Contestația lui Călin Georgescu împotriva anulării alegerilor prezidențiale a fost respinsă. Decizia instanței nu e definitivă
Gîndul de vineri
Traian Băsescu își administrează prost momentul intrării în Istorie
Iată faptele! Într-un interviu acordat, joi, 7 august 2014, Evz, Traian Băsescu s-a referit la Pactul de coabitare dintre el și Victor Ponta, încheiat înainte de desemnarea lui Victor Ponta ca premier și, evident, cerut de Președinte pentru a purcede la actul desemnării, după ce în mai multe rînduri, premergătoare scrutinului parlamentar din 2012, susținuse că nu-l va desemna în veci pe șeful USL: „Domnul presedinte Traian Basescu: Pentru ca eu nu i-am facut lui Monica Macovei ce mi-a facut ea. Eu eram cu spatele la zid dupa alegeri, cu o majoritate de 70%, care putea sa nu discute cu mine. Slava Domnului, pe lipsa de experienta a lui Ponta, am reusit sa semnez cu el acel celebru Pact de… Domnul Mircea Marian: Vreti sa spuneti ca l-ati pacalit? Domnul presedinte Traian Basescu: Da, da, a fost un politician mai slab decat mine. Domnul Dan Andronic: Ati fost un negociator mai bun decat el. Domnul presedinte Traian Basescu: Am fost negociator mai bun decat el. Si l-ati vazut cum e in fata mea… (…)”. La această afirmație, Victor Ponta a reacționat printr-o Scrisoare trimisă Președintelui, care debutează astfel: Citiți tot articolulGîndul de joi
Despre cum se va strădui Victor Ponta să demonstreze că-i leu și nu pisicuț față de Traian Băsescu
Dacă ar fi să cred ce-mi văd ochii pe site-urile din România, evenimentul vedetă al momentului, cel despre care se discută prin studiouri, prin piețe discutîndu-se despre lucruri mult mai importante, cum ar fi, de exemplu, prețul lubenițelor, l-ar reprezenta ruperea Pactului de coabitare dintre Președinte și Premier. De fapt, dacă mă gîndesc bine, nu e vorba de ruperea Pactului, ci de denunțarea Hîrtiei de la începutul Guvernării USL de către Victor Ponta. După ce-a trimis Scrisoarea la Cotroceni, iresponsabilul vesel a intrat din nou într-o erecție mediatică, vocea sa fiind prezentă pînă la supraponderabilitate pe posturile celor doi Penali ai Puterii: Sebastian Ghiță și Dan Voiculescu. Înțelegerea acestui moment e imposibilă fără reamintirea faptului care l-a provocat. Citiți tot articolulGîndul de miercuri
Prin multe aspecte, Procesul Dan Voiculescu trimite la faimoasele procese ale lui Pablo Escobar, șeful Clanului Medelin
S-a încheiat cel mai spectaculos Proces postdecembrist: Procesul în care un Grup Infracțional organizat, făurit și condus de Dan Voiculescu, a ajuns în fața instanței pentru jefuirea avuției naționale. Prin multe aspecte, Procesul Dan Voiceulescu trimite la faimoasele procese ale lui Pablo Escobar, șeful Clanului Medelin, în care Columbia, statul slab din America Latină, s-a confruntat cu un ins mai puternic prin banii obținuți din droguri, prin armata de avocați, prin rețeaua sa inși plătiți din presă, din politică, din Poliție, din Servicii, decît Președintele țării. În istoria postdecembristă a României, Procesul ICA va rămîne indiscutabil prin momentele sale halucinante, greu de întîlnit într-o țară minim civilizată: jurnaliști, politicieni transformați în apărători ai Acuzatului și în ciomăgari ai Justiției. Purtătorul de cuvînt al Guvernului unei țări membre a UE a pus la îndoială, în studiourile Acuzatului, corectitudinea Completului de judecată. Într-o altă țară, șeful lui, Victor Ponta l-ar fi demis imediat. Cum s-o facă Victor Ponta cîtă vreme purtătorul său de cuvînt n-a făcut altceva decît să exprime punctul de vedere al premierului față de acest Proces. Citiți tot articolulGîndul de marți
Procesul Dan Voiculescu sau Banul care crede că poate face orice în țara asta
