Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Gîndul de vineri

Despre cum face Propaganda PSD-istă Cultul Personalității lui Traian Băsescu

Cu mult înainte de a-le fi fost trimis după gratii Stăpînul, maidanezii de la Antene au schelălăit zi şi noapte că tot ce i se întîmplă lui Dan Voiculescu e opera lui Traian Băsescu. În România,  funcționează libertatea de expresie. Prin urmare, funcționează şi dreptul de de a spune prostii cu ochii larg deschiși. Nenorocirea e că teoria a fost preluată de lideri ai PSD, partidul de guvernămînt. Pe toate canalele şi-n toate împrejurările, ei l-au acuzat pe Traian Băsescu de a-l fi trimis pe Dan Voiculescu la puşcărie. Cum s-a ajuns la condamnarea lui Dan Voiculescu? Păi întîi şi-ntîi, pentru că, în 2003, Dan Voiculescu a cumpărat pe nimic ICA. Putea să cumpere ICA în chip corect. Sau putea să nu cumpere ICA şi să scrie versuri. Din cîte ştiu, cine scrie versuri n-are cum fi anchetat de DNA, respectiva instituție ne-avînd competențe în materie de critică literară. N-ar fi avut bani să-şi cumpere nici o garsonieră, d-apoi ditamai palatul, dar, în schimb, ar fi dormit liniştit. L-a forțat Traian Băsescu să cumpere ICA? Fireşte că nu. Citiți tot articolul

Gîndul de joi

Klaus Iohannis, du-te și te culcă! Și ia-l cu tine și pe Vasile Blaga!

La proclamarea sa drept Candidat al Marelui Partid, Klaus Iohannis şi-a prezentat Programul de viitor șef de stat. Printre angajamentele luate a fost şi acela de a fi un preşedinte care să nu provoace scandal. Dacă nu vrea să provoace scandal, atunci ce vrea să facă la Cotroceni Klaus Iohannis? Cum ce? Să organizeze dezbateri: „Cred că în următorii zece ani preşedintele are datoria de a se implica, de a construi dezbateri, consens în jurul temelor mari. (...)” La cine am mai auzit eu chestia asta cu dezbaterea și consensul? Cum  la cine? La Ion Iliescu! Citiți tot articolul

Gîndul de miercuri

Victor Ponta, ce-ai spune dacă un jurnalist i-ar arde un picior în fund nevestei tale invocînd libertatea presei?!

Mai mulți cititori ai acestui blog mi-au atras atenția asupra unui amănunt: Aceiaşi Jandarmerie, condusă de un creier cu bocanci, pe numele său Mircea Olaru, care-şi bătea joc de noi zicīnd că mineriada din 10 august a fost o plimbare prin București, i-a snopit pe cei de la Pungeşti pe motiv că demonstrau neautorizat. Acțiunea Bulangiilor a fost salutată de Victor Ponta pe motiv că la Pungești s-a încălcat Legea, organizîndu-se o demonstrație neautorizată. Luînd īn serios scrisul cititorilor mei inteligenți, am urmărit cu atenție reacția celor răspunzători de ordinea publică. Profitīnd de căcăcioşenia Marelui Partid al Gînsacului care mormăie, Klaus Iohannis, ministrul de Interne, Gabriel Oprea s-a dedat unei comedii ieftine. A zis c-a cerut o analiză! Ce spui tu, generale de ață? Care analiză? Citiți tot articolul

Gîndul de marți

Cum a pus mîna Victor Ponta pe mașinăria de împroșcat rahat a Antenei 3

Interviul dat de Laura Kovessi ziarului Adevărul ne explică într-un fel acțiunile Antenei 3 de după anunțarea Sentinței. Confrați mai puțin cunoscători ai şmecheriei noastre carpatine pun iarmarocul făcut de fostele slugi ale lui Dan Voiculescu  pe seama unei reacții de maidanezi credincioşi pînă la moarte Stăpînului care le-a dat de mīncare. Aiurea!Iarmarocul comis īn ultimele zile de salariații lui Mihai Gâdea (ați observat, locul lui Dan Voiculescu l-a luat Mihai Gâdea?) nu-i e de nici un folos Puşcăriaşului Dan Voiculescu. La puşcărie colegii de celulă ai celui care nu putea bea un pahar de apă dacă nu i-l aducea un profesor universitar pe post de chelner cu mănuși albe vor da pîrțuri mai departe în năsucul lui Felix şi dacă Mircea Badea se masturbează în direct, în timp ce Mugur Ciuvică strigă Jos Băsescu! condiție indispensabilă cînd e vorba de erecțiile şi orgasmele celor de la Antena 3. Citiți tot articolul

Gîndul de luni

De la Mineriada lui Ion Iliescu din iunie 1990 la Mineriada lui Victor Ponta din august 2014

