Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Gîndul de miercuri, 8 aprilie 2015
Mulțumită lui Traian Băsescu, am fost timp de vreun sfert de ceas președinte al României!
Nu știu dacă am scris despre asta pînă acum. Stau la vreo cinci sute de metri de Biblioteca Academiei. În fiecare zi, car după mine de la și pînă la Bibliotecă două valizoaie pline cu cărți și manuscrise. Cînd mă văd pe Victoriei, taximetriștii scot capul pe fereastra mașinii și mă întreabă dacă merg cumva la Gară. Luni seara, pentru a ajunge la emisiunea cu Traian Băsescu, am fost luat de la Bibliotecă, cu valize cu tot, de o mașină de la B1. Valizele le-am depozitat în sala în care se așteaptă intrarea în studio. După emisiune, am stat de vorbă între patru ochi cu Traian Băsescu, dat fiind că ceilalți merseseră la emisiunea lui Striblea. La plecare, Traian Băsescu s-a oferit să mă ia în mașina sa de fost președinte și mă ducă acasă cu valize cu tot. Am acceptat, mai ales că nu vedeam prin preajmă șoferul postului. Citiți tot articolulGîndul de marți, 7 aprilie 2015
Cum și-a luat 10 zile libere de Paști Primul Bugetar al Țării, Klaus Iohannis
Un Comunicat laconic de pe site-ul Administrației prezidențiale aduce la cunoștința Poporului Muncitor că: „În perioada 6-10 aprilie, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, se află cu familia într-o vacanță privată, cu prilejul sărbătorilor pascale. În toată această perioadă, Președintele României își exercită atribuțiile constituționale și, în măsura în care va fi necesar, va reveni în București.” Față de acest Înalt Text, îmi permit să observ:- Prea Mult Alesul, vîrît pe gîtul românilor drept neamț, vrea să ne tragă pe sfoară mai ceva ca un jucător de Alba neagra. Paștele Catolic, de care a beneficiat bugetarul Klaus Iohannis, a avut loc în zilele de 5 și 6 aprilie 2015. Din 7 aprilie 2015, nici un bugetar, fie el și catolic, nu poate beneficia de vacanța de Paști, fără a risca să i se taie zilele de 7, 8, 9 și 10 aprilie din salariu.
Cum am fost eu în Biroul Oval
11. Unde apare din nou bătrînica-jandarm
Pentru accesul pe Peluza de Nord am trecut prin acelaşi Bacalaureat ca şi data trecută. Ca şi data trecută ni s-a spus să depunem, în spatele cabanei de la Intrare, camerele de luat vederi, aparatele foto şi bagajele de mînă. După care a venit la faţa locului cunoscutul cîine cu grade de ofiţer, medalii de veteran al războiului din Vietnam şi poftă de a sări de la un bagaj la altul. Ca şi data trecută, partea feminină a presei n-a scăpat prilejul de a da glas unei duioşii totale faţă de purtătorul de labe. Spre deosebire de data trecută, însă, la concertul cu tema „Cît sîntem de încîntate c-am văzut un cîine!”, au participat şi jurnalistele din celelalte ţări ale Europei Centrale şi de Est. Cîinelui simpatic i-au urmat cîţiva inşi antipatici de la Secret Service. Vîrîţi pînă la gît în salopete, pentru a-şi sublinia apartenenţa la Departamentul Tehnic, respectivii s-au apucat de verificat tot ce întîlneau în cale. Luau camera TV, îi scoteau caseta din locaş, o întorceau de pe o parte şi pe alta, o cercetau pe cotor, şi o cîntăreau în palmă. Puţin mai lipsea să n-o pună la un aparat video şi s-o urmărească pînă la capăt, chiar dacă nu era nimic pe ea. Citiți tot articolulUnde sunt meseriile de altădată?
Meserii din Bucureștii începutului de secol XX:
Bragagiu și Vînzător de mături.
(Din volumul Primele Cărți Poștale Ilustrate Românești (1894-1905) de Romeo Alexandrescu) Citiți tot articolul
Cînd Che Guevara e rentabil în dolari!