Jurnaliștii au zis că Procesul ICA (în care Dan Voiculescu, unul dintre oligarhii români, deosebit de oligarhii ruși doar prin faptul că avuția din care a furat - cea națională - e mult mai mică, e judecat la Curtea de Apel după ce Tribunalul l-a condamnat la cinci ani închisoare cu executare pentru corupție) e un proces istoric. Și cînd au spus asta s-au referit la momentul de răscruce pe care-l reprezintă sentința în acest Proces: Achitare ar însemna victoria Banului asupra Justiției. Condamnarea ar însemna că-n România cel puțin în cazul Justiției banul nu poate înfrînge Adevărul. Pentru că atît Procesul propriu zis, cît și campania turbată dusă de Rețeaua media a lui Dan Voiculescu - Trustul Intact, DC News, Lumea Justiției, bandele de postaci, prin nimic deosebite în abjecție de bandele de ziariști - au dovedit că un om cu bani, un ciocoi, precum Acuzatul își poate permite să aibă cei mai buni avocați, unii dintre ei precum Gheorghe Mateuț, specializați în salvarea Corupțiilor prin chichițe avocățești, cei mai lipsiți de scrupule ziariști, un partid aflat la putere, un premier cu o prestație de om al său de casă. Citiți tot articolulGîndul de la ora 12
Poate fi președinte un ins fără principii, precum Victor Ponta?
Abordînd cu mulți pasionați ai prezidențialelor din acest an campania dusă de Victor Ponta, definită prin FSN-ismul primilor ani postdecembriști - populism de curte din spate, naționalism otova, ortodoxism de tip moscovit, încurajarea corupției, punerea la îndoială a Justiției - unii s-au străduit să mă convingă că toate aceste note reacționare, greu de conceput într-o țară membră UE, țin exclusiv de campania electorală. După ce obține voturile electoratului înapoiat al PSD și al fostului PRM, ale consumatorilor de Antena 3 și de România Tv, devenit președinte, Victor Ponta se va supune exigențelor de șef de stat membru al UE și al NATO, chiar dacă în campanie el a părut un ginere al lui Kim Ir Sen. Citiți tot articolulDejun cu Vladimir Putin
16. Un tratat scăpat pe jos
Cînd credeam că nu mai e nici o speranţă de prînz la Kremlin, gîndindu-mă cu groază că trebuie s-o pornesc în căutarea unei Autoserviri, fierberea din cadrul uşii a sporit brusc. Nu mai era nici o îndoială. Veneau cei doi şefi de stat! Şi dacă veneau, începea solemnitatea. Şi dacă începea, se şi încheia. Şi dacă se încheia, începea prînzul. Deși cu o întîrziere de vreo jumătate de oră. N-are rost să mai descriu pe larg şi alte momente din cadrul ceremoniei. Cum, după ce Preşedinţii s-au aşezat la masă, au descoperit de o parte şi de alta un tip şi o tipă care luaseră poziţie de luptă. Mai tîrziu, mi-am dat seama că respectivul şi respectiva aveau măreaţa misiune de a prinde cîte un Tratat de colţ, a-l ridica de la locul lui, a-l deschide, a-l vîrî sub nasul Preşedintelui său, a-l lua înapoi şi a-l închide. De ce nu binevoieşte însuşi Preşedintele să facă aceste operaţiuni simple, n-am să pricep niciodată. Probabil că n-are timp. Sau, pur şi simplu, n-are chef. Citiți tot articolulDe ce-i Giordano Bruno supărat
Piazza Campo de' Fiori, Roma. Aici, la 17 februarie 1660, a fost ars pe rug, sub acuzația de erezie, Giordano Bruno. În 1887, pe locul rugului a fost ridicată o statuie a lui Giordano Bruno. Ghidurile spun că filosoful se uită urît spre Vatican. Piața cu pricina găzduiește o Piață zgomotoasă. Eu cred că Giordano Bruno e supărat nu pe Vatican, ci pe cei care fac gălăgie prostească. Citiți tot articolul
Un principiu necesar: a nimeri tocmai cînd oamenii sînt la masă
În ziua a doua a călătoriei de studii în Franța, mîncăm la un fel de întreprindere pariziană. Învăţînd de la înaintaşi, asociaţia care ne patronează excursia se foloseşte din plin de principiul numit: „a nimeri tocmai cînd oamenii sînt la masă“. În consecinţă, nu puţine vizite, discuţii, întîlniri pe la diferite întreprinderi, n-au fost decît nişte pretexte mascate stîngaci de a lua masa acolo. E drept că discutam aprins, puneam întrebări (care de care mai idioate), umblam prin halele întreprinderii sau prin birourile instituţiei. În realitate însă, nu făceam altceva decît să aşteptăm ora cînd gazdele luau de obicei masa.
