O nouă izmeneală a jurnaliștilor și politicienilor noștri: Je Suis Charlie!
În prima parte a anului 1914, ziarul
Figaro, sub conducerea lui Gaston Calmette, duce prin publicația condusă de el o lungă și virulentă campanie de presă împotriva ministrului de Finanțe, Joseph Caillaux, prezentîndu-l timp de trei luni (138 de articole în 95 de zile, cea mai lungă campanie de presă dusă împotriva unui singur om) drept un demnitar corupt.
În după amiaza zilei de 16 martie 1914, soția lui Caillaux, Henriette Caillaux, cu care se căsătorise după ce demnitarul divorțase (ca și ea, de altfel), cumpără un pistol și, ținîndu-l în manșon, pătrunde în sediul ziarului spunînd portarului că vrea să-l întîlnească pe director.
După ce află că directorul nu-i în sediu, ea îl așteaptă, totuși, în anticameră, timp de o oră. Ajungînd la birou doar pentru a trece pe acolo (era ora 18), Calmette îi acordă o întrevedere din pură galanterie, dat fiind că dama, vorba lui Caragiale, era curățică.
După cîteva cuvinte, Henriette Caillaux scoate din manșon pistolul și trage în director șase gloanțe. Nu fuge de la locul crimei.
Citiți tot articolul →