12. Armata Revoluționară Cubaneză de Cucerire a Dolarului
Revoluţionarilor de profesie le place să repete o frază dragă a lui Fidel Castro: Cine nu ştie să ţină o armă în mînă e un om de nimic. Un pederast, un poet inutil sau un dobitoc care nu ştie pe ce lume trăieşte, un laş sau un fecior de curvă. Desigur, El Lidero Maximo se referă la frumoasele vremi ale războiului de gherilă angajat împotriva lui Batista. Şi, poate, la toate vremurile din istoria Cubei cînd conflictele (inclusiv cele de idei) se tranşau cu arma. Învăţătura mai e valabilă şi azi, cînd au dreptul să ţină o armă în mînă militarii activi, lucrătorii Poliţiei Secrete şi miliţienii. Şi totuşi, maxima lui Fidel, răzgîind orgoliul său de macho, poate fi repusă în circulaţie. Într-o formă niţel modificată, desigur. Cine nu ştie să ţină un dolar în mînă e un om de nimic, un laş, un pederast, un poet inutil sau un dobitoc care nu ştie pe ce lume trăieşte. Locul armei l-a luat, indiscutabil, dolarul. Citiți tot articolulConfuzie regretabilă
Mă sună Filip Teodorescu, colonelul faimos, care a răscolit opinia publică de la noi în 1990, prin pledoaria de la Procesul ţinut la Timişoara menită a dovedi că n-a fost Revoluţie, ci Lovitură de Stat.
Ca fost şef al Contrainformaţiilor, ştia acoperirea de agent străin a jumătate dintre ziariştii străini prezenţi la Proces.
Înţeleg că Asociaţia lor (a foştilor ofiţeri) a scos o carte Adevăruri incomode, lansată la Tîrgul Gaudeamus.
Au pregătit o nouă lansare marţi, la 11, la Arcub, şi mă invită şi pe mine să particip.
La ora aia sînt, de regulă, la BAR.
Cu greu renunţ la acest program, mai ales în ultimul timp, cînd sînt tot mai convins de strălucita inutilitate a unei ieşiri în lume. La o sindrofie întîlnesc oameni şi oameni. Nu văd ce-aş cîştiga din strîngerea de mînă şi schimburile de amabilităţi cleioase. Dacă aş fi mai tînăr, m-aş duce, ştiind că aş putea întîlni şansa unei funcţii. Acum însă, ce să fac cu o funcţie? ce altceva decît să muncesc în draci ca prostu'! Citiți tot articolul
I-a intrat muzica în trup
Culai Băltosu din Ascuţiţii Dulci s-a întors din Italia fără nici un ban, cu ochiul stîng vînăt de la o bătaie cu pumnii, în metrou, dar cu un tranzistor stereo, dotat cu căşti de ascultare ultraperformante, din dotarea serviciilor secrete.
Noaptea, după ce se lungeşte-n pat, îşi pune căştile, caută pe scală un post de muzică şi, ascultînd pierdut, fredonează.
Alături, nevasta, atinsă de fredonat, visează că merge cu un tren care nu opreşte în staţia unde vrea sa să coboare şi, atunci, strigă Opreşte! Vreau să cobor! şi se deşteaptă cu inima bătînd isteric. Citiți tot articolul
Gîndul de luni, 6 aprilie 2015
Cum am dat eu bătăi de cap SRI-ului
Cititor atent al dezvăluirilor Elenei Udrea, am remarcat că în materie de SRI le lipsesc credibilitatea dezvăluirilor din interior. Și dădeam exemplu lui Seymour Hersh, marele ziarist american care a zguduit CIA prin articolul din 22 decembrie 1974, din New York Times, despre implicarea Agenției în spionarea americanilor, lucru strict interzis de Carta Agenției, cuprinsă în National Security Act din 26 iulie 1947. Articolul - se va afla ulterior, din mărturisirile gazetarului - s-a bazat pe informații date de o sursă bine plasată din interiorul CIA. Scriam despre ziariștii americani cu oarecare invidie, socotind că ziariștii români nu pot provoca SRI nici o tresărire, dat fiind că nu pot folosi surse din interior. Așa cum s-a văzut la emisiunea de joi a lui Rareș Bogdan, pe Realitatea Tv, SRI a scos o istorie a sa de uz intern (deocamdată), cu prilejul aniversării a 25 de ani de la înființarea Serviciului. Citiți tot articolulGîndul de duminică, 5 aprilie 2015
De ce-mi scot pălăria în fața lui Rudel Obreja
Nu mă număr printre Juștii din presa noastră liberă, gîdilați plăcut de zăngănitul cătușelor. Pe ofițerii acoperiți îi înțeleg. Își datorează carierele spectaculoase, în conflict cu nulitatea lor exemplară, dar și banii, Serviciului care le dă ordine. Nu-i înțeleg însă pe ceilalți, benevolii. Pentru că:- Un ziarist adevărat luptă doar cu cei puternici. Merită să pierzi timp, energie și talent pentru a dovedi un corupt aflat la Putere, unul pe care nu-l atinge nimeni. Să te lupți însă cu un corupt ajuns în arest preventiv? E un semn de lașitate și de ticăloșie.
