De câte ori nu auziți că trăim un moment singular al istoriei? Că politica începe cu ei și se termină cu ei. De câte ori nu ați auzit că am ajuns în toate domeniile civilizației noastre materiale și spirituale într-un punct de cotitură? Sigur că în acești ani acest spirit se vede în starea actuală a problemelor publice, în atitudinea generală față de valorile fundamentale din viața personală și socială. Cu siguranță, în aceste vremuri totul poate fi contestat, iar în același timp orice teorie absurdă poate fi sigură că își va găsi adepți și susținători. Citiți tot articolul →

Diplomația este un domeniu complex. Nu te naști diplomat, nu trebuie doar să ai un vocabular peste medie sau să știi să vorbești fluent si coerent. Trebuie să fii în stare să determini un complex de factori, să creezi ocazii, să faci în așa fel ca lucrurile să se întâmple, să calculezi momentele importante și să ai strategii funcție de reacțiile care se ivesc. Un diplomat trebuie să aibă sânge rece, să fie calculat, iar un bun diplomat trebuie să-și iubească țara, să cunoască istoria țării sale, cât și a celei în care se află, să contribuie la dezvoltarea patriei sale. Citiți tot articolul →

Eu sunt convins că se vor obișnui foarte repede. Copiii se obișnuiesc repede, chiar și cu lucrurile mai puțin plăcute. Această frază nu-i aparține unui cioban, nici măcar unui iubitor de copii ci unui președinte de stat din Uniunea Europeană. Nu există scuze pentru această formulare iar dacă politicienii noștri nu ar fi puși și ar avea demnitate ar fi luat imediat atitudine. La fel și mass-media care funcționează în așa fel încât să nu-l deranjeze pe acest neavenit cocoțat în funcția de președinte. Un om limitat în multe privințe, cel puțin din ceea ce vedem. Citiți tot articolul →

Dezamăgirile și lipsa încrederii sunt termenii care ne pot caracteriza cel mai bine politica ultimilor treizeci de ani. Generație după generație și-a consumat din ce în ce mai repede doza de optimism. Speranțele împletite cu așteptările a ”se face ceva” au devenit confirmările unor generații care au început, din ce în ce mai des, să caute alte căi departe, cât mai departe de patrie. Generații întregi de elevi performează doar acolo unde încăpățânarea unor dascăli cu vocație mai există. Acolo unde în institute se mai strecoară și oameni pasionați de ceea ce fac. În rest, parcă avem o strategie de a racola de la mediocrități în jos. Citiți tot articolul →

Ziua limbii române nu este sărbătorită așa cum se cuvine. Avem din ce în ce mai mulți demnitari cu grave carențe în ceea ce privește limba română. Din această cauză nu ne putem aștepta de la ei să înțeleagă semnificația limbii române, rolul de liant ce-l poate constitui aceasta, cât și istoria acesteia. În fapt, limba și religia sunt factorii ce demonstrează românitatea! În timp ce istoria românilor nu mai este o prioritate nici măcar în școli, în Turcia, trecutul este valorificat la maxim. Chiar ideologizat pentru a conferi celor de azi din măreția înaintașilor lor. Astfel, Ankara și-a propus să treacă la următorul pas și anume să devină unul dintre actorii activi pe scena relațiilor internaționale. Va reuși să-și facă loc? Merită să încerce? Citiți tot articolul →

Această zicală i s-ar fi potrivit foarte bine Partidului Social Democrat. Dacă nu ar căuta să se scuze, să-i mulțumească pe toți sau să caute metode prin care să se facă frecventabili. Liderii adevărați, care au rămas în istorie, și-au asumat fapte, decizii chiar și atunci când acestea produceau pierderi la nivel de imagine. Când ești la putere există riscuri în fiecare zi și funcție de ceea ce îți asumi devii un OM politic sau politician. Cu alte cuvinte este mai greu să te menții acolo decât să ajungi. Citiți tot articolul →

Turcia. Turcia din nou. Iar Turcia. Turcia are probleme. Turcia are un diferend serios cu Grecia. Turcia vrea să ajute Libia, iar Grecia, Cipru și Franța se opun! Turcia vrea să se implice în Libia, dar Egiptul se opune. Turcia ajută Libanul, dar libanezii cer ajutor francezilor. Turcia vrea să aducă pacea în Siria, dar europenii nu înțeleg intenția Siriei. Turcia investește masiv în ajutoare umanitare în special în ținerea a aproape patru milioane de sirieni pe teritoriul său, iar Uniunea Europeană este nerecunoscătoare! Turcia vrea schimbarea Tratatului de la Lausanne, iar statelor riverane pare să nu le pese! Turcia îndreaptă greșelile făcute de Mustafa Kemal Atatürk, iar creștinătatea se lamentează! Citiți tot articolul →

Întrebarea care se pune în privința Turciei este ce face Turcia cu NATO sau ce face NATO cu Turcia? De teama asumării unor măsuri îndrăznețe dar juste niciun politician cu influență nu se pronunță pe subiect. Această tăcere crește populismul în Turcia și încurajează islamismul turcesc care a produs deja schimbări greu de calculat în acest moment. Chiar dacă președintele Erdoğan prezintă Turcia ca mare putere și se vrea cel puțin egal cu statele care dețin drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, Ankara are totuși un statut de putere regională. Cum regiunea în care Turcia joacă un rol important poate fi catalogată ca cea mai problematică din prisma apariției conflictelor în istorie, rolul unor lideri politici responsabili ar trebui asumat prin blocarea acestui islamism amestecat cu populism promovat de către turci. Citiți tot articolul →

