Eterna noastră democraţie de faţadă
Vorbind cuiva despre ambiţia de a-mi strînge în volum textele tipărite în Expres, Zig-Zag, Expres Magazin şi Evenimentul Zilei între 19 ianuarie 1990, ziua debutului meu în presa postdecembristă, şi 12 noiembrie 1992, ziua cînd s-a încheiat, practic, minima aşezare a ţării pe temeliile de mucava ale pluralismului, mi s-a sugerat să însoţesc fiecare text publicat pe vremuri cu un comentariu din perspectiva prezentului.
Ca om de bibliotecă, interesat şi de Regele Lear, nu numai de ciorapii Elenei Udrea, cum se întîmplă cu mai toţi ziariştii din prezent, mă bucură cînd întîlnesc parteneri de dialog despre ultima carte citită sau ultima întîmplare de pe planetă.
Am luat în serios sugestia preopinentului.
După un timp de gîndire, mi-am dat seama însă că ar fi greşeală.
Cititorului de acum trebuie să i se pună sub priviri doar textele scrise şi publicate de mine la vremea respectivă. Citiți tot articolul
Cum a devenit cititor fruntaş fără să vrea
Peste cîţiva ani Ştefan Cîmpureanu avea să plece din Vintileasa la Floreşti, unde se angajă ca muncitor necalificat pe şantierul fabricii de nituri. Făcu, apoi, un curs de calificare, chinuindu-se vreo şase luni, sîmbătă de sîmbătă, să stea nemişcat în băncile strîmte şi vechi, ale Şcolii generale nr. 3, Floreşti, unde se ţineau cursurile. Băncile erau vechi, slăbite din cuie de neastîmpărul atîtor generaţii de elevi, şi scîrţîiau la cea mai mică mişcare. De aceea, primele ore nici nu se putuseră ţine ca lumea. Elevii aceştia bătrîni, arşi de soare, cu bătături în palme, se foiau, se întorceau în toate părţile, scriau cu tot trupul, lăsîndu-se greoi în creioanele lor chimice, cu mina spălăcită. Întreaga clasă plesnea de scîrţîituri pe diferite voci: ascuţite, plîngăreţe, groase, gemînde. Atunci, profesorul de la catedră se depărta brusc, o depărtare calmă şi înaltă, de unde le făcea semne, fără să fie auzit, pînă cînd foielile se întrerupeau o clipă, şi atunci vocea profesorului suna aproape, la doi paşi de ei, clară, de o claritate care te făcea să plîngi. Citiți tot articolul
Gîndul de luni, 5 octombrie 2015
Confirm ca martor: Traian Băsescu e sincer în părerea sa bună despre Cătălin Ivan!
Mă număr printre analiștii care văd în orice strănut al unui politician un gest gîndit a provoca o tresărire în clasa politică. Nu de puțin ori însă m-am văzut obligat să recunosc că m-am înșelat. Printr-un fapt, printr-o vorbă, se exprimase omul și nu omul politic. Recent, la Adevărul Live, abordînd situația din PSD, Traian Băsescu a invocat un nume dintre liderii partidului: „Spre exemplu, eu ma uitam la un om care nu m-a menajat deloc: CATALIN IVAN – este un tip curat, istet, europenizat, care pare a fi un socialist european, care ar fi putut fi o solutie exceptionala pentru ei. L-am vazut cand a incercat sa ridice putin glasul cum a fost bagat la fund imediat de generatia lui LIVIU DRAGNEA”. Traian Băsescu făcuse publică părerea sa bună despre un tînăr aflat de mai mult timp în conflict cu Conducerea. De aici s-a plecat pentru a se ajunge la ipoteza unei manevre prin care Traian Băsescu urmărise o lovitură politică. S-a stîrnit chiar și o mică tulburare în heleșteul nostru politic. Citiți tot articolulGîndul de duminică, 4 octombrie 2015
O ipoteză șocantă despre Răpirea jurnaliștilor în Irak : N-a fost nici o Răpire!
