După 7 ianuarie 2015, Presa nu va mai fi aceeași!

Săptămînalul Charlie Hebdo a apărut într-un tiraj de peste 3 milioane de exemplare cu o caricatură a Profetului Mahomed pe copertă. Față de această știre, îmi permit cîteva modeste observații, unele în răspăr față observațiile făcute de multă lume bună din țară și din străinătate:

1. Tirajul uriaș, cozile de la chioșcuri nu dau seamă de un succes profesional al primului număr de după tragedie. După opinia mea, acest număr e cîntecul de lebădă al publicației. Charlie Hebdo și-a bazat succesul și pe - dacă nu mai ales - scosul limbii la Establishment-ul din Franța. Un comentariu din numărul din 7 ianuarie face praf FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană pentru dictatul lor asupra continentului. Publicația irita, revolta, producea scandal prin imaginea de rebelă, de publicație care nu stă la mîna nimănui. Tot ceea ce s-a întîmplat în Franța și în lume ca reacție la masacru a lăsat impresia unei confiscări a revistei de către Sistem.

Citiți tot articolul →

Alina Gorghiu e numai o semi-Elena Udrea a lui Klaus Iohannis!

Ceva din felul în care Alina Gorghiu rostește Președintele Klaus Iohannis îmi amintește de Elena Udrea cînd spunea pe vremuri Președintele Traian Băsescu. Am încercat cu bietele mele unelte de prozator să descriu acel ceva inefabil, indescriptibil și intraductibil, din felul în care Elena Udrea pronunța Președintele Traian Băsescu, dar n-am reușit decît să concluzionez că exprimă nevoia de a arăta auditoriului că e vorba de Președinte cu P mare și în nici un caz cu p mic. Acel ceva inefabil, indescriptibil și intraductibil se regăsește doar în felul în care Șeherezada îi spune Șahului în zori: Pe mîine noapte, Stăpîne! Și gîndiți-vă, i-a zis asta nu o dată, nu de două ori, ci de o mie și una de ori. Citiți tot articolul →

Traian Băsescu va prelua șefia PMP

Elena Udrea a lăsat să se înțeleagă că nu va  mai candida la șefia PMP în cadrul Congresului care a fost devansat din martie în februarie. Știrea a fost prezentată de majoritatea site-urilor și televiziunilor drept una senzațională. Mie însă nu mi s-a părut de loc senzațională. Elena Udrea nu va mai candida la șefia PMP. Faptul că n-a zis-o răspicat ține de o strategie minimă de pregătire mediatică. Nu va mai candida pentru a lăsa locul lui Traian Băsescu. Devansarea Congresului și anunțul sunt semnele că șefia partidului va fi preluată de Traian Băsescu. Citiți tot articolul →

Klaus Iohannis - Victor Ponta: nu coabitare, ci stat bot în bot

Motto: Acest articol nu e, Doamne ferește!  o critică adusă prea mult  Alesului. E pur și simplu o constatare. Partidele de Stînga din Franța, cele aflate la Guvernare, au organizat un Marș al solidarității la Paris, la care au participat 50 de șefi de stat și de guvern din întreaga lume. Din România a participat Klaus Iohannis. Dincolo de faptul că presa noastră de suburbie balcanică a Europei a făcut dintr-o prezență strict protocolară, un moment de recunoaștere a gloriei lui Klaus Iohannis pe plan european, mondial și, într-o anume măsură, Galactic (fătucele de la televiziunile de știri au lăsat să se înțeleagă că președintele Franței a avut ochi doar pentru președintele României!), nu pot să nu salut faptul că Marșul ne-a dat nouă, românilor, prilejul de a constata cum stau bot în bot Klaus Iohannis și Victor Ponta. Citiți tot articolul →

O imbecilitate moțată: solidarizarea cu cei de la Charlie Hebdo!

