Athénée Palace e locul unde se strîng la un pahar de vin fruntaşii ţărănişti interbelici. Dacă ar fi să-l credem pe Ioan Hudiţă, cu al său
Jurnal, masa e un veritabil moment politic. Luată în oraş, la restaurantul favorit, sau acasă, sub privirile straşnice ale nevestei, devenite analist, masa ţine loc de şedinţă, de simpozion, ba chiar şi de Congres. Între cele două războaie, luatul mesei nu era, ca acum, un procedeu mecanic, o satisfacere rapidă şi fără nici o plăcere a nevoii fiziologice esenţiale, ci un ritual complex, în care aşezatul tacîmurilor şi schimbatul farfuriilor erau mai importante decît mestecatul şi înghiţitul. De aceea, poate, pentru politicieni masa era un pretext de a se întîlni şi a-i bîrfi pe adversari. Ba chiar şi de a pune ţara la cale. Ştiind asta, guvernul dictaturii regale decide, în aprilie 1938, închiderea hotelului Athénée Palace „
pentru reparaţii”.
Pe 15 aprilie 1938, C. Argetoianu trece în
Însemnările sale că Ion Stănculescu, de la Banca Românească, i-ar fi arătat somaţia primită „
alaltăieri” în calitate de administrator al hotelului.
Citiți tot articolul →