Mi-am propus să nu mai analizez declarațiile de presă ale președintelui Klaus Iohannis. Refuz să-mi pierd timpul cu logica unui om care este bântuit doar de o idee și aceea absurdă. Refuz să mai caut argumente cum că acesta ar gândi optim, că ar căuta soluții, că s-ar bate pentru „români la Bruxelles” cum zicea zilele trecute. Nu am găsit timp de șase ani de când îl ascult vreo idee bazată pe o logică argumentată, pe o ideologie sau argumente pentru un pas spre mai bine. Aceleași declarații care sunt citite de pe câte o pagină de A4. Fără sens, fără noimă. Nu am găsit idei vii, consilieri care să-i livreze expertiză reală. De ani de zile se „luptă” cu un proiect ce va rămâne moștenire: România Educată! Citiți tot articolul →

Cetățeanul sârb, Victor Ponta după demisia din PSD este omul care face și desface. Este „omul pandemiei” dacă ne luăm după aparițiile în mass-media. Nu este zi să nu apară la televizor, să se preocupe de grija noastră, să ne ofere soluții în numele partidului său în care este unic conducător, să încerce să convingă românii naivi că el ar fi o soluție. Doar că soluția lui este construcția prin dărâmarea celorlalți! Cum românilor le place bârfa iar el știe să dea din casă, joacă această carte prin care se poziționează tot timpul ca o soluție față de ceilalți „colegi” ai lui. Citiți tot articolul →

Pregătirile planificate au fost respectate cu sfințenie. Turcii au știut că toată lumea a fost cu ochii pe ei, moment important de a arăta ceea sunt: cuceritori. Că Turcia s-a reîntâlnit cu ”măreția” iar toate deciziile lor sunt suverane. Bucuria transformării bisericii în moschee are reverberații puternice în societatea turcă. Toată suflarea (manipulată de ani de zile considerăm noi) consideră Ayasofia (cum îi zic turcii) simbolul Istanbulului și al Turciei. Un monument simbol câștigat prin război. Și ce ar fi mai plăcut pentru această națiune decât de a o transforma în moschee? Citiți tot articolul →

Idealismul, deseori maschează setea de putere! Până vinerea viitoare când Sfânta Sofia va fi din nou moschee, strategia președintelui turc este de a profita la maxim de această decizie. Conștient de impactul acestei hotărâri, președintele turc vrea să ofere societății sale însetate de dorința de a vedea, majoritatea pentru prima dată, posibilitatea de a vedea Sfânta Sofia din nou Moschee. Pentru a înlătura orice urmă de îndoială, personal, ieri a vizitat Sfânta Sofia pentru a se asigura și a da indicații de la fața locului în privința pregătirilor pentru marele lor eveniment. Citiți tot articolul →

Așa cum am anunțat în premieră pe acest blog în data de 17 iunie, anunțul oficial s-a întâmplat într-o zi de vineri, 10 iulie, urmând ca practic tot într-o zi de Vineri, peste două săptămâni (24 iulie) Sfânta Sofia să redevină moschee.  Sfânta Sofia a fost construită de creștini pentru creștini. Sute de ani a reprezentat unul dintre simbolurile creștinismului. A funcționat ca biserică 916 ani iar alți 481 ca moschee. Decizia lui Mustafa Kemal de a o transforma în muzeu a fost una inspirată. Ea a venit pe fondul construcției Turciei după model european. Azi, când pentru Ankara relația cu Europa este încordată (nu se mai discută despre o Turciei europeană, viziunile în privința Balcanilor și a Orientului Mijlociu se văd diferit de la Ankara față de Bruxelles, criza emigranților, etc), președintele turc își permite să-și asume această decizie. Citiți tot articolul →

Se pregătește Turcia de a (re)juca un rol important în zona arabă? Strategia Turciei cu privire la Libia este de data aceasta câștigătoare sau este doar încă o încercare eșuată a Ankarei precum poziționările din perioada primăverii arabe? Contează unitatea lumii islamice în lupta cu puterile occidentale? Semnalul dat de președintele turc de a transforma Sfânta Sofia în moschee contează în lumea islamică? Este o mișcare calculată de diplomația de la Ankara sau este doar o mișcare politică internă? Citiți tot articolul →

Despre Monica Anisie am scris câteva articole după ce a fost numită ministrul educației și cercetării. Mi-au atras atenția dezacordurile acestui ministru cât și vocabularul său limitat la câteva sute de cuvinte. La o căutare atentă a echipei sale am constatat că s-a înconjurat de consilieri doar din preuniversitar, mulți fără o tangență reală cu Educația. România este într-o continuă schimbare iar singurul fapt constant este inteligența copiilor români. De multe ori ei doar trebuie șlefuiți pentru a obține rezultate ce cu greu pot fi înțelese de actualul ministru. Dacă inteligența copiilor nu este stimulată, dacă nu este susținută se poate pierde foarte ușor. Doar prin dezinteres! Citiți tot articolul →

Un om din popor, un băiat căruia i se împlinește visul de a trăi pe cele mai înalte culmi. Ajuns al treilea om în stat, se simte important și chiar crede că se poate să ajungă să ne conducă. Se poate și mai mult, și mai bine! Între preocuparea de bine pentru restul și bine pentru El, M. Ciolacu, se identifică cu țara și veghează la propriul ei bine. A trebuit doar să renunțe la titlul de doctor de la Academia SRI. Explicațiile cum că El studiază cu sârg ar fi fost ridicole. Citiți tot articolul →