Dar să ne întoarcem la instituţia sau întreprinderea – nu mai ştiu precis – celei de-a doua zile. Întîi şi-ntîi am vizitat un fel de bibliotecă muncitorească, mare izbîndă a luptei de clasă în Franţa, am înţeles eu. Aici n-am fost prea entuziaşti, ştiind sigur că nici una din cărţile văzute acolo, nu ni se putea face cadou, oricît de interesaţi ne-am fi arătat de titlul ei. Ulterior, ne-am simţit mai bine. La întrebarea unuia din colegi, am aflat că puteam lua cu noi - câte dorim - nişte reviste de pe un raft. Citiți tot articolul
Pericolul mortal al imbeciului fudul
Debutul publicistic al lui Anton Pavlovici Cehov are loc în revista Strekoza, numărul din 9 martie 1880.
Student la Facultatea de Medicină, Cehov trimite textul prin plic, supunîndu-se, printr-un gest comun multor mari scriitori, Loteriei de destin literar care a fost mult timp Poşta redacţiei. O Loterie care a dispărut în ultima vreme, după ce Internetul dă debutantului posibilitatea de a se publica singur, din credința că e un geniu din naștere. La 20 ianuarie 1880, expeditorul află că „povestirea ce ne-aţi trimis este scrisă destul de bine şi va fi publicată în revistă”. Cum se cuvine într-o relaţie căreia nu-i lipsesc dimensiunile pieţei, înainte ca textul să vadă lumina tiparului, se propune preţul:
5 copeici rîndul.
Ediţiile de Opere complete ale lui Cehov tipăresc povestirea sub titlul Scrisoare către un vecin savant. Citiți tot articolul
Cu preşedintele
Preşedintele ia parte la un talk-show amabil.
Patronul postului urmează să prezinte la o licitaţie babană: producerea şi aşezarea pe toate căile rutiere din România a semnului de circulaţie Curbă periculoasă.
Deşi preşedintele n-are nici o treabă cu licitaţiile, patronul a socotit că n-ar strica să se pună bine şi cu Şeful cel Mare.
L-a aşteptat la sosire, gudurîndu-se, şi acum stă în studio, pe un scăunaş, fixîndu-l cu priviri languroase, de frizer care se dă cu briantină. Citiți tot articolul
Gîndul de la ora 12
O premieră postdecembristă: Promovarea ibovnicilor
Dacă ar fi să-l credem pe iresponsabilul vesel, pe numele lui de buletin, Victor Viorel Ponta, organizarea Parangheliei PSD-iste la Craiova a fost un cadou făcut răposatei PRM-iste Lia Olguța Vasilescu, înviată ca PSD-istă din gașca de golănași a lui Victor Ponta. Aiurea! Pentru un primar sau președinte de Consiliu Județean, organizarea unei sindrofii cu 6.000 de persoane aduse din toată țara nu-i un cadou, ci o povară. În mai multe rînduri am semnalat că marea corupție se petrece în ultimii ani în viața partidelor. Un congres, o reuniune precum cea de la Craiova presupune bani și, de regulă, bani mulți și bani negri. De unde a făcut rost de ei primărița Olguța? Cum de unde? Din viitoarele șpăgi pe care le va lua pentru contracte cu dedicație și din contracte fictive. Citiți tot articolulGîndul de la ora 12
Victor Ponta - viitorul președinte al unei țări numite Corupția