Asemănarea surprinsă de mine - într-un text anterior - între Procesul lui Dan Voiculescu și Procesele lui Pablo Escobar, șeful Cartelului Medelin al drogurilor a părut unora exagerată. Evoluția ulterioară a evenimentelor (scrisesem înainte de a se ști sentința) n-au făcut decît să mă confirme. Nu numai pentru că Dan Voiculescu a fost și el un fel de șef de cartel al drogurilor, al Drogurilor mediatice însă, dar și pentru că atacurile împotriva sentinței, venite nu numai de la armata de slugi a Coruptului, dar și de la lideri ai Partidului de guvernămînt, puteau avea loc doar în Columbia lui Pablo Escobar. Doar în această țară a Americii Latine, sursă de inspirație pentru geniul marquezian, împotriva unei sentințe judecătorești prin care un mare Corupt a fost condamnat, un post de televiziune își poate permite să inițieze un protest neautorizat fără ca instituțiile statului, însărcinate cu apărarea Justiției, să ia atitudine. CNA-ul PSD-izat n-a avut nici o reacție la campania dusă de Antena 3 împotriva Sentinței, la incitarea populației împotriva DNA. Citiți tot articolul

Gîndul de duminică

Să ne nedumerim împreună cu englezii din Cornwall!

Printre alte realităţi pe care le urmăresc în călătoriile din străinătate cu un ochi comic, în vederea unor noi cărţi de note satirice, se numără şi interdicţiile. Interdicţiile - despre care am mai scris - dau seamă de năravurile primejdioase cu care se vede obligată a lupta Autoritatea. Dintre multele Interdicţii descoperite şi notate pe loc în călătoria prin Cornwall, teritoriu mitic al Angliei, pun la dispoziţia cititorilor azi, deoarece e duminică şi se cuvine să mai şi rîdem, cîteva interdicţii care m-au amuzat, dar mi-au ridicat şi întrebări, totodată. Întrebări cărora nu le-am găsit răspunsurile, oricît mi-am bătut capul, şi, de aceea, apelez la cititori să-mi dea o mînă de ajutor. În Cornwall, Autoritatea a pornit un război crîncen împotriva celor care beau pe stradă. Semnele conflagraţiei se văd şi-n aceste două afişe. Citiți tot articolul

Gîndul de sîmbătă

Buboiul Dan Voiculescu - un produs al căcăcioșeniei unor politicieni români precum Victor Ponta

Document juridic prin excelenţă, Sentinţa în Dosarul Privatizării frauduloase a ICA ne face să înţelegem mai greu Fenomenul postdecembrist întruchipat exemplar de trecerea Institutului de Cercetări Alimentare din proprietatea statului în mîinile unui om: Dan Voiculescu. Operaţiunea, pentru care nu numai Dan Voiculescu, dar şi ceilalţi membri ai Grupului Infracţional Organizat, au primit pedepse grele, a fost una tipică nu numai României postdecembriste, dar şi tuturor fostelor ţări socialiste, URSS-ului, mai ales. În anii comunismului, prin munca, dar şi prin incredibilul sacrificiu, ale unor întregi generaţii succesive, România s-a dezvoltat economic într-un ritm accelerat. Prin politica de dezvoltare exagerată, Nicolae Ceauşescu a impus poporului român sacrificii uriaşe în numele unei teze. O teză valabilă la scara Istoriei, deoarece o folosiseră Faraonii, Împăraţii Romani, țarii, dictatorii, pentru a justifica sacrificarea a milioane de oameni de dragul piramidelor, forurilor, canalelor, palatelor spectaculoase, castelelor mărețe: Generaţiile prezente trebuie să se gîndească şi la ce lasă generaţiilor viitoare. Citiți tot articolul

Gîndul de Breaking news

Candidatul Penalilor - Victor Ponta - contestă sentința dată lui Dan Voiculescu!

După anunțarea sentinței în cazul Dan Voiculescu, slugile de la Antena 3 ale condamnatului au declanşat o nouă diversiune: Prezentarea confiscării unei clădiri aparținīnd Coruptului drept īnchiderea Antenei 3. Sentința se referă la clădire şi nu  la postul tv. La o adică, dacă n-au bani de chirie, cei de la Antena 3 se pot muta în sediul Guvernului. Ar fi mai aproape de Ilustrul Fund numit Victor Ponta şi l-ar linge astfel mult mai bine . Că măcelarii de la Antena 3 au găsit un nou prilej de diversiune nu e de mirare. De mirare e că această diversiune ieftină a  primit girul premierului Victor Ponta. Pe Facebook, iresponsabilul vesel a publicat un soi de mesaj de solidaritate cu jurnaliştii de la Antena 3, loviți de sentința de la Curtea de Apel. Prin aceasta, candidatul PSD la preşedinție nu şi-a dezmințit  ipostaza de Preşedinte al Republicii Penalilor. Citiți tot articolul