Deși redeschiderea Dosarului penal despre Răpirea jurnaliștilor în Irak, aducerea lui Mohammad Munaf în țară pentru a-și ispăși pedeapsa și declarațiile date de Omar Hayssam în ultimul timp, ar fi trebuit să stîrnească presa noastră la investigarea, cu documentele descoperite în ultimii 10 ani, cît au trecut de la Răpirea jurnaliștilor, a Dosarului, cu excepția convocării unor clișee de mult fumate ziarele, televiziunile de știri, site-urile, săptămînalele și lunarele de pe piață n-au acordat prea mare atenție unuia dintre cele mai enigmatice momente din postdecembrism. Eu însumi am investigat cu documente provenind chiar de la Bagdad, în 2005, și am publicat un serial de peste 50 de pagini despre versiunea mea asupra evenimentului. Dacă în ce privește prima Răpire, cea teatrală, aranjată de Munaf la ordinele lui Omar Hayssam, lucrurile mi-au fost clare, n-am reușit să mă lămuresc în privința Celei de a doua Răpiri, cea despre care se vorbește c-a costat statul român milioane de dolari drept răscumpărare. Cu datele pe care le-am avut, am avansat, totuși, ipoteza unei răpiri înscenate de Serviciile noastre secrete împreună cu cele străine pentru a crea o diversiune în rîndurile adevăratelor celule teroriste prin născocirea unei celule noi, cea care i-a răpit de jurnaliștii noștri. Se înțelege din acest punct de vedere că sunt interesat de orice nouă investigație care ar putea lămuri enigma celei de a doua Răpiri. Citiți tot articolulGîndul de sîmbătă, 3 octombrie 2015
Klaus Iohannis a plecat din SUA, cu avionul prezidențial, marți, 29 septembrie 2015, seara. Sunteți siguri c-a ajuns în România? Te pomenești că mai zboară încă!
Potrivit Programului anunțat vizita lui Klaus Iohannis în SUA a luat sfîrșit marți 29 septembrie 2015, seara. Cînd scriu aceste rînduri e ora 0:10, sîmbătă, 3 octombrie 2015. De regulă avionul prezidențial pleacă din SUA după încheierea vizitei seara (ora locală) pentru a ajunge în România a doua zi dimineața (ora locală). Toți președinții și premierii care au vizitat America au ținut, la sosirea în țară, o conferință de presă pe aeroportul Otopeni pentru presa rămasă în România. Acest moment e absolut obligatoriu, deoarece pe parcursul vizitei ziariștii din Grupul de presă n-au reușit să dea vizitei mediatizarea dată de Conferința de presă de la Aeroportul Otopeni. Aici la conferința de presă, președintele face bilanțul vizitei, prezintă opiniei publice de la noi principalele momente, răspunde întrebărilor a dresate de jurnaliștii care nu l-au însoțit, dar au urmărit îndeaproape vizita. De la încheierea vizitei în SUA au trecut, trei zile. A auzit cineva din țara asta de vreo conferință de presă ținută de Klaus Iohannis la întoarcerea în țară? Citiți tot articolulGîndul de vineri, 2 octombrie 2015
Din ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Despre cum au reușit să nu scrie nimic despre vizita lui Klaus Iohannis în SUA jurnaliștii din Grupul de presă prezidențial
Dacă vreun cititor al acestui blog a aruncat o privire și asupra textelor publicate de mine în Evz, sub pălăria rubricii România lui Cristoiu, va fi observat că sunt printre puținii comentatori români rămași acasă care s-au preocupat de vizita lui Klaus Iohannis la New York. Deși, așa cum notam într-un comentariu din Evz.ro, pentru România participarea lui Klaus Iohannis la Sesiunea Adunării generale ONU în septembrie 2015 e mai puțin importantă decît participarea lui Ion Iliescu în septembrie 1990, cînd România se mai freca încă la ochi, nevenindu-i să creadă c-a ieșit din comunism, totuși, faptele și vorbele lui Klaus Iohannis ar fi meritat un interes mult mai mare din partea