Cum v-aţi obişnuit cu Clujul studenţiei dumneavoastră? Cu moravurile de la oraş? În timpul facultăţii am stat la cămin. Am fost coleg de cameră cu Andrei Marga. Eram 12 studenţi la Filosofie (10 la secţia română şi 2 la secţia maghiară). Am fost coleg şi cu Gustav Molnar, celebrul autor al teoriei autonomiei Ardealului, ulteriro ajuns consilier al lui Viktor Orban , dacă nu mă înșel. Apropo de Cluj, vreau să vă spun că eu nu l-am înţeles niciodată pe Funar! Am o stimă deosebită pentru Ardeal şi pentru Cluj. Pe vremea mea, Clujul era Leningradul României! Noi, studenţii din Cluj, eram consideraţi deosebiţi, cînd mergeam în taberele studenţeşti eram văzuţi ca fiind mai liberali decît bucureştenii, cam aşa cum erau cei din Leningrad faţă de cei din Moscova! Citiți tot articolul →

(30 martie 1999) Belgrădenii sînt, în acest moment, singurii oameni din Europa care urăsc primăvara. Primăvara cîntată de poeţi: văzduh limpede, cer senin, luna strălucind pe boltă. I-a obligat la această ciudăţenie pe ei, suflete poetice, locuitorii unui oraş care au dat Europei mari artişti, războiul. Cer senin, văzduh limpede – toate elementele din care se compune primăvara cea mai primăvară, înseamnă timp prielnic pentru atacurile de noapte ale avioanelor NATO. Nimic nu-i nelinişteşte mai tare pe belgrădeni decît constatarea că văzduhul e limpede la ora înserării. Şi nimic nu-i linişteşte mai mult decît o seară ce anunţă o noapte ca de toamnă: mohorîtă, cu nori joşi, cu ploi, ceţuri. Cerul senin şi văzduhul limpede sînt aliaţii duşmanului. Cer înnorat, ceaţă, ploaie sînt aliaţii sîrbilor. Citiți tot articolul →

Scînteia avea să organizeze o amplă discuţie, în cîteva numere consecutive, cu trimitere de la pagina întîi, pe tema dacă un bărbat de tip nou, cu o conştiinţă înaintată, are voie sau nu să-şi bată nevasta. Se primiră scrisori din toată ţara, publicate de ziar la loc de cinste, împreună cu ample reproduceri în facsimil. Asta pentru a dovedi, graţie greşelilor de gramatică evidente, că scrisorile aparţineau ţăranilor săraci şi nu chiaburilor, zişi şi lipitorile satului. Unii însă ţinură morţiş să se prezinte personal la redacţie cu punctul lor de vedere. Stîrni mare emoţie chiar şi la nivel de conducere Vasile Bebeangă din Şimleul Silvanei, îmbrăcat într-un cojoc întors pe dos, sprijinindu-şi trupul masiv într-o bîtă înflorită artistic, venit pe jos pînă la Bucureşti. Cioban sărac, acesta refuzase maşina redacţiei, venită să-l ia. – Vreau să văd cu ochii mei măreţele realizări ale socialismului, motivase el. Citiți tot articolul →

Nu mai puţin de patru tablete – Necrologul lui Pussy, Cîinele şi omul, Pedeapsa cu biciul şi Ave Maria – consacră publicistul Tudor Arghezi, Măriei Sale, Cîinele, în Clipa din 28 septembrie 1924,  5 octombrie 1924, 12 octombrie 1925 şi, respectiv, 26 octombrie 1924. Prima tabletă, Necrologul lui Pussy, explică izvorul în real al celor patru texte: Moartea cîinelui său, Pussy. Debutul e marcat de dangăte de clopot, solemne: „Fără morţi apropiaţi de noi, viaţa noastră moare fără să simţim. Timpul se isprăveşte, alunecînd implacabil, ca un fir de făină, prin gaura de ac a unei singure veşnice clipe fixe. Numai cînd a murit în preajma noastră cineva, ne amintim că tăcutul timp munceşte şi răstoarnă, executor precis al sentinţelor primitive“. Citiți tot articolul →