Dumnezeu i-a dat Thailandei, alături de frontiere, haşiş, masaj erotic, şerpi veninoşi, ucigînd instantaneu ca şi cum ţi-ar crăpa unul capul cu toporul, şi jungla din partea de nord-vest, din zona Kanchanaburi. O junglă e, de regulă, o pacoste pe capul omului. Thailandezii, gata să scoată bani din orice, au pus jungla la treabă. Numai că în timp ce alte ţări posesoare de asemenea sălbăticii s-au apucat de civilizarea junglei, tăind prin ea autostrăzi, ridicînd în locul lianelor hoteluri de zeci de etaje alungînd tigrii şi populînd-o cu cetăţeni cu cravată, thailandezii au lăsat-o în pace. Mai iscusiţi decît alţii într-ale abisalului din sufletele turiştilor, ei n-au făcut altceva decît să le ofere străinilor, occidentalilor îndeosebi, sălbăticie, cît mai multă sălbăticie. Şi, poate, în chip surprinzător pentru unii, thailandezii au dat lovitura. Citiți tot articolul →

Dumneavoastră faceţi întotdeauna opinie separată. Una dintre cărţile dumneavoastră chiar se intitulează „Singur împotriva tuturor“. De ce? Politicienii nu ştiu, dar nimic nu mă poate cuceri decît o vorbă bună şi nimic nu mă poate îndîrji, decît ostilitatea. Mama mă bătea cu un par şi se enerva că nu fug şi că trebuie chiar să mă bată. Sînt însă uşor de dezarmat cu o vorbă bună. Pe lîngă toate acestea, timp de cîţiva ani buni aţi realizat revista Festivalului de Film de la Costineşti... Adevărata mea şcoală de gazetărie a fost „Secvenţa“, pe care am făcut-o timp de şapte ani. La această revistă puteam să pun titlurile şi pozele unde voiam, nu trebuia să respect regulile stricte de la „Scînteia tineretului“. Pe acolo au trecut foarte mulţi, de la Mircea Dinescu la George Pruteanu. Citiți tot articolul →

Nu mai ştiu cine mi-a propus o călătorie cu vaporul prin Dunărea Deltei. O excursie contracost pentru turişti străini şi români. Ştiu însă sigur c-am acceptat cu entuziasm. De ce? E o enigmă a sufletului omenesc. Una dintre acele enigme inexplicabile, citate de comentatorii lui Dostoievski cînd dau de un personaj care, netam-nesam, crapă capul cu toporul unei bătrîne sau îşi pune gîtul în ştreang deși declară că e fericit. Dimineaţă de vară optimistă, mai ceva ca în Programul unui partid politic în campanie pentru parlamentare. Citiți tot articolul →

Secvenţă din proza lui Cehov, Marfă vie, publicată în Mirskoi tolk, din 6 august 1882, găsită de mine în volumul 1, Opere, A.P. Cehov. Ivan Petrovici Bugrov, un îmbogăţit peste noapte, şi-a adus la vile din Crimeea nişte franţuzoaice, curve de lux. Noapte de noapte petrece cu ele, deşi habar n-are de franceză, pe terasă, hîrjonindu-se prosteşte. Ridicîndu-le de subţiori, se preface că le aruncă peste balustradă. Explicîndu-se vecinului de vilă, Groholski, Bugrov zice: „Să nu vă închipuiţi că sînt nişte femei oarecare, spuse el. E drept, sînt franţuzoaice, beau vin... şi fac multă gălăgie, dar e ştiut că toţi francezi sînt crescuţi aşa! (...) Pe una o cheamă Fanny, iar pe cealaltă Isabella... Ce înseamnă Europa! Ha-ha-ha... Occidentul!“ Să ne oprim niţel asupra secvenţei. Citiți tot articolul →

În maldărul de pliante de la hotelul Amari, unul dintre cele mai luxoase din Bangkok, descopăr broşura cu titlul “Relaxare cu un masaj”. Oricît de novice ai fi într-ale planetei, e imposibil să nu ştii de celebrul masaj thailandez. Fie că ţi-au spus cei ajunşi din întîmplare prin această parte a lumii, fie că ai văzut, pe şest, cu storurile trase, „Emmanuelle 2“. Aşadar, orice bărbat de pe Pămîntul ce se învîrte fără rost în jurul soarelui, numai pentru a-i face pe plac lui Copernic, tresare ambiguu descoperind expresia masaj thailandez. Eu însă n-am împărtăşit această zguduire sufletească în clipa cînd, luînd pliantele de pe masă, pentru le şterpeli sub pretext de suvenir, am dat peste pisăloaga ofertă de a merge la Centrul de sănătate al hotelului. N-aş putea spune că nu eram curios să trăiesc, pe viu şi nemijlocit, experienţa masajului thailandez. Şi nu pentru că mă ducea gîndul la scenele deocheate din „Emmanuelle 2“, ci pentru că varianta englezească a paginii Masaj Meniu expunea următoarea introducere:
Citiți tot articolul →