În crîncena bătălie planetară pentru a atrage cît mai mulţi turişti, oraşele se mîndresc cu cel (cea) mai mare, din lume. Moscova are la Kremlin cel mai mare clopot din lume. O inscripţie în bronz te avertizează că te-ai oprit să-ţi sufli nasul lîngă un record mondial. Barcelona se făleşte cu cea mai aglomerată stradă din lume,
Rambla, în timp ce Parisul, cu cea mai luxoasă,
Rue de Rivoli. Inscripţii, ghizi şi ghiduri, pliante, clipuri publicitare – o întreagă maşinărie – duduie zi şi noapte pentru a te convinge că merită să-ţi cheltui salariul pe un secol pentru a vedea cu ochii tăi pe cel mai mare, pe cel mai înalt sau pe cea mai lată din lume.
La ora călătoriei mele în Cuba, stăpînea socialismul cîndva atotbiruitor. Chiar dacă interesaţi de a avea cît mai mulţi turişti străini, deosebiţi de cubanezi şi prin faptul că nu-şi drămuiesc dolarii, mai marii insulei refuză şiretlicul cu
cel şi cu cea mai.... Altfel nu-mi explic de ce în nici un ghid tipărit al Havanei n-am dat peste îndemnul de vizita neapărat un record de care un alt oraş al planetei ar fi făcut mare caz:
Cea mai mare coadă din lume la îngheţată.
Citiți tot articolul →