Gîndul de sîmbătă, 4 aprilie 2015
Potrivit lui Klaus Iohannis, pînă la el România n-a fost respectată și n-a avut credibilitate în lume!
M-am luat cu alte lucruri și n-am scris despre un moment din Declarația de presă a lui Klaus Iohannis la Bilanțul a 100 de zile de președinție, Statement, cum i-ar zice americanii, din cadrul Conferinței de presă de la Cotroceni. Polemizînd cu o o ipoteză („Am auzit şi întrebarea: de ce face preşedintele atâtea vizite externe? De ce nu stă acasă, cu ochii pe televizor sau pe partide?”), Klaus Iohannis a prezentat drept rezultat al activității sale în plan extern: „Nu cred că greşesc dacă afirm că în aceste 100 de zile România a reînceput să-şi dobândească respectul şi credibilitatea în marile capitale europene şi din lume.” Pe mine cel puțin, care iau în serios orice vorbă a unui politician de top, iluzionîndu-mă că e deja încrustată pe Arcul de Trimf, m-a descumpănit formula: a reînceput să-și dobîndească. Dacă ținea neapărat să se laude cu ceva, să nu zicem noi, cîrtitorii, c-a luat salariul degeaba, Klaus Iohannis putea afirma că România și- a sporit respectul grație celor 100 de zile petrecute de el la Cotroceni. Citiți tot articolulO premieră postdecembristă: Cultul personalității nevestei!
O premieră postdecembristă: Cultul personalității nevestei!
De a lungul vieții mele de gazetar, am cunoscut din plin ceea ce eu numesc A scrie despre oameni vii ca și cum ar fi morți. Formula mi-a venit de la învățătura Despre morți numai de bine, în cazul anumitor morți ea sunînd Despre morți numai foarte bine. Nimic n-am urît mai mult decît Cultul personalității unui om viu. Alcătuirea din carne și păr, dătătoare de ghiorăieli și de sughițuri, om în ultimă instanță, devenea, sub puterea peniței muiate pentru a deveni limbă dulce și parfumată, statuie ecvestră în viață. Mai grețos decît Cultul personalității unui ștab e Cultul personalității consoartei ștabului. Pentru că împarte sau a împărțit sforăielile cu Ștabul respectiv și l-a surprins în lin exercițiu de Post coitum omne animal triste, nevasta se transformă imediat în Cineva. A fost asta cu Elena Ceuașescu. După care a venit o pauză mare, dictată de bunul simț al celor ajunși la Cotroceni. Citiți tot articolulKlaus Iohannis i-a făcut un hatîr lui Victor Ponta invitîndu-l pe Recep Erdogan în România, țară membră a UE
Klaus Iohannis i-a făcut un hatîr lui Victor Ponta invitîndu-l pe Recep Erdogan în România, țară membră a UE
Nu mă număr printre cei care cred că dacă portarul de la Casa Albă rîgîie de prea multă bere în pîntece, în România toată lumea trebuie să ia poziție de Drepți, cu excepția lui Klaus Iohannis, desigur, care stă în poziție de Drepți Majestuos și cînd doarme pe o parte. De aceea, am privit chiorîș excesele anti-Rusia ale lui Traian Băsescu, dibuind în ele sugestia, ca să nu spunem ordinul, Americanilor, de a se lua la harță cu Moscova pentru a da un exemplu Marilor Puteri Europene de ce înseamnă fermitate față de Moscova. Sub acest semn nu-l voi critica pe Klaus Iohannis, pentru c-a invitat la București pe Recep Erdogan, ale cărui megalomanii neo-Otomane îl fac de nepoftit în Uniunea Europeană. Pentru a contracara imaginea de izolare, subliniată de adversarii săi din Turcia, Erdogan și-a făcut rost de niște vizite în trei țări ale Uniunii Europene: Slovacia, Slovenia și România. Ca să poposească la București nu i-a trebuit prea mare efort. Erdogan e prieten bun cu Victor Ponta de pe vremea cînd era premier. Citiți tot articolulGîndul de miercuri, 1 aprilie 2015