media fie și pentru că e una dintre călătoriile de început de mandat, în care un președinte mai învață încă. Cum din nefericire marea presă a lumii s-a ocupat de alți oaspeți ai Națiunilor Unite (Vladimir Putin în primul rînd), nici o agenție internațională, nici un ziar cu circulație planetară, nici un ziar american nepublicînd un rînd măcar despre viața și activitatea lui Klaus Iohannis în SUA, singura sursă de informații pentru mine și pentru românii din România interesați de a ști pe unde mai umblă președintele au fost știrile și corespondențele ziariștilor trimiși de ziare și televiziuni, de site-uri mai mult sau mai puțin fomiste, de agențiile de presă de pe Dîmbovița, să facă parte din ceea ce se numește, după o vorbă americană, Grupul de presă care l-a însoțit pe președinte în călătoria peste Ocean. Citiți tot articolulDin ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Cum a reușit Rareș Bogdan rara performanță de a lua în serios în direct la tv halucinațiile unui nebun!
Din ciclul Nu mă insulta zicîndu-mi ziarist român! Azi: Cum a reușit Rareș Bogdan rara performanță de a lua în serios în direct la tv halucinațiile unui nebun!
Miercuri după masă, cîteva site-uri fomiste, întocmite de ziariști plătiți de patronii cu o friptură și de ziariste plătite cu o pereche de ciorapi, au publicat în huruit de meterhanea un anunț al lui Rareș Bogdan despre emisiunea sa de la 21, pe Realitatea Tv, Jocuri de putere: „Diseară detonăm o bombă, în direct. Avem un invitat special, un om care face dezvăluiri, care va arăta adevărata fața a celui care e pus să conducă PSD. Aș vrea să spun că îl aștept cu toată deschiderea pe domnul Dragnea să intre alături de noi pe telefon. Îl așteptăm pe parcursul emisiunii să îl combată pe cel care o să facă dezvăluiri despre domnia sa. Nu vrem să intrăm în jocurile interne din PSD. Nu ne schimbăm poziția față de Victor Ponta. Faptul că facem dezvăluiri despre Liviu Dragnea nu înseamnă că ne-am poziționat cu Victor Ponta. Nu, așteptăm în continuare ca Victor Ponta să demisioneze. Nu se pune problema să intrăm în disputa internă, iar simpatia noastră față de Șerban Nicolae e zero. Cel mai mare partid din România are nevoie de un reprezentant la vârful său extrem de curat. Citiți tot articolulDe teamă că bărbatu-său ar putea fi mazilit de Stăpînul de la Casa Albă, Răvășitoarea Carmen Iohannis n-a fost mai răvășitoare decît Michelle Obama, cucoana Stăpînului
De teamă că bărbatu-său ar putea fi mazilit de Stăpînul de la Casa Albă, Răvășitoarea Carmen Iohannis n-a fost mai răvășitoare decît Michelle Obama, cucoana Stăpînului
Duminică seara, într-o intervenție telefonică la B1Tv, la emisiunea lui Cătălin Striblea, am atras atenția asupra celei mai mari probleme a României din ultimii ani: Va fi Răvășitoarea noastră, Carmen Iohannis, mai Răvășitoare decît Michelle Obama, la Recepția dată de soții Obama cu prilejul Sesiunii ONU? De fiecare dată cînd e o Sesiune a ONU președintele Americii dă o recepție în onoarea șefilor de stat și de guvern participanți la Sesiune pe motiv că ONU e într-un fel pe teritoriul țării pe care o conduce. În septembrie 2005, Traian Băsescu a participat la recepția dată de George W. Bush, dar fără nevasta, Maria Băsescu. În 24 septembrie 2014, la recepție au fost și Victor Ponta și Daciana Sârbu. Știam că Klaus Iohannis și-a luat nevasta pînă hăt-departe, la New York (pe banii statului, desigur) numai și numai pentru a-i face cadou șansa de a se trage în poză cu Michelle și cu Barack. Citiți tot articolulMoțiunea de cenzură a PNL- Un text scris cu picioarele. Cu picioarele lui Cătălin Predoiu, nu ale Alinei Gorghiu!