Gîndul de vineri

Traian Băsescu își administrează prost momentul intrării în Istorie

Iată faptele! Într-un interviu acordat, joi, 7 august 2014, Evz, Traian Băsescu s-a referit la Pactul de coabitare dintre el și Victor Ponta, încheiat înainte de desemnarea lui Victor Ponta ca premier și, evident, cerut de Președinte pentru a purcede la actul desemnării, după ce în mai multe rînduri, premergătoare scrutinului parlamentar din 2012, susținuse că nu-l va desemna în veci pe șeful USL: Domnul presedinte Traian Basescu: Pentru ca eu nu i-am facut lui Monica Macovei ce mi-a facut ea. Eu eram cu spatele la zid dupa alegeri, cu o majoritate de 70%, care putea sa nu discute cu mine. Slava Domnului, pe lipsa de experienta a lui Ponta, am reusit sa semnez cu el acel celebru Pact de… Domnul Mircea Marian: Vreti sa spuneti ca l-ati pacalit? Domnul presedinte Traian Basescu: Da, da, a fost un politician mai slab decat mine. Domnul Dan Andronic: Ati fost un negociator mai bun decat el. Domnul presedinte Traian Basescu: Am fost negociator mai bun decat el. Si l-ati vazut cum e in fata mea… (…)”. La această afirmație, Victor Ponta a reacționat printr-o Scrisoare trimisă Președintelui, care debutează astfel: Citiți tot articolul

Gîndul de joi

Despre cum se va strădui Victor Ponta să demonstreze că-i leu și nu pisicuț față de Traian Băsescu

Dacă ar fi să cred ce-mi văd ochii pe site-urile din România, evenimentul vedetă al momentului, cel despre care se discută prin studiouri, prin piețe discutîndu-se despre lucruri mult mai importante, cum ar fi, de exemplu, prețul lubenițelor, l-ar reprezenta ruperea Pactului de coabitare dintre Președinte și Premier. De fapt, dacă mă gîndesc bine, nu e vorba de ruperea Pactului, ci de denunțarea Hîrtiei de la începutul Guvernării USL de către Victor Ponta. După ce-a trimis Scrisoarea la Cotroceni, iresponsabilul vesel a intrat din nou într-o erecție mediatică, vocea sa fiind prezentă pînă la supraponderabilitate pe posturile celor doi Penali ai Puterii: Sebastian Ghiță și Dan Voiculescu. Înțelegerea acestui moment e imposibilă fără reamintirea faptului care l-a provocat. Citiți tot articolul

Gîndul de miercuri

Prin multe aspecte, Procesul Dan Voiculescu trimite la faimoasele procese ale lui Pablo Escobar, șeful Clanului Medelin

S-a încheiat cel mai spectaculos Proces postdecembrist: Procesul în care un Grup Infracțional organizat, făurit și condus de Dan Voiculescu, a ajuns în fața instanței pentru jefuirea avuției naționale. Prin multe aspecte, Procesul Dan Voiceulescu trimite la faimoasele procese ale lui Pablo Escobar, șeful Clanului Medelin, în care Columbia, statul slab din America Latină, s-a confruntat cu un ins mai puternic prin banii obținuți din droguri, prin armata de avocați, prin rețeaua sa inși plătiți din presă, din politică, din Poliție, din Servicii, decît Președintele țării. În istoria postdecembristă a României, Procesul ICA va rămîne indiscutabil prin momentele sale halucinante, greu de întîlnit într-o țară minim civilizată: jurnaliști, politicieni transformați în apărători ai Acuzatului și în ciomăgari ai Justiției. Purtătorul de cuvînt al Guvernului unei țări membre a UE a pus la îndoială, în studiourile Acuzatului, corectitudinea Completului de judecată. Într-o altă țară, șeful lui, Victor Ponta l-ar fi demis imediat. Cum s-o facă Victor Ponta cîtă vreme purtătorul său de cuvînt n-a făcut altceva decît să exprime punctul de vedere al premierului față de acest Proces. Citiți tot articolul

Gîndul de marți

Procesul Dan Voiculescu sau Banul care crede că poate face orice în țara asta

Jurnaliștii au zis că Procesul ICA (în care Dan Voiculescu, unul dintre oligarhii români, deosebit de oligarhii ruși doar prin faptul că avuția din care a furat - cea națională - e mult mai mică, e judecat la Curtea de Apel după ce Tribunalul l-a condamnat la cinci ani închisoare cu executare pentru corupție) e un proces istoric. Și cînd au spus asta s-au referit la momentul de răscruce pe care-l reprezintă sentința în acest Proces: Achitare ar însemna victoria Banului asupra Justiției. Condamnarea ar însemna că-n România cel puțin în cazul Justiției banul nu poate înfrînge Adevărul. Pentru că atît Procesul propriu zis, cît și campania turbată dusă de Rețeaua media a lui Dan Voiculescu - Trustul IntactDC NewsLumea Justiției, bandele de postaci, prin nimic deosebite în abjecție de bandele de ziariști - au dovedit că un om cu bani, un ciocoi, precum Acuzatul își poate permite să aibă cei mai buni avocați, unii dintre ei precum Gheorghe Mateuț, specializați în salvarea Corupțiilor prin chichițe avocățești, cei mai lipsiți de scrupule ziariști, un partid aflat la putere, un premier cu o prestație de om al său de casă. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Poate fi președinte un ins fără principii, precum Victor Ponta?

