşi (la fel de înţelepţi ca şi prima dată), descoperiră că vintiliştenii nici nu-şi mai imaginau viaţa altfel decît cu şi în autobuz. Citiți tot articolul
Champs-Elysées – Falsa arteră de lux a lumii
Cea mai cunoscută Stradă Mare din lume rămîne, indiscutabil, Champs-Elysées. Aţa de asfalt care leagă Place de la Concorde de Arcul de Triumf face nostalgia tuturor turiştilor din lume. Cu timpul, graţie ştirilor, reportajelor TV, literaturii ieftine şi frustrărilor din Europa de provincie, zisă geografic şi Europa de Est, s-a format imaginea unei artere de lux, mărginită de magazine elegante, la care numai cititul firmei te costă un salariu, frecventată de doamne elegante, descinse atunci de la coafor, şi de domni şic, păşind ţepeni, ca să nu li se strice dunga pantalonilor. Citiți tot articolul
Regina Maria pe patul de moarte
Pe 18 iulie 1938, la ora 5,30 după amiază, moare Regina Maria, unul dintre marile repere istorice ale națiunii române.
Presa se ocupă pe larg de acest moment, publicînd, pe lîngă panegerice și informații și fotografii despre moartea și înmormântarea Reginei.
Una dintre fotografiile date de întreaga presă o surprinde pe Regina Maria, expusă la Peleș, îmbrăcată, potrivit dorinței sale testamentare, nu în negru, ci în alb. Citiți tot articolul
Păi, ce fel de sovietici erau?
Continui să citesc cu pasiune cartea britanicului Michael K. Jones, Stalingrad. Cum a triumfat Armata Roşie.
Multe lucruri mă surprind.
Ca, de exemplu simpatia pro-rusă, ba chiar pro-Stalin, a autorului, care a scris cartea din perspectiva sufletului slav.
Mai tare şi mai tare mă surprinde accentul pus pe Revoluţia produsă de Vasili Ciuikov, comandantul Armatei a 62-a, cea care a rezistat legendar la Stalingrad:
Apropierea comandantului de soldatul de rînd. Citiți tot articolul