Site-urile presei independente au reprodus, vineri, 1 august 2014, un Comunicat al DNA din care cităm: „DNA precizeaza ca in 12 iunie 2014, Tribunalul Arges a admis propunerea Directiei Nationale Anticoruptie si a dispus arestarea preventiva a inculpatelor Mihai Iulia Maria (medic sef al Serviciului de Expertiza a Capacitatii de Munca si presedinte al Comisiei de Expertiza Medicala a Casei Judetene de Pensii si Asigurari Sociale Arges) si Sandulescu Camelia (medic in cadrul aceleiasi institutii) pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata. Doctorita Mihai Iulia Maria este acuzata de 495 acte materiale de luare de mita, iar Sandulescu Camelia de 602 acte materiale. Cele doua doctorite sunt acuzate ca in patru luni au primit sume de bani cuprinse intre 100 si 200 RON si alte foloase de la persoanele care se prezentau la cabinetele de expertiza pentru incadrarea intr-un grad de invaliditate, revizuirea medicala sau prelungirea concediului medical.” Citiți tot articolulSe înființează UNPR 2, zis și PLR, partidul aproximativ al lui Călin Popescu Tăriceanu
Se înființează UNPR 2, zis și PLR, partidul aproximativ al lui Călin Popescu Tăriceanu
La Sala Parlamentului se desfășoară Congresul unui așa zis Partid Liberal Reformator, în fapt, un soi de UNPR 2. Ca și UNPR-ul lui Gabriel Oprea, supranumit Aproximativ doi morți, PLR e un partid aproximativ. Deși Călin Popescu Tăriceanu, acest prezervativ folosit al Famigliei Ponta, invitat de Căcănia Tv a lui Sebastian Ghiță și de Bulanul Tv a lui Dan Voiculescu să se deșarte politico- ideologic, îngaimă ceva despre Ionel Brătianu, mai nou revendicat strămoș politic nu numai de PDL-istul Vasile Blaga, dar și de PSD-istul Victor Ponta, în fapt, cum ar spune Rechizitoriul, noua formațiune are un singur punct de Program Politic: Citiți tot articolulGîndul de la ora 18
În desemnarea candidatului unic al Dreptei ar trebui să se țină cont de campania, deja anunțată de Ponta, în chestiunea religiei?
Discursul lui Victor Ponta de la Craiova a schițat liniile directoare ale campaniei sale electorale. În istoria postdecembristă a unor astfel de discursuri, cel de la Craiova a adus o noutate: Referirea, mai mult decît deplasată într-o țară care se vrea modernă, la religia candidatului, referire dublată de mîndrie: ”Şi mai e un lucru, nu cred că un candidat la funcţia de preşedinte al României are vreo problemă dacă nu este ortodox sau dacă nu este de etnie română. Cred că are exact aceleaşi drepturi cu mine, cu dumneavoastră, cu toată lumea, dar vreau un lucru şi îl spun de fiecare dată. Nu vreau să mă acuze nimeni sau să-mi spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în ţara mea. Aşa m-am născut, aşa o să mor. Sunt mândru de asta şi cred că trebuie să fiu respectat pentru acest lucru.” Citiți tot articolulGîndul de la ora 12
Victor Ponta a uitat să spună: Am plagiat în această țară!
Deloc greu de dibuit în Pelteaua care a fost Discursul de candidat ținut de Victor Ponta la Festivalul PSD-ist de la Craiova mîna echipei de consultanți americani. Ca și în cazul lui Mircea Geoană, nenorocit tot de o echipă de americani, care au confundat prezidențialele din România cu concursul Miss America, faza pe Ohio, Victor Ponta a fost pus să facă americănisme cum ar fi invocarea pe numele mic a colegilor de partid, deși unii dintre aceștia n-au jucat poarca cu el pe maidan, referirea la nevastă, la copii, la mămică (nu însă și la Tata Socru), declararea amorului față de patrie. Citiți tot articolulInterdicții pentru posteritate
Încă de la începutul veacului al XVIII-lea, Autoritățile de la Roma avertizau asupra interdicției de a arunca murdării pe stradă.
Deosebirea față de azi constă în plasarea acestor interdicții pe plăcuțe de marmură, fixate în ziduri.
Ca și cum s-ar fi vrut ca și noi, cei din secolul XXI, să le citim.Să le citim, nu neapărat să le și respectăm. Citiți tot articolul
Invitații cristoiublog