Moțiunea de cenzură a PNL- Un text scris cu picioarele. Cu picioarele lui Cătălin Predoiu, nu ale Alinei Gorghiu!
Marți, 29 septembrie 2015, în hăuliturile miilor de protestatari, plătiți de Vasile Blaga din sutele de milioane de euro care au ajuns de la ANRP în pușculița PDL-istă și au rămas acolo, pentru că PNL e Formațiunea Politică a Binomului SRI-DNA și, prin urmare, se bucură de imunitate cînd e vorba de prădarea țării, se va citi și se va supune la vot Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Ponta. Momentul votului nu constituie nici o problemă. O problemă, o mare problemă reprezintă însă citirea Moțiunii de cenzură. Textul Moțiunii numără cu greu două file de text. De la un capăt la altul textul e o înșiruire de zbierete strigătoare la cer. Cine va citi Moțiunea va trebui să se înarmeze cu o trompetă și o tobă. Va citi cu trompeta cîteva rînduri. După care va bate toba. Frazele sunt puse una lîngă alta fără o minimă logică, de parcă textul a fost scris cu picioarele. Cu picioarele lui Cătălin Predoiu, nu ale Alinei Gorghiu. Citiți tot articolulO instituţie cheie a ONU: Restaurantul de la parter
13. Cea mai televizată potecă de pe Planetă
Farul nostru călăuzitor e fetișcana cu presa de la Misiunea ONU a României. Sub conducerea sa înțeleaptă, străbatem mai multe uși învîrtitoare, ne lăsăm urcați de spinarea unei scări rulante, trecem pe lîngă ceva despre care mă întreb dacă-i gardul unei amenajări de șantier sau plasa unui teren de tenis, și iată-ne ajunși în Skate out, un soi de intrînd marcat de două dispozitive: cel de cafea și cel de băuturi răcoritoare. Amîndouă devin, cît ai clipi, victimele unei invazii românești. Rafturile sînt golite, iar robotul de cafea, stricat. Unul dintre noi, rămas anonim, i-a ars un pumn! Am fi mers mai departe cu devastatul, dacă, la un moment dat, n-am fi fost anunțați că vine primul-ministru. Cameramanul oficial al Consiliului de Securitate și-a instalat deja aparatura. Ca la un semnal, operatorii noștri își iau camerele la spinare și dau fuga în capătul celei mai televizate poteci de pe Planetă: dintre Tapiserie și șnurul protector. Citiți tot articolulMîneci şi mînecuţe la Oxford
Într-o duminică oxfordeză fac cunoştinţă cu doi studenţi de la New College: Nicolas Stewenson şi Peter Broack. Nicolas, un tînăr înalt, voinic, are o pălărie neagră, uriaşă pe care, de-a lungul vizitei noastre, o ţine prinsă de boruri cu două degete, asemenea unui erou din western-urile americane. O batistă de mătase înnodată la gît, ca şi albastrul privirilor, întăresc şi mai mult impresia asta. Peter Broack e mic de statură, subţire, cu o bărbuţă roşcată. Amîndoi sînt numai în haină, deşi e o primăvară friguroasă. Amănuntul acesta mă convinge definitiv că am în faţă doi englezi veritabili. Un englez nu şi-ar permite nici mort să primească pe cineva în vizită altfel decît în haină. Sîntem în curtea interioară a New College-ului. În faţa noastră, verdele decolorat al gazonului, tuns scurt şi parcă bătut cu maiul. Pe margini, zidurile înnegrite de vreme. Ziduri de pe la 1300. Pe toate e trecut cu litere mari, mîndre, cu cretă albă, scorul ultimei întreceri la canotaj cu eternii adverari ai Oxford-ului, cei de la Cambridge. Citiți tot articolul
Romanii puneau apă-n vin
Nu beau ca tracii. Tot citind despre romani şi lăsîndu-mă entuziasmat de luciditatea lor pragmatică, de vocaţia vieţii publice, de asprimea lor morală (cel puţin în vremea Republicii), am căutat o explicaţie. O explicaţie cu atît mai necesară cu cît urmaşii romanilor, porecliţi latini – românii, italienii, francezii, spaniolii – par a nu avea nici o legătură cu înaintaşii, dintre neamurile de pe continent nemţii şi nordicii moştenindu-le romanilor trăsăturile de esenţă.