Eglise Saint-Étienne-du-Mont, Paris, 6 ianuarie 2015, seara. În această biserică, se află moaștele Sainte Geneviève, ocrotitoarea Parisului, sau, mă rog, ce a mai rămas din moaștele Sfintei după Revoluția de la 1789, care a reușit să spargă nasurile capetelor lui Iuda de la Notre Dame de Paris, confundîndu-le cu capete de regi. Moaștele Sainte Geneviève sunt considerate făcătoare de minuni. Lîngă racla cu moaște s-a amenajat un mic altar, mereu străjuit de lumînări aprinse. În fața altarului, e un loc pe care cad în genunchi credincioșii. Marți, 6 ianuarie 2015, seara, aici se prăbușise într-o rugăciune o femeie. M-am întrebat, tulburat, ce nenorocire se abătuse asupra ei. Avea un fiu grav bolnav? Soțul era șomer de nu știu cît timp? Citiți tot articolul →

Serviciile secrete franceze au avut tot interesul să-i lichideze pe cei doi frați!

După cum mă așteptam, cei doi teroriști au fost uciși de forțele de ordine franceze la capătul a trei zile care ne-au amintit, prin aiureala mai mult sau mai puțin bine dirijată, de Afacerea cu teroriștii din decembrie 1989 de la noi. Precizez, după cum mă așteptam, deoarece din start forțele de ordine și-au propus să-i lichideze pe cei doi:

1. S-a rezolvat astfel chestiunea condamnării la moarte într-o țară care n-are pedeapsa capitală.
2. Prinși vii, cei doi ar fi putut face mărturisiri mai mult decît stînjenitoare pentru Serviciile secrete franceze.

Faptul cel mai grav în lichidarea lor constă în adevărul că nu se va ști niciodată ce i-a apucat. Citiți tot articolul →

O nouă izmeneală a jurnaliștilor și politicienilor noștri: Je Suis Charlie!

În prima parte a anului 1914, ziarul Figaro, sub conducerea lui Gaston Calmette, duce prin publicația condusă de el o lungă și virulentă campanie de presă împotriva ministrului de Finanțe, Joseph Caillaux, prezentîndu-l timp de trei luni (138 de articole în 95 de zile, cea mai lungă campanie de presă dusă împotriva unui singur om) drept un demnitar corupt. În după amiaza zilei de 16 martie 1914, soția lui Caillaux, Henriette Caillaux, cu care se căsătorise după ce demnitarul divorțase (ca și ea, de altfel), cumpără un pistol și, ținîndu-l în manșon, pătrunde în sediul ziarului spunînd portarului că vrea să-l întîlnească pe director. După ce află că directorul nu-i în sediu, ea îl așteaptă, totuși, în anticameră, timp de o oră. Ajungînd la birou doar pentru a trece pe acolo (era ora 18), Calmette îi acordă o întrevedere din pură galanterie, dat fiind că dama, vorba lui Caragiale, era curățică. După cîteva cuvinte, Henriette Caillaux scoate din manșon pistolul și trage în director șase gloanțe. Nu fuge de la locul crimei. Citiți tot articolul →

Klaus Iohannis către Justiție: Fii mai delicată cu corupții!

Dan Andronic, printre alții, a sărit în apărarea lui Klaus Iohannis, criticat pentru Discursul de la CSM de ziariștii robespierrieni în chestiunea implicării Justiției în lupta împotriva corupției. Cum printre cei care au trimis săgeți către Gioconda de la Cotroceni a politicii românești s-a numărat și Mircea Marian, încă angajat al Evenimentului zilei, faptul că directorul gazetei, Dan Andronic, a preferat polemica prin ziar cu subordonatul său polemicii în biroul directorial nu poate fi decît de salutat. Ce spune în esență Dan Andronic? Că după ce a plătit obolul lui political correctly prin plecăciuni făcute Justiției, Klaus Iohannis a procedat la cîteva nuanțări necesare ale misiunii istorice a Justiției în lupta împotriva corupției. Toată stima pentru Dan Andronic. Îl știam însă analist politic și nu exeget de texte filosofice. Citiți tot articolul →