Abordînd cu mulți pasionați ai prezidențialelor din acest an campania dusă de Victor Ponta, definită prin FSN-ismul primilor ani postdecembriști - populism de curte din spate, naționalism otova, ortodoxism de tip moscovit, încurajarea corupției, punerea la îndoială a Justiției - unii s-au străduit să mă convingă că toate aceste note reacționare, greu de conceput într-o țară membră UE, țin exclusiv de campania electorală. După ce obține voturile electoratului înapoiat al PSD și al fostului PRM, ale consumatorilor de Antena 3 și de România Tv, devenit președinte, Victor Ponta se va supune exigențelor de șef de stat membru al UE și al NATO, chiar dacă în campanie el a părut un ginere al lui Kim Ir Sen. Citiți tot articolul

Dejun cu Vladimir Putin

16. Un tratat scăpat pe jos

Cînd credeam că nu mai e nici o speranţă de prînz la Kremlin, gîndindu-mă cu groază că trebuie s-o pornesc în căutarea unei Autoserviri, fierberea din cadrul uşii a sporit brusc. Nu mai era nici o îndoială. Veneau cei doi şefi de stat! Şi dacă veneau, începea solemnitatea. Şi dacă începea, se şi încheia. Şi dacă se încheia, începea prînzul. Deși cu o întîrziere de vreo jumătate de oră. N-are rost să mai descriu pe larg şi alte momente din cadrul ceremoniei. Cum, după ce Preşedinţii s-au aşezat la masă, au descoperit de o parte şi de alta un tip şi o tipă care luaseră poziţie de luptă. Mai tîrziu, mi-am dat seama că respectivul şi respectiva aveau măreaţa misiune de a prinde cîte un Tratat de colţ, a-l ridica de la locul lui, a-l deschide, a-l vîrî sub nasul Preşedintelui său, a-l lua înapoi şi a-l închide. De ce nu binevoieşte însuşi Preşedintele să facă aceste operaţiuni simple, n-am să pricep niciodată. Probabil că n-are timp. Sau, pur şi simplu, n-are chef. Citiți tot articolul

De ce-i Giordano Bruno supărat

Piazza Campo de' Fiori, Roma. Aici, la 17 februarie 1660, a fost ars pe rug, sub acuzația de erezie, Giordano Bruno. În 1887, pe locul rugului a fost ridicată o statuie a lui Giordano Bruno. Ghidurile spun că filosoful se uită urît spre Vatican. Piața cu pricina găzduiește o Piață zgomotoasă. Eu cred că Giordano Bruno e supărat nu pe Vatican, ci pe cei care fac gălăgie prostească. Citiți tot articolul

Un principiu necesar: a nimeri tocmai cînd oamenii sînt la masă

În ziua a doua a călătoriei de studii în Franța, mîncăm la un fel de întreprindere pariziană. Învăţînd de la înaintaşi, asociaţia care ne patronează excursia se foloseşte din plin de principiul numit: „a nimeri tocmai cînd oamenii sînt la masă“. În consecinţă, nu puţine vizite, discuţii, întîlniri pe la diferite întreprinderi, n-au fost decît nişte pretexte mascate stîngaci de a lua masa acolo. E drept că discutam aprins, puneam întrebări (care de care mai idioate), umblam prin halele întreprinderii sau prin birourile instituţiei. În realitate însă, nu făceam altceva decît să aşteptăm ora cînd gazdele luau de obicei masa. Dar să ne întoarcem la instituţia sau întreprinderea – nu mai ştiu precis – celei de-a doua zile. Întîi şi-ntîi am vizitat un fel de bibliotecă muncitorească, mare izbîndă a luptei de clasă în Franţa, am înţeles eu. Aici n-am fost prea entuziaşti, ştiind sigur că nici una din cărţile văzute acolo, nu ni se putea face cadou, oricît de interesaţi ne-am fi arătat de titlul ei. Ulterior, ne-am simţit mai bine. La întrebarea unuia din colegi, am aflat că puteam lua cu noi - câte dorim - nişte reviste de pe un raft. Citiți tot articolul
1 266 267 268 269 270 299