Ca să ajungi la WC-ul restaurantului, trebuie să întrebi. Ai la dispoziţie, pentru a primi un răspuns adecvat, două posibilităţi. Sau aştepţi pînă vine ospătarul să-ţi ia comanda, în care scop, se postează, în picioare, în faţa ta, ţinînd într-o mînă blocnotesul şi în cealaltă pixul, ca şi cum ar aştepta de la tine un interviu şi nu dacă garnitura să fie cu cartofi sau cu mazăre, şi cînd încheie de consemnat, îi zici aşa, într-o doară: e pe aici o toaletă? Normal ar fi să întrebi de-a dreptul: unde e buda? De ce nu procedezi astfel e greu de explicat, dacă nu chiar imposibil. Oricum, sigur e că faci aici, la restaurantul
Berbecul şi Fii, fără să-ţi dai seama, diplomaţie subtilă. Fără să-ţi dai seama, nu vrei să se creadă că abia te mai ţii. Vrei să laşi impresia că te-ai interesat dacă e vreo toaletă pe aici doar pentru a-ţi satisface o simplă curiozitate. Aşa cum, de exemplu, oprit în faţa unui monument înfăţişînd un tip cu bărbuţă tip cornet şi vestă de bronz pe care şi-au lăsat porumbeii găinaţul, întrebi pe un tip care tocmai trece pe acolo grăbit nevoia mare: nu ştiţi pe cine reprezintă statuia asta?
Citiți tot articolul →