Discursul lui Klaus Iohannis de CSM pare a fi scris de Victor Ponta

Potrivit Constituției, președintele României nu e membru CSM. Prin urmare, participarea sa la ședințele CSM dă curs nevoii de a transmite un mesaj Justiției și, mai ales, opiniei publice despre cum vede el Justiția în cadrul societății de la un moment dat. Plecînd de la premisa că Justiția are nevoie de un semnal că președintele o va sprijini în lupta împotriva corupției, considerată de interes național, Traian Băsescu s-a deplasat la ședințele CSM, timp de 10 ani, pentru a pune și repune pe tapet misiunea istorică a Justiției în lupta împotriva marii corupțiii. Traian Băsescu a socotit că adversarii de moarte ai Justiției independente sunt politicienii corupți. Citiți tot articolul →

Eliberarea lui Dan Voiculescu va fi pusă pe seama Regimului Klaus Iohannis!

Marți, 6 ianuarie 2015, de Bobotează, se judecă contestația în anulare depusă de Dan Voiculescu la condamnarea la 10 ani închisoare. Legea dă posibilitatea ca un condamnat deja printr-o sentință definitivă să depună o contestație în anulare. Acceptarea ei de către un complet de judecată presupune în chip necesar descoperirea unor probe capitale în favoarea condamnatului după pronunțarea sentinței. Ca, de exemplu, ivirea unei mărturii neașteptate a autorului adevărat al crimei, cum s-a întîmplat, în interbelic, cu menajera arhitectului Liviu Ciulei, care a mărturisit pe patul de moarte că ea și nu arhitectul a ucis-o pe nevasta lui Liviu Ciulei. În cazul Dan Voiculescu, un complet al Corupției, alcătuit din Viorica Costiniu și Dan Lupașcu, a acceptat contestația lui Dan Voiculescu, deși ea nu se baza pe nici o dovadă ivită după condamnare. Citiți tot articolul →

Ca și în cazul lui Iisus Hristos, despre ce-a făcut și ce-a zis Klaus Iohannis, aflăm doar din ce povestesc, cu evlavie, Apostolii acoperiți din presă

Sîmbătă, mai multe site-uri și televiziuni au publicat o știre despre un text însoțit de o fotografie publicate de Carmen Iohannis pe contul de Facebook. Iată cum sună știrea în varianta site-ului ziare.com: Mesaj emotionant pe Facebook al Primei Doamne, Carmen Iohannis Carmen Iohannis, Prima Doamna a Romaniei, a postat pe contul personal de Facebook o imagine in care apare alaturi de sotul sau intr-o biserica si un mesaj emotionant. "Biserica, locul unde toata lumea isi poate gasi linistea sufleteasca!", a scris Carmen Iohannis pe Facebook, vineri seara. Postarea sa a fost apreciata de peste 4.000 de oameni, desi sotia presedintelui Klaus Iohannis nu are o pagina oficiala pe reteaua de socializare, ci doar un cont obisnuit. Au existat si unele comentarii rautacioase, in care Carmen Iohannis a fost atentionata ca ar fi trebuit sa aiba capul acoperit cu o basma, in biserica. Numerosi utilizatori i-au sarit insa in ajutor si s-a declansat o intreaga polemica. Citiți tot articolul →

Ar trebui Klaus Iohannis să reabiliteze Mesajul de Anul Nou?

Cîteva zile înainte de 31 decembrie 2014, dar și cîteva zile după, evenimentul mediatic numărul unu în Franța a fost Mesajul de Anul Nou al președintelui François Hollande, prezentat de ziare, televiziuni, site-uri de știri sub denumirea consacrată din 1960, sub Generalul De Gaulle, Les Vœux de Nouvel an du président français. Grație unor scurgeri în presă intenționate, s-a aflat că anul acesta François Hollande va prezenta Mesajul de la biroul său de lucru de la Palais de l'Élysée. Pentru politologi, analiști, politicieni, știrea a fost un lung prilej de vorbe și ipoteze despre ce-ar urmări François Hollande prin opțiunea pentru biroul de lucru. În 2012, Mesajul a fost înregistrat în sala de ceremonii a Palatului, iar în 2013, într-o încăpere a Palatului, pe fereastra căreia se vedea Curtea de onoare. Citiți tot articolul →

Avem un Traian Băsescu. Ce facem cu el?