Cum a mințit Klaus Iohannis în direct și la oră de vîrf în cazul Scroviștea
La Președinte nou, presă veche. La sindrofia de la Cotroceni, fătucele și guguștiucii presei tot mai insolvente au venit din nou, ca pe vremea lui Traian Băsescu, cu întrebări cărate în gură de la redacții, puse acolo de șefi, la rîndul lor, aducîndu-le, tot în gură, de la moguli, unii în pușcărie, alții pe cale de a intra. Unui guguștiuc cu bărbuță ca de peri pubian Dan Voiculescu i-a pus în gură prin intermediul lui Mihai Gâdea o întrebare tendențioasă despre Traian Băsescu. De cîteva zile, haznaua Trustului Intact dă în clocot de indignare că fostul președinte s-a mutat la Scroviștea și nu la Rahova, cum i-ar dori Felix cel care informează. Din motive care-mi scapă, Traian Băsescu a comunicat dezastruos în această chestiune, lăsînd să se adîncească în opinia publică imaginea unui fost care vrea să fie mai departe actual măcar ca locatar al unui complex prezidențial. Lucrurile stau însă net diferit. Citiți tot articolulGîndul de marți, 31 martie 2015
Monica Macovei ne cere să ieșim în stradă în apărarea micii ciupeli!
Cu ANAF n-am nici o legătură, în afară, poate, de cea poștală. Primesc din cînd în cînd de la ANAF niște plicuri prevăzute cu un soi de geam negru, prin care sunt anunțat că voi fi executat silit dacă nu plătesc nu știu ce. Din același text, înțeleg c-am fost somat să plătesc, dar n-am făcut-o. Cînd am fost somat? iată o întrebare cel puțin pentru mine la fel de fără răspuns ca și cea De ce ne mai naștem, dacă tot murim? Speriat de perspectiva executării silite (știu cum e, de la un proces mai vechi al meu, de pagubă morală de sute de milioane de lei în vechiul leu, pierdut de mine, care nici atunci n-aveam încredere în Justiție), am dat să sun la numărul de telefon de pe adresă pentru a lămuri că n-am primit nici măcar în somn o somație de la ANAF să-mi achit contribuția mea de cetățean. Cu timpul mi-am dat seama că era o șmecherie de a ANAF ca nu cumva să întîrzîi cu plata. Citiți tot articolulCum am fost eu în Biroul Oval
10. Steagul nostru a fost dus la Magazia de steaguri ale lumii
Procedurile durează. Pînă ne vine rîndul, cîţiva dintre noi decidem să ieşim la o ţigară. După douăsprezece ore de zbor fără a fuma suntem în stare să facem moarte de om pentru a simţi în plămîni tutunul despre care pachetul de ţigări din buzunar ne avertizează că dăunează grav sănătăţii. Pentru asta trebuie să ieşim în aer liber. Tragem de uşa sălii şi ajungem pe un petec de asfalt. Împingem o portiţă despre care sîntem siguri că nu se deschide. Dincolo de ea se întinde aeroportul. Se deschide! Surprinzător de uşor. A fost de ajuns să-i dăm un bobîrnac. Sîntem pe aeroport. Aeroportul de pe care decolează şi aterizează legendarul Air Force One. Departe, în zare, se scaldă în razele soarelui de vară un aparat cu inscripţia USA pe burta satisfăcută. Un F11 goneşte de unul singur pe pista de decolare. Tresărim la trezirea unei goarne. Vine delegaţia Croaţiei! Citiți tot articolulCehoslovacia nu mai este!
După proclamarea statului autonom slovac la 14 martie 1939, condus de dr.Jozef Tiso, la 15 martie 1939, regiunile cehe sunt ocupate de către Germania. Armata germană intră în Praga.
Impactul în România e uriaș.
Cehoslovacia nu mai este!
Așa se intitulează o întreagă pagină din revista Ilustrațiunea română. Citiți tot articolul
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog