Peste cîţiva ani, după înfiinţarea GAC-ului „Drum nou”, comuna Vintileasa, Ghiţă Tovarcea avea să fie autorul unei isprăvi de care se va duce vestea cîteva sate în jur.
Era în ziua de Paşti, care coincidea în acel an cu 1 Mai. Cei plecaţi din sat, muncitori, studenţi, elevi, profesori, veniseră acasă pentru cele trei sărbători legale, 30 aprilie, 1 mai şi 2 mai.
Cu o zi înainte, pe autobuzele RATA fusese omor la cursa de patru după-amiaza. Unii călătoriseră pe acoperişul autobuzului. Erau trei inşi din Vidra: un inginer bucureştean, un profesor de sport şi un cercetător ştiinţific. Şedeau acolo sus, cu geamantanele de piele alături, ţinîndu-se strîns de grătarul pentru portbagaj, albi de praf din cap pînă în picioare. Ei însă nu se sinchiseau, deşi costumele de sărbătoare, cravatele, cămăşile albe scrobite erau atît de prăfuite că puteai să scrii pe ele, cu degetul. Şedeau acolo sus, trăgînd aer în piept, ca nişte pui de cuc, şi salutînd (cuviincios) cînd zăreau pe marginea şoselei vreun cunoscut de prin satele vecine.
Citiți tot articolul →