În eseul Cum trăiau romanii de Nicolae Lascu (Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1965), dau peste o posibilă explicaţie:
„Romanii aveau obiceiul, cum s-a mai amintit de altfel şi într-unul din capitolele precedente, de a amesteca vinul cu apă caldă sau rece; apa caldă era însă mai frecvent întrebuinţată. Importanţa pe care apa caldă o avea pentru amestec cu vinul reiese nu numai din ştirile literare, ci mai ales din ruinele de la Pompei; aproape toate cîrciumile din acest oraş aveau la un capăt al tejghelei un mic cuptor destinat exclusiv pentru încălzirea apei, care apoi, le cererea clienţilor, se amesteca cu vinul. Citiți tot articolul
Zmeurata
Cofetăria Albinuţa la ora dimineţii. O coadă de proporţii acceptabile se scurge calmă prin faţa vînzătoarei. Băutura răcoritoare, cum o numeşte cartonul de pe tejghea, clocoteşte la rece în cubul de sticlă al frigiderului. Cu puţin timp în urmă, purta numele de zmeurată. Conducerea I.C.R. Răcoritoare Bucureşti a fost obligată să-i schimbe denumirea. Se înregistraseră în presă şi-n jurnalul Cumpărătorului numeroase plîngeri că lichidul respectiv, atît de ispititor prin culoarea sa roşu cardinal, n-avea nici o legătură cu zmeura. Ba chiar, dacă se gîndeau mai bine, are mai degrabă gust de mere decît de zmeură – spuneau unii, gustînd şi scuipînd apoi pe podele. Citiți tot articolul
Gîndul de luni, 28 septembrie 2015
Klaus Iohannis și Carmen Iohannis - doi porumbei care au zburat pînă la New York pe banii statului
Sunt de acord cu Mircea Marian care scrie în Evenimentul zilei că prezența lui Klaus Iohannis la cea de a 70-a Adunare generală a ONU e o netă pierdere de timp. Și de bani de la Bugetul României - aș adăuga eu. La rubrica Amintiri a acestui blog se poate citi, de mai multe numere, însemnările mele despre prezența lui Ion Iliescu la cea de a 56-a Sesiune a Adunării Generale a ONU din 10 noiembrie 2001. Părerea mea despre ONU și despre rolul acestei Organizații în viața lumii acum, cînd Marile Puteri fac și desfac fără a le păsa de instituția creată în 1945, se regăsește condensat în titlul serialului O instituţie cheie a ONU: Restaurantul de la parter. Din agenda Călătoriei la New York singurul moment care merită măcar o parte din banii cheltuiți de la Buget rămîne întîlnirea cu o parte dintre românii din America, petrecută sîmbătă, 26 septembrie 2015. Citiți tot articolulLegea Crucii anticomuniste gigant: Cînd au votat o asemenea năstrușnicie, senatorii erau în sală sau la curve?!