E întrebarea pe care nu şi-o pune electoratul. Acesta i-a dat, la plecarea din cea mai înaltă funcție în stat, un procentaj de simpatie suficient de mare pentru un restart ca lider de partid. După cîteva luni de tăcere, absolut necesare, atît pentru a se ivi nevoia de Traian Băsescu, cît pentru a aștepta limpezirea scenei politice, fostul preşedinte va prelua conducerea PMP. Întrebarea: Ce facem cu el? şi-o pun Forțele care au dus pe umeri, pînă la Cotroceni, tabloul Natură moartă cu politician, tablou care e, în realitate, Klaus Iohannis: şefii Serviciilor secrete, interesați să rămînă şefi şi după cei zece ani de mandat ai lui Traian Băsescu, Gașca lui Vasile Blaga, costelivă după doi ani flămînzire în Opoziție, liderii PNL pe stil vechi, care nu și-au revenit încă din cutremurul dării jos din funcțiile USL-iste. De ce-și pun această întrebare Forțele care și-au tras un președinte al lor, unul care să nu le poată călări niciodată, așa cum a făcut-o Traian Băsescu? Citiți tot articolul →

Cum am petrecut pe un stîlp Revelionul de pe Champs-Élysées!

Se spune că există un Dumnezeu al bețivilor. Prin bunăvoința Lui, deși cu mintea încețoșată, bețivul nu pățește nimic. Dacă trece un bulevard intens circulat printr-un loc nepermis, mașinile nu-l iau în bot, cum s-ar întîmpla cu un om treaz. Frînează, toate, la cîțiva centimetri de el. Eu cred însă că există un Dumnezeu și al celor din preajma bețivilor. N-am știut de această învățătură pînă miercuri, 31 decembrie 2013, ora 23, cînd am reușit, în fine, să răzbat pînă la Champs-Élysées, legendara arteră din Paris. Un capitol al viitoarei mele cărți de note de călătorie din seria Lumea văzută de un român rupt în fund poartă titlul Am supraviețuit și acestui Revelion! Citiți tot articolul →

Sfînta Sara, Patroana țiganilor din Franța, e o servitoarea a două Sfinte albe

Saintes-Maries-de-la-Mer e un orășel aflat la capătul unui drum de aproape 50 de kilometri de la Arles, în Provence, Franța. Șoseaua e singura cale care străbate Camargue, un fel de Deltă a Ronului, evident, nu de pitorescul Deltei noastre. Dincolo de orășel e Marea Mediterană. Din șosea nu pornesc alte drumuri. Am făcut aceste precizări pentru a explica într-un fel nedumerirea mea la aglomerația de pe această șosea, duminică, 28 decembrie 2014. Abia cînd am ajuns la Saintes-Maries-de-la-Mer, am înțeles rosturile acestei circulații intense pe timp de iarnă. De cum coboară din mașină, călătorii dau o raită pe mal, își fac deja tradiționalul selfie, se emoționează ostentativ la spectacolul mării, după care dau fuga să se înfunde într-unul din numeroasele restaurante cu specific pescăresc. Citiți tot articolul →

Evenimentul senzațional al lui 2014: a ajuns președinte un politician de tip Gioconda

Indiscutabil, evenimentul senzațional al lui 2014 îl reprezintă ajungerea lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Lesne de observat pînă și de cei cu privirea încețoșată de siesta prelungită dintre Crăciun și 5 ianuarie că n-am zis Victoria lui Klaus Iohannis la cel de-al doilea tur de scrutin. În primul rînd, pentru că așa cum am mai scris, la cel de-al doilea tur de scrutin nu putem vorbi de victoria lui Klaus Iohannis, ci de înfrîngerea lui Victor Ponta. Putem vorbi despre victoria cuiva doar cînd respectivul face ceva pentru a învinge. Nu e cazul lui Klaus Iohannis. Citiți tot articolul →