Din ciclul Facerea de bine (cenzurat) de mamă. Azi: Cristian Preda
De Traian Băsescu nu mă leagă nimic deosebit. Am stat de vorbă în cîteva rînduri la telefon - domnia sa m-a sunat! - despre unele lucruri scrise de mine, prilej pentru Președinte de-a mă convinge, pe un ton politicos, desigur, că greșisem ici-acolo, l-am criticat pe vremea cînd toți deontologii și deontoloagele își parfumau mîna cu care scriau despre el, să le miroasă frumos textele encomiastice, l-am apărat cînd Coalițiile politico mediatice succesive s-au năpustit asupra sa.
În rest nimic altceva decît raportul normal dintre un deținător de putere cît vîrful peniței, ca mine, și un deținător de Putere, cît țara, precum domnia sa.
Traian Băsescu nu mi-a dat nimic.
Altora le-a dat: funcții, decorații, diplome, cuvinte frumoase, privilegii.
Nici nu putea să-mi dea ceva, dat fiind că, la vîrsta mea, cu planurile mele de cărți neîndeplinite, cu excepția lui Dumnezeu, care-mi poate da sănătate cît de cît, nici un șef de pe lumea asta nu-mi poate da ceva.
Citiți